ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1930/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1930/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

Vrancea, la data de 19 octombrie 2009, reclamantul I.P. a formulat contestație

împotriva Dispoziției nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria

municipiului Focșani, potrivit Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Vrancea,

prin Sentința civilă nr. 469 din 21 iunie 2010, a admis în parte acțiunea

reclamantului, prin mandatar V.I., și a modificat în parte Dispoziția nr. 1878

din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria municipiului Focșani jud. Vrancea, în

sensul că a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la

despăgubiri pentru cota de 1/1 din imobile în loc de 13/16, iar imobilul se

compune din suprafața de 633,82 mp în loc de 495 mp și din construcții în

suprafață de 175,21 mp în loc de 92,69 mp din care locuință cărămidă 92,69 mp,

magazie cărămidă 41,34 mp, magazie scândură 12,58 mp, coteț păsări scândură

8,10 mp, WC cărămidă 2, 25 mp și beci tencuit 16,25 mp.

A menținut restul

dispozițiilor deciziei de restituire în măsura în care nu sunt contrare

prezentei hotărâri.

Prin Decizia civilă

nr. 27 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de

reclamant împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a dispus acordarea în compensare a terenului în suprafață de 630 mp

situat în Focșani, str. B., nr. 104, T.199, P.11008, în poligonul

1-2-3-4-5-6-7-8-9 (mai puțin cei 228 mp restituiți numiților B.V. și G.A.) de

pe schița expertului C.D.; a menținut dispoziția vizând alte măsuri reparatorii

pentru construcții.

Recursurile declarate

de reclamant și pârât împotriva acestei din urmă decizii au fost admise prin

Decizia civilă nr. 2181 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a stabilit că decizia atacată nu este motivată, în

considerentele acesteia nefăcându-se o analiză completă a condițiilor impuse de

Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând

în compensarea cu alte bunuri și nici a situației concrete a terenului

solicitat cu acest titlu de către reclamant, prin raportare la ansamblul

probelor administrate. Ca atare, în aceste condiții, instanța de apel nu a

făcut o judecată propriu-zisă, care să răspundă, în fapt și în drept, tuturor

apărărilor părților, ceea ce face imposibilă analiza în cadrul recursului a

legalității hotărârii instanței de fond, nemotivarea hotărârii echivalând, în

fapt, cu necercetarea fondului pricinii.

În consecință, s-a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se

stabili dacă terenul solicitat de reclamant în compensare poate face obiectul

Legii nr. 10/2001, sens în care i s-a indicat instanței de rejudecare să

reanalizeze materialul probator administrat în cauză și să administreze în plus

orice altă probă pe care o va aprecia ca fiind utilă pentru lămurirea

chestiunii în discuție, urmând a se verifica și susținerile reclamantului

privind lipsa echivalenței valorice între terenul preluat abuziv de stat de la

autorii săi și terenul solicitat în compensare.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 3428/91/2009*.

În cauză a formulat

cerere de intervenție în interes propriu SCM P. Focșani care a invocat un drept

propriu de folosință asupra unei părți din terenul solicitat de reclamant în

compensare, teren pe care sunt amplasate clădiri ale acestei societăți cât și

căi de acces betonate la clădirile principale.

Cererea de

intervenție a fost respinsă în principiu prin încheierea din data de 12

decembrie 2012.

Rejudecându-se cauza

în apel, a fost pronunțată Decizia nr. 84A din data de 11 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul I.P. împotriva Sentinței civile nr. 469 din 21

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea; a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de intervenție în interesul intimatei Primăria municipiului Focșani

jud.Vrancea, formulată de SCM P. Focșani, jud. Vrancea.

Prin prisma

criticilor formulate de reclamant vizând modalitatea în care instanța de fond a

dispus despăgubirea sa pentru terenul ce a aparținut autorilor săi, reclamantul

considerând că este posibilă acordarea de teren în compensare, instanța de

rejudecare, având în vedere materialul probator administrat în cauză,

îndrumările cuprinse în decizia de casare dar și prevederile Legii nr.

165/2013, intrată în vigoare pe parcursul soluționării prezentei cauze, a

constatat că apelul declarat de reclamant este nefondat pentru următoarele

considerente:

S-a reținut că prin

Legea nr. 165 din 16 mai 2013, au fost stabilite măsurile pentru finalizarea

procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 4 din

acest act normativ, dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse,

în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data

intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor

preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe

rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul

Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza Maria Atanasiu și

alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Fiind o lege care

cuprinde dispoziții exprese cu privire la imediata sa aplicare, Legea nr.

165/2013, s-a apreciat că trebuie aplicată și în speța de față, existentă pe

rolul instanței și nesoluționată până la data intrării în vigoare a acestui act

normativ.

S-au avut în vedere

dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora în

situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsura reparatorie în

echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în Cap. III

al legii.

Așadar, s-a reținut

că raportat la dispozițiile imperative ale noului act normativ care stabilesc o

modalitate unică de despăgubire în caz de imposibilitate de restituire în

natură a terenurilor preluate abuziv, instanța de rejudecare nu mai poate

analiza solicitarea apelantului de a i se acorda teren în compensare, singura

modalitate de despăgubire care mai poate fi luată în discuție, în speță, fiind

aceea a compensării prin puncte.

Instanța a avut însă

în vedere împrejurarea că apelul a fost promovat doar de către reclamant, iar

acesta, în ciuda modificărilor legislative intervenite, și-a menținut poziția,

solicitând a-i fi atribuit teren în compensare, și în virtutea principiului

neagravării situației în propria cale de atac, a constatat că soluția instanței

de fond prin care a fost recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu poate fi schimbată în sensul

dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Față de soluția de

respingere, ca nefondat, a apelului declarat de reclamant, și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de SCM P. Focșani s-a respins, ca

nefondată, drepturile proprii pe care aceasta le pretinde cu privire la terenul

solicitat în compensare de către reclamant nefiind afectate în nici un fel prin

soluția adoptată.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termen legal reclamantul I.P. care a formulat critici sub

următoarele aspecte:

- În mod greșit

instanța de apel, în rejudecarea apelului a făcut aplicarea dispozițiilor art.

4 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 și a considerat că nu mai poate fi

analizată cererea reclamantului de compensare în natură prin restituirea unor

terenuri găsite libere la expertiză.

- Hotărârea recurată

este nelegală deoarece nu a respectat dispozițiile obligatorii cuprinse în

Decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2181 din 23

martie 2012, care a dispus ca instanța de apel să stabilească dacă terenul

solicitat de reclamant în compensare poate face obiectul Legii nr. 10/2201.

- Hotărârea instanței

de apel este nelegală întrucât expertiza efectuată în faza de rejudecare nu a

fost valorificată în nici un fel, nu a fost omologată, ci dimpotrivă ignorată.

- În mod greșit

instanța de apel nu a analizat solicitarea reclamantului de a i se acorda teren

în compensare în natură chiar dacă pe parcursul litigiului a intervenit Legea

165 din 16 mai 2013.

- În speța de față nu

sunt aplicabile dispozițiile privind compensarea prin puncte, prevăzute de

Legea 165 din 16 mai 2013 deoarece există expertize judiciare întocmite în

cauză care au identificat teren liber ce poate fi acordat în compensare și au

identificat teren liber care poate fi dat pentru a compensa lipsa de

echivalență.

În drept, criticile

au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente

în speță, Înalta Curte reține că recursul este fondat și urmează să-l admită în

limitele și în sensul următoarelor considerente:

La data de 19

octombrie 2009, prin cererea introductivă de instanță reclamantul a contestat

dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria municipiului

Focșani, potrivit Legii nr. 10/2001 prin care a fost soluționată notificarea

nr. 1121 din 09 noiembrie 2001.

Prin notificare, în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat atribuirea în

compensare a suprafeței de teren de 495 mp, expropriată de la autorii săi, I.I.

și I.A., și despăgubiri pentru casa de locuit demolată.

Referitor la evoluția

cadrului legal prin care au fost reglementate modalitățile de acordare a

măsurilor reparatorii, Înalta Curte reține că Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 798/2.09.2005,

la art. 1 alin. (2) prevede că "În cazurile în care restituirea în natură

nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv". De asemenea, potrivit art. 26 alin. (1) din aceeași lege,

"Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau,

după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării

este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în

termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în

compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în

care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de

persoana îndreptățită."

Pe parcursul

soluționării apelului a intrat în vigoare Legea nr. 165 din 16 mai 2013 prin

care au fost stabilite măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România.

Potrivit art. 4 din

acest act normativ "Dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în

materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor

[...] la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Art. 1 alin. (2) din

lege dispune că "în situația în care restituirea în natură a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă,

singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin

puncte, prevăzută în cap. III."

Ulterior, a fost

adoptată Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.

165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.

819/21.12.2013, care prevede la art. I modificarea alin. (2) al art. 1 în

sensul că, "În situația în care restituirea în natură a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă,

măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu

bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii

formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de

Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura

compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

Așadar, legiuitorul a

revenit asupra soluției legislative consacrate inițial prin art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 165/2013, reinstaurând, pe lângă compensarea prin puncte, dreptul

persoanelor îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin compensarea cu

bunuri oferite în echivalent.

Prin Decizia nr. 210

din 8 aprilie 2014 publicată în M. Of. nr. 417/5.06.2014 Curtea Constituțională

a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua

raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile

pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în

redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013.

Deciziile Curții

Constituționale au - așa cum o arată și Constituția - efecte imediate astfel că

în speța de față, Înalta Curte constată că se aplică legea în forma dobândită

după declararea neconstituționalității.

Prin urmare, în

temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul și se va dispune

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru aplicarea dispozițiilor

legale incidente în acord cu îndrumările date prin decizia de casare nr. 2181

din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul I.P. împotriva Deciziei nr. 84A din data de 11

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV