ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2017

Decizia nr. 740/2017 Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, sub nr. x/91/2009, reclamantul A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria municipiului Focșani, în contradictoriu cu această pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 469 din 21 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, s-a modificat, în parte, dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria municipiului Focșani, în sensul că s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru cota de 1/1 din imobile, în ioc de 13/16, iar imobilul se compune din suprafața de 633,82 mp, în loc de 495 mp, și din construcții în suprafață de 175,21 mp, în Ioc de 92,69 mp, din care locuință cărămidă 92,69 mp, magazie cărămidă 41,34 mp, magazie scândură 12,58 mp, coteț pasări scândură 8,10 mp, WC cărămidă 2, 25 mp și beci tencuit 16,25 mp.

S-a menținut restul dispozițiilor deciziei de restituire, în măsura în care nu sunt contrare prezentei hotărâri. În fapt, s-a reținut că, prin notificarea din 09 noiembrie 2001, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, să i se atribuie, în compensare, suprafața de teren de 495 mp expropriată de la autorii săi, B. și C., și despăgubiri pentru casa de locuit demolată. Din actele depuse a rezultat că defuncții C. și B. au deținut, pe raza municipiului Focșani, un imobil, compus din suprafața de 633,82 mp și o casă de locuit cu anexe gospodărești, imobil care a fost expropriat prin Decretul nr. 182/1977. Casa de locuit și anexele gospodărești au fost demolate, iar terenul este ocupat, în prezent, de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, împrejurare ce reiese din expertiza tehnică efectuată în cauză.

În ce privește întinderea suprafeței de teren, aceasta rezultă din adeverința din 21 septembrie 2001 emisă de RA D. SA și din evaluarea întocmită cu ocazia exproprierii (filele 29, 30), fiind de 633,82 mp. Reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor al defunctului A., decedat, (certificat moștenitor din 07 noiembrie 1977), și al defunctei C., decedată la 05 ianuarie 2001 (certificat moștenitor din 16 ianuarie 2009), astfel că, în mod greșit, pârâta a reținut că, pentru cota de 3/16 din imobil, reclamantul nu a tăcut această dovadă. Mai mult, mențiunea respectivă contravine și dispozițiilor art. 4 pct. 4 din Legea nr. i0/2001, introdus prin titlul I art. 1 pct. 8 din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus, în termen, cerere de restituire.

În acest context, reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri sau măsuri compensatorii pentru întregul imobil, și nu doar pentru cota de 13/16, astfel cum a dispus pârâta. În ce privește întinderea suprafeței de teren, reclamantul a susținut că aceasta este de 807,03 mp, însumând suprafața construită cu cea de curți-construcții. Această susținere nu a fost primită. Din actele dosarului a rezultat că suprafața de curți-construcții (în care se include și cea a construcțiilor) este de 633,82 mp, împrejurare față de care, sub acest aspect, contestația nu este fondată. Referitor ia modalitatea de restituire, din expertiza efectuată în cauza coroborată cu actele depuse de intimată, rezultă că nu a fost identificată nicio suprafață de teren care să poată fi acordată reclamantului, în compensare.

Suprafața de 858 mp situată în Focșani, vizată de reclamant, nu este liberă, din aceasta suprafață, 293 mp sunt atribuiți, prin dispoziția nr. 10854 din 07 decembrie 2009, lui E., iar construcțiile identificate pe diferența de teren aparțin F., una dintre acestea fiind din zidărie de cărămidă. Prin Decizia civilă nr. 27/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A., a fost schimbată, în parte, sentința civilă sus-menționată, în sensul că s-a dispus acordarea, în compensare, a terenului în suprafață de 630 mp, situat în Focșani, în poligonul 1-2-3-4-5-6-7-8-9 (mai puțin cei 228 mp restituiți lui G. și H.) de pe schița expertului Cristea Dănuț, întocmită în prezentul dosar.

A fost menținută dispoziția vizând alte măsuri reparatorii pentru construcții. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care expertiza efectuată în cauză concluzionează că, din suprafața de 858 mp situată în Focșani, vizată de reclamant pentru a fi acordată în compensare, doar suprafața de 293 mp nu este liberă, fiind atribuită lui E. prin dispoziția nr. 10854 din 7 decembrie 2009, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu s-a identificat nicio suprafață de teren disponibilă a fi dată în compensare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, iar, prin Decizia nr. 2181 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost admise recursurile, a fost casată decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, fiind reținute dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. referitoare la nemotivarea hotărârii. Instanța de apel nu a făcut o analiză completă a condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurii de reparație în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri, a situației concrete a terenului solicitat, în condițiile în care, conform expertizei, pe acest teren au fost identificate construcții aparținând F. În rejudecare, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească situația juridică a terenului ce a aparținut autorilor reclamantului și a terenului solicitat de acesta în compensare, precum și echivalența valorică a celor două suprafețe de teren. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu SCM I. SRL Focșani, care a invocat un drept propriu de folosință asupra unei părți din terenul solicitat de reclamant în compensare, teren pe care sunt amplasate clădiri ale societății.

Cererea de intervenție a fost respinsă cu ocazia discutării admisibilității în principiu, prin încheierea din 12 decembrie 2012. Prin Decizia nr. 84/A din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de reclamantul A. și a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de SCM I. SRL Focșani. Curtea de Apel a reținut că, prin Legea nr. 165/2013, au fost stabilite măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate, în mod abuziv, în perioada regimului comunist din România.

Potrivit art. 4 din acest act normativ, dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până ia data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza Măria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. Prin urmare, fiind o lege care cuprinde dispoziții exprese cu privire ia imediata sa aplicare, Legea nr. 165/2013 este incidență și în speța de față, existentă pe rolul instanței și nesoluționată până ia data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea, în natură, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist, nu mai este posibilă, singura măsura reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III al Legii. Raportat la dispozițiile imperative ale noului act normativ, care stabilesc o modalitate unică de despăgubire în caz de imposibilitate de restituire, în natură, a terenurilor preluate abuziv, dat fiind faptul că, în speță, terenul ce a aparținut autorilor reclamantului nu poate fi restituit, Curtea a constatat că nu mai poate analiza solicitarea apelantului de a i se acorda teren în compensare, singura modalitate de despăgubire care poate fi luată în discuție fund aceea a compensării prin puncte.

Cum, însă, apelul a fost promovat doar de către reclamant, iar acesta, contrar modificărilor legislative intervenite, și-a menținut poziția, solicitând a-i fi atribuit teren în compensare, Curtea, în virtutea principiului neagravării situației în propria cale de atac, a constatat că soluția instanței de fond, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate fi schimbată în sensul dispozițiilor Legii nr. 165/2013; în consecință, a menținut sentința atacată. Prin Decizia civilă nr. 1930 din 17 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul A., s-a casat Decizia nr. 84/A/2013 a Curții de Apel Galați și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

În pronunțarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, ulterior Legii nr. 165/2013, a fost adoptată Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în M. Of.

al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care prevede, la art. 1, modificarea alin. (2) al art. 1, în sensul că, „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III." Așadar, legiuitorul a revenit asupra soluției legislative consacrate inițial, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, reinstaurând, pe lângă compensarea prin puncte, dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent.

Prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în M. Of. nr. 417 din 5 iunie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013. Deciziile Curții Constituționale au, așa cum o arată și Constituția, efecte imediate, astfel că, în speța de față, Înalta Curte a constatat că se aplică legea în forma dobândita după declararea neconstituționalității.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/91/2009**, pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă. S-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare care să stabilească valoarea de piață la zi, potrivit standardelor internaționale de evaluare, a celor două terenuri situate în str. x, în suprafață de 630 mp, și în str. x, în suprafață de 633,82 mp, de pe fostul amplasament, precum și situația construcțiilor existente pe teren. De asemenea, s-a dispus expertiză topometrică având ca obiectiv identificarea unui teren învecinat cu suprafața de 630 mp, care să poată fi acordat, în compensare, pentru diferența valorică.

Concluziile raportului de expertiză imobiliară întocmite de expert J. (filele 79-109) au arătat că, în urma utilizării metodelor comparației prin bonitare și a comparației directe la piață, valoarea terenului din str. x urban, în suprafață de 630 mp, este de 48.069 euro sau de 211.864 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015, iar valoarea terenului din str. x, în suprafață de 633,82 mp (fostul amplasament), este de 120.914 euro sau 532.928 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015, rezultând o diferență valorică între cele două terenuri de 72.845 euro sau 321,064 lei. De asemenea, expertul a mai precizat că, pe terenul cu suprafața de 630 mp, din str. x, există o construcție cu pereții din zidărie de cărămidă, neutilizată și abandonată, precum și o construcție tip baracă.

Totodată, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, în cadrul căruia expertul imobiliar să evalueze terenul ce a aparținut autoarei, din zona A (str. x, în suprafață de 633,82 mp), a celui stabilit în compensare, de 630 mp, din zona B (Focșani), precum și a unui mp de teren din zona D/T3, Parcela 68 - Pasarela Odobești), având în vedere Hotărârea Consiliului Local nr. 168/325/2008 privind încadrarea pe zone a terenurilor din municipiul Focșani.

Prin concluziile la suplimentul de expertiză, expertul imobiliar J. a estimat valoarea terenului din zona A, str. x, în suprafață de 633,82 mp, la valoarea de 81.636,02 euro sau 364.178 lei; valoarea de 38.304 euro sau 170.874 lei pentru terenul din zona B - x, în suprafață de 630 mp; a estimat la 10,20 euro/mp sau 45,50 lei/mp valoarea unui metru pătrat din zona T3, parcela 68/A, punctul Pasarelă, iar diferența de valoare dintre terenurile din zona A și B trebuie asigurată cu suprafața de 4.248 mp din zona D, T3, Parcela 68/A. Prin raportul de expertiză topometrică (filele 154-155) întocmit de expert K., acesta a identificat un teren în suprafață de 630 mp, situat în Focșani, ca fiind liber, având cale de acces la str. Brăilei, nefiind cale de acces către alte terenuri atribuite altor beneficiari ai Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 235/A din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 469/2010 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, a modificat dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de primarul municipiului Focșani, a dispus atribuirea, prin compensare, a terenului în suprafață de 630 mp din Focșani, poligon A-B-C-D-B-F-A, cu vecinii indicați în dispozitivul deciziei, precum și a terenului în suprafață de 3.642 mp din T3, P68, din tabel nr. 5, anexa 2, conform raportului de expertiză topografică și completării acestuia, întocmite de expert K., care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de SCM I. SRL Focșani. În pronunțarea acestei decizii, Curtea de Apel a reținut, în esență, situația de fapt stabilită de instanțele anterioare. Prin sentința civilă nr. 469/2010 a Tribunalului Vrancea s-a reținut că, potrivit art. 4 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit a primi despăgubiri sau măsuri compensatorii pentru întreg imobilul, și nu doar pentru cota de 13/16, așa cum s-a constatat de către pârâtă prin dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009, aspect care nu a fost contestat de către această parte, în calea de atac. Principala critică a apelantului privește modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurii reparatorii a compensării.

De asemenea, în analizarea apelului, Curtea a avut în vedere și dezlegarea problemelor de drept care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., realizată prin Decizia nr. 1930 din 17 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Astfel, potrivit evoluției cadrului legislativ, dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevăd că, în situația în care restituirea, în natură, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist, nu mai este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii, precum și măsura compensării prin puncte.

Totodată, Curtea a avut în vedere și Decizia nr. 25/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a decis, în interpretarea dispozițiilor art. l alin. (2) raportat la art. 12 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 368/2013 și la art. 22 1 -22 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/20i3 și completate prin H.G.

nr. 89/2014, că „Bunurile care pot fi oferite in compensare sunt terenurile, cu sau tară construcții, și construcțiile finalizate sau nefinalizate, indiferent de categoria în care se încadrează imobilele pentru care s-a formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 12 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nefiind aplicabile". În cauză, instanța de apel a reținut că restituirea în natură nu mai este posibilă, având în vedere că, pe terenul din str. x, sunt edificate un bloc de locuințe și rețele tehnice edilitare, dar poate fi dispusă restituirea prin compensare, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Astfel, conform raportului de expertiză topometrică întocmit de expert K., rezultă că a fost identificat un teren liber, în suprafață de 630 mp, din Focșani, neafectat de construcții, având cale de acces la str. Brăilei, nefiind cale de acces către alte terenuri atribuite altor beneficiari ai Legii nr. 10/2001, aspect asupra căruia ambele părți și-au exprimat acordul pentru compensare.

În ceea ce privește valoarea acestui teren, Curtea a reținut concluziile raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert J., privind evaluarea terenurilor din zonele A, B, D la valoarea de piață, prin utilizarea metodelor comparației prin bonitare și comparației directe la piață, înlăturând suplimentul de expertiză, care a evaluat terenurile conform Hotărârea Consiliului Local nr. 168/2008 privind încadrarea pe zone a terenurilor din municipiul Focșani, motivat de faptul că Hotărârea Consiliului Local nr. 168/2008 are în vedere încadrarea pe zone a terenurilor în vederea stabilirii impozitelor aferente, iar caracterul reparatoriu presupune evaluarea terenurilor ia valoarea de piață din 2015, și nu din 2008, când a fost emisă hotărârea Consiliului local în discuție.

În consecință, Curtea a stabilit că apelantul reclamant este îndreptățit la măsuri compensatorii pentru imobilul din str. x, în suprafață de 633,82 mp (fostul amplasament), evaluat la 120.914 euro sau 532.928 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015, conform concluziilor raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert J. Astfel, în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, a modificat dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de primarul municipiului Focșani și a dispus atribuirea, prin compensare, a terenului în suprafață de 630 mp, din Focșani, evaluat la suma de 48.069 euro sau 211.864 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015, conform raportului întocmit de expert J., teren ce are forma de poligon A-B-C-D-E-F-A, cu vecinii indicați în dispozitivul hotărârii, conform raportului de expertiză topografică întocmit de expert K. Având în vedere diferența valorică dintre terenul din str. x și terenul din str. x, de 72.845 euro, precum și principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, instanța a dispus atribuirea, prin compensare, a terenului din zona D, liber de construcții, de 3.642 mp, cu vecinii N - Drum, E - Drum, S - teren primărie, V - Drum, care face parte din terenul din tabelul de la nr. 5 S - 4.298 mp, anexa 2, conform raportului de expertiză topometrie (filele 22-23 vol. II,

Dosar nr. x/91/2009**) întocmit de expert K., unde valoarea terenului din T3, P68 este de 20 euro/mp Cu privire la cererea de intervenție formulată de SCM I. SRL Focșani în interesul Primăriei municipiului Focșani, a constatat că dreptul de folosință al acesteia nu este afectat, în niciun fel, prin acordarea măsurii compensatorii vizând terenul din str. x, terenul fiind liber, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. civ., a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 469/2010 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Focșani, prin primar, susținând că hotărârea este nelegală în ceea ce privește dispoziția instanței de atribuire, prin compensare, a terenului în suprafață de 3.642 mp din T3, P68 din tabelul nr. 5, anexa 2, conform raportului de expertiză întocmit de K. Raportul de expertiză evaluatorie întocmit în cauză nu a avut în vedere că echivalența valorica între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și bunurile care se acordă în compensare se stabilește prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform art. 22 1 alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin H.G.

nr. 401/2013. Or, expertul evaluator J. a efectuat o evaluare a terenurilor din zonele A, B, D, ia valoarea de piață din anul 2015, iar nu de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În accepțiunea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, măsura compensării prin puncte poate fi acordată concomitent cu măsura atribuirii de teren în compensare, motivat de faptul că, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Focșani, cât și instanțele judecătorești care au judecat cauze în temeiul legii speciale, au avut în vedere criteriul acordării suprafață per suprafață, respectiv a fost acordată suprafața de teren care a fost expropriată. Nicio instanță de judecată ori vreo comisie pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu a acordat o suprafață excedentară.

Din interpretarea prevederii legale mai sus citate, care decurge atât din interpretarea gramaticală a legii, cât și din interpretarea teleologică a acesteia, rezultă că atribuirea de teren în compensare nu exclude și măsura compensării prin puncte pentru diferența de valoare dintre terenul deținut pe vechiul amplasament și valoarea unui teren calculată conform aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, apelantul poate beneficia de atribuirea, prin compensare, a terenului în suprafață de 630 mp din Focșani, poligon A-B-C-D-E-F-A, cu vecinii N - cale de acces, E- SCM I. SRL, S - H., V - G., L., iar, pentru diferența valorică dintre terenul din str. x și terenul din str. x, calculată potrivit art. 22 1 alin. (3) din H.G.

nr. 89/2014, instanța trebuie să dispună acordarea măsurii compensării prin puncte. Recurentul pârât a solicitat desființarea, în parte, a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicarea către instanța de apel de a dispune refacerea raportului de expertiză evaluatorie în raport de art. 22 1 alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin H.G. nr. 401/2013; în subsidiar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și, în baza rapoartelor de expertiză efectuate, să se dispună acordarea măsurii compensării prin puncte pentru diferența valorică dintre terenul din str. x și terenul din x, în cuantum de 72.845 euro; menținerea dispoziției de respingere a cererii de intervenție formulate de SCM I. SRL Focșani.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimații, deși legal citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au depus acest act procedural. Analizând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: În mod nelegal, Curtea de Apel a avut în vedere, în stabilirea echivalenței valorice a terenului solicitat de reclamant prin notificare, situat în municipiul Focșani, expropriat de fa autorii săi, și terenurile acordate în compensare, situate în aceeași localitate, str. x și, respectiv, terenul în suprafață de 3.642 mp din T3, P68 din tabelul nr. 5, anexa 2, valoarea de piață a imobilelor din anul 2015. Conform art. 22 j alin. (3) din H.G.

nr. 401/2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, introdus prin H.G. nr. 89/2014 pentru completarea acestor norme, echivalența valorică între bunurile obiect al notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și bunurile care se acordă în compensare se stabilește prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Or, cum s-a arătat deja, instanța de apel nu a avut în vedere cele două criterii în raport de care urma să stabilească echivalența valorică între terenuri, potrivit textului de lege indicat mai sus, respectiv grilele notariale și data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), ci valoarea de piață a bunurilor (terenul expropriat, situat în str. x, și terenul acordat în compensare, situat în str. x) prin utilizarea metodelor comparației prin bonitare și comparației directe pe piață la nivelul anului 2015 (24 martie 2015), respectiv valoarea reținută în raportul de expertiză întocmit de expert K. pentru celălalt teren acordat în compensare, situat în T3, P68, tabel 5, anexa 2, de 20 euro/mp, stabilită prin utilizarea acelorași metode ca și în cazul celor două terenuri deja menționate, la nivelul datei de 16 februarie 2016 (filele 22-23 și 30-32 dosar apel, vol. II).

Din această perspectivă, critica recurentului pârât este întemeiată, instanța de apel pronunțând o decizie cu încălcarea dispozițiilor art. 22 1 alin. (3) din H.G. nr. 401/2013, astfel cum a fost completată prin H.G. nr. 89/2014. Mai trebuie precizat că, deși în preambulul cererii de recurs, recurentul contestă măsura de atribuire a terenului în suprafață de 3.642 mp, situat în T3, P68 din tabelul nr. 5, anexa nr. 2, criticile vizează modul stabilire a echivalenței valorice raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, sus-menționate, și a căror aplicare, în vederea pronunțării unei soluții corecte, trebuie să se refere atât la terenul obiect al notificării, cât și la terenurile acordate în compensare.

Prin urmare, soluția de admitere a recursului pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care susținerile recurentului analizate în precedent sunt fondate pentru argumentele expuse, impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, care va trebuie să procedeze la stabilirea valorii tuturor terenurilor în discuție potrivit criteriilor menționate în art. 22 1 alin. (3) din H.G. nr. 401/2013, completată prin H.G. nr. 89/2014. Evaluarea terenurilor, inclusiv printr-un nou raport de expertiză sau o completare la cele deja efectuate, reprezintă o chestiune de fapt, în baza unor probe imposibil de administrat în recurs, fiind incompatibile cu structura acestei căi de atac.

De asemenea, lipsa evaluării terenurilor în condițiile arătate echivalează și cu o necercetare, în fond, a cauzei. Pe de altă parte, nu poate fi primită critica recurentului conform căreia diferența valorică dintre terenul preluat de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 și terenul acordat în compensare, situat în str. Brăilei, nr. 104, poate fi acoperită doar prin măsura compensării prin puncte, determinat, în opinia părții, de împrejurarea că suprafața terenului oferit în echivalent nu poate depăși suprafața terenului intrat în mod abuziv în proprietatea statului. Este fără dubiu că, în condițiile Legii nr. 165/2013, cele două măsuri de reparație în echivalent pot coexista în cazul aceluiași bun obiect al notificării, Imposibil de restituit în natură, ceea ce se deduce din chiar conținutul art. 1 alin. (2) din actul normativ în forma actuală.

Aceeași lege nu interzice, însă, ca reparația în echivalent să vizeze o suprafață excedentară a bunului acordat în compensare sau, ca în cazul de fața, acordarea mai multor bunuri în compensare, sub rezerva păstrării echivalenței valorice între bunul preluat de stat în perioada regimului trecut și bunurile oferite în compensare (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013) și, evident, a disponibilității acestor din urmă bunuri. Din această perspectivă, în esență, bunurile oferite în compensare nu trebuie să formeze obiect al altor solicitări din partea unor persoane îndreptățite la reparație în baza legilor speciale și nici să fie afectate uzului sau interesului public.

Or, în speța de față, recurentul nu invocă vreo situație de indisponibilitate a terenului situat în T3, P68, acordat în compensare prin decizia instanței de apel, ci doar împrejurarea că reprezintă o suprafață excedentară față de cea a terenului preluat de stat de la autorii reclamantului, ipoteză care, în sine, nu poate constitui un fel de neprimire a solicitării reclamantului în legătură cu acest bun. Bineînțeles, acest teren poate fi acordat în compensare doar dacă se respectă echivalența valorică între terenul preluat de stat și terenurile pretinse în compensare, ce urmează a se stabili în rejudecare conform dispozițiilor art. 22 1 alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 165/2013.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1)-(3) și (5) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Municipiul Focșani, prin primar, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea stabilirii echivalenței valorice a terenurilor în discuție potrivit art. 22 1 alin. (3) din H.G. nr. 401/2013, completată prin H.G. nr. 89/2014. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul Municipiul Focșani împotriva Deciziei nr. 235/A din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția l civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.