ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1950/2014

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău, secția I civilă, la data de 17 octombrie 2013, sub nr.

5287/114/2013, reclamanta B.M.A.R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul de Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date și Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat -

Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună recunoașterea în România a hotărârii

judecătorești definitive nr. 56/08, emise de Tribunalul pentru Minori din

Florența (Italia) și, în consecință, să dispună recunoașterea de plin drept în

România a adopției reclamantei de către numitul B.F., cetățean italian.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la înregistrarea în

registrele de stare civilă a adopției și la eliberarea certificatului de

naștere cuprinzând mențiunile corespunzătoare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința pronunțată de către instanța italiană, s-a

aprobat adopția reclamantei de către numitul B.F., cetățean italian, iar

această sentință a rămas definitivă la data de 16 octombrie 2008.

Prin adresa nr. 62459

din 30 august 2013, pârâta Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul

Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor i-a comunicat reclamantei că

cererea acesteia va fi soluționată de pârâta Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar prin adresa nr. W 3675692 din

23 septembrie 2013, această din urmă pârâtă a precizat că sentința de adopție

trebuie recunoscută de instanța competentă din țară, conform art. 1 alin. (3)

lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003.

La data de 12

noiembrie 2013, pârâta Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a

Persoanelor Râmnicu-Sărat a formulat în cauză întâmpinare, prin care a arătat

că este de acord cu cu admiterea cererii deduse judecății.

La data de 29

noiembrie 2013, în termen legal, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne -

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a depus

la dosar întâmpinare, prin care a arătat că sentințele de adopție trebuie

recunoscute de tribunalul competent, conform art. 1094 C. proc. civ., în cauză

fiind incidente prevederile art. 43 lit. d) și ale art. 44 din Legea nr.

119/1996, respectiv cele ale art. 100 alin. (2) și ale art. 93 alin. (3) din

Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispozițiilor în materie civilă,

aprobată prin H.G. nr. 64/2011. Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a

Persoanelor Râmnicu-Sărat a transmis la sediul instituției pârâte documentația

referitoare la adopția reclamantei, încuviințată în Italia, iar sentința de

adopție trebuie recunoscută de instanța competentă din țară, conform art. 1

alin. (3) lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003,

Prin Sentința civilă

nr. 88 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat în favoarea

Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Pentru a adopta

această soluție, prima instanță a reținut, pe de o parte, că pârâtul Ministerul

Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date, a refuzat să dea curs cererii formulate de către reclamantă,

în sensul de a se recunoaște de plin drept adopția reclamantei de către

cetățeanul italian B.F., astfel cum rezultă din adresa adresa nr. W 3675692 din

23 septembrie 2013, poziție procesuală menținută și prin întâmpinarea formulată

în cauză.

Pe de alta parte, s-a

statuat că pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor

Râmnicu-Sărat nu a refuzat recunoașterea hotărârii străine. Prin adresa nr.

62459 din 30 august 2013, a solicitat, față de prevederile art. 100 alin. (2)

și ale art. 93 alin. (3) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a

dispozițiilor în materie civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, să i se aducă

toate actele în original pentru a înainta dosarul reclamantei la Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar, prin

întâmpinarea depusă la data de 12 noiembrie 2013 s-a declarat "de acord cu

prezenta acțiune".

Față de împrejurarea

că singurul care a refuzat recunoașterea hotărârii străine este pârâtul

Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date, cu sediul în București, s-a concluzionat că, în

temeiul art. 1098 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în prezenta cauză, competent

sub aspect teritorial să judece acțiunea pendinte este Tribunalul București.

Dosarul a fost astfel

înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de

2927/3/2014.

La rândul său,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 321 din data de

06 martie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din

oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

Buzău; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza

Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a reținut că domiciliul reclamantei este în

județul Buzău, respectiv pe raza teritorială a Tribunalului Buzău.

Referitor la condiția

privind dovada că vreo autoritate din circumscripția Tribunalului Buzău a

refuzat recunoașterea acestei hotărâri străine, tribunalul a constatat că prima

instanță a reținut greșit că nu a fost manifestat un astfel de refuz de către

nicio autoritate care își are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău,

de vreme ce niciuna din aceste autorități nu a recunoscut hotărârea străină,

reclamanta fiind nevoită să formuleze o cerere de chemare în judecată cu un

astfel de obiect.

În consecință, s-a

apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de

dispozițiile art. 1098 din C. proc. civ., competența teritorială și materială

de soluționare a cererii deduse judecății revine Tribunalului Buzău.

Sesizată cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Prin acțiunea

introductivă reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat recunoașterea

pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul

pentru minori din Florența (Italia) prin care s-a dispus aprobarea adopției

minorei M.A.R. de către numitul B.F., cetățean italian.

Regulamentul CE nr.

2201/2003 nu este aplicabil conform exceptării exprese prevăzute la art. 1

alin. (3) lit. b) a hotărârii privind adopția, astfel că pentru determinarea

instanței competente în cazul cererii de recunoaștere a efectelor hotărârii în

cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.

Potrivit art. 1098

alin. (1) C. proc. civ. "cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale

principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după

caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine".

Astfel cum rezultă

din actele dosarului reclamanta s-a adresat inițial pârâtei Primăriei

municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a

Persoanelor pentru înscrierea adopției în registrul de stare civilă și

eliberarea unui nou act de naștere. Această instituție i-a comunicat

reclamantei faptul că cererea trebuie avizată de pârâta Direcția pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (adresa nr. 62549 din 30

august 2013 emisa de Primăriei municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public

Comunitar Local de Evidență a Persoanelor- fila 17 dosar Tribunalul Buzău). Ca

răspuns la documentația trimisă de primărie, Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a stabilit că pentru a produce

efecte în România, sentința de adopție trebuie recunoscută de o instanță

competentă.

Primăria municipiului

Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor care

își are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău,nu a negat concluzia

Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, astfel

că prin conduita urmată aceasta este instituția care a manifestat refuzul

recunoașterii hotărârii străine, în sensul art. 1098 din C. proc. civ. Faptul

că a fost de acord cu admiterea acțiunii nu înlătură refuzul recunoașterii

hotărârii anterior formulării acțiunii.

Având în vedere

considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Tribunalului

Buzău, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV