ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 740/2017

Deliberând asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă,

sub nr. x/91/2009, reclamantul A. a formulat contestație împotriva

dispoziției nr. 1878 din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria

municipiului Focșani, în contradictoriu cu această pârâtă.

Prin

sentința civilă nr. 469 din 21 iunie 2010 pronunțată de

Tribunalul Vrancea, secția civilă, s-a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamant, s-a modificat, în parte, dispoziția nr. 1878

din 10 septembrie 2009 emisă de Primăria municipiului Focșani,

în sensul că s-a constatat că reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită la despăgubiri pentru cota de

1/1 din imobile, în ioc de 13/16, iar imobilul se compune din suprafața de

633,82 mp, în loc de 495 mp, și din construcții în

suprafață de 175,21 mp, în Ioc de 92,69 mp, din care locuință

cărămidă 92,69 mp, magazie cărămidă 41,34 mp,

magazie scândură 12,58 mp, coteț pasări scândură 8,10 mp,

WC cărămidă 2, 25 mp și beci tencuit 16,25 mp.

S-a menținut

restul dispozițiilor deciziei de restituire, în măsura în care nu

sunt contrare prezentei hotărâri.

În fapt, s-a

reținut că, prin notificarea din 09 noiembrie 2001, reclamantul A. a

solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, să i se

atribuie, în compensare, suprafața de teren de 495 mp expropriată de

la autorii săi, B. și C., și despăgubiri pentru casa de

locuit demolată.

Din actele depuse

a rezultat că defuncții C. și B. au deținut, pe raza

municipiului Focșani, un imobil, compus din suprafața de 633,82 mp

și o casă de locuit cu anexe gospodărești, imobil care a

fost expropriat prin Decretul nr. 182/1977. Casa de locuit și anexele

gospodărești au fost demolate, iar terenul este ocupat, în prezent,

de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, împrejurare ce reiese din

expertiza tehnică efectuată în cauză.

În ce

privește întinderea suprafeței de teren, aceasta rezultă din

adeverința din 21 septembrie 2001 emisă de RA D. SA și din

evaluarea întocmită cu ocazia exproprierii (filele 29, 30), fiind de

633,82 mp.

Reclamantul a

făcut dovada calității de moștenitor al defunctului A.,

decedat, (certificat moștenitor din 07 noiembrie 1977), și al

defunctei C., decedată la 05 ianuarie 2001 (certificat moștenitor din

16 ianuarie 2009), astfel că, în mod greșit, pârâta a reținut

că, pentru cota de 3/16 din imobil, reclamantul nu a tăcut această

dovadă.

Mai

mult, mențiunea respectivă contravine și dispozițiilor art.

4 pct. 4 din Legea nr. i0/2001, introdus prin titlul I art. 1 pct. 8 din Legea nr.

247/2005, potrivit cărora, de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III,

profită ceilalți moștenitori ai persoanei

îndreptățite, care au depus, în termen, cerere de restituire.

În acest

context, reclamantul este îndreptățit să primească

despăgubiri sau măsuri compensatorii pentru întregul imobil, și

nu doar pentru cota de 13/16, astfel cum a dispus pârâta.

În ce

privește întinderea suprafeței de teren, reclamantul a susținut

că aceasta este de 807,03 mp, însumând suprafața construită cu

cea de curți-construcții. Această susținere nu a fost

primită. Din actele dosarului a rezultat că suprafața de

curți-construcții (în care se include și cea a construcțiilor)

este de 633,82 mp, împrejurare față de care, sub acest aspect,

contestația nu este fondată.

Referitor

ia modalitatea de restituire, din expertiza efectuată în cauza

coroborată cu actele depuse de intimată, rezultă că nu a

fost identificată nicio suprafață de teren care să

poată fi acordată reclamantului, în compensare.

Suprafața

de 858 mp situată în Focșani, vizată de reclamant, nu este

liberă, din aceasta suprafață, 293 mp sunt atribuiți, prin

dispoziția nr. 10854 din 07 decembrie 2009, lui E., iar construcțiile

identificate pe diferența de teren aparțin F., una dintre acestea

fiind din zidărie de cărămidă.

Prin Decizia

civilă nr. 27/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A., a fost

schimbată, în parte, sentința civilă sus-menționată,

în sensul că s-a dispus acordarea, în compensare, a terenului în

suprafață de 630 mp, situat în Focșani, în poligonul

1-2-3-4-5-6-7-8-9 (mai puțin cei 228 mp restituiți lui G. și H.)

de pe schița expertului Cristea Dănuț, întocmită în

prezentul dosar.

A fost

menținută dispoziția vizând alte măsuri reparatorii pentru

construcții.

În pronunțarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că, în

condițiile în care expertiza efectuată în cauză

concluzionează că, din suprafața de 858 mp situată în

Focșani, vizată de reclamant pentru a fi acordată în compensare,

doar suprafața de 293 mp nu este liberă, fiind atribuită lui E.

prin dispoziția nr. 10854 din 7 decembrie 2009, în mod greșit a

reținut instanța de fond că nu s-a identificat nicio

suprafață de teren disponibilă a fi dată în compensare.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs ambele părți, iar, prin Decizia nr.

2181 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, au fost admise recursurile, a fost

casată decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, fiind

reținute dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la

nemotivarea hotărârii.

Instanța

de apel nu a făcut o analiză completă a condițiilor impuse

de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurii de reparație în

echivalent constând în compensarea cu alte bunuri, a situației concrete a

terenului solicitat, în condițiile în care, conform expertizei, pe acest

teren au fost identificate construcții aparținând F.

În rejudecare,

instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care să

stabilească situația juridică a terenului ce a aparținut

autorilor reclamantului și a terenului solicitat de acesta în compensare,

precum și echivalența valorică a celor două suprafețe

de teren.

În cauză

a formulat cerere de intervenție în interes propriu SCM I. SRL

Focșani, care a invocat un drept propriu de folosință asupra

unei părți din terenul solicitat de reclamant în compensare, teren pe

care sunt amplasate clădiri ale societății. Cererea de

intervenție a fost respinsă cu ocazia discutării

admisibilității în principiu, prin încheierea din 12 decembrie 2012.

Prin Decizia

nr. 84/A din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I

civilă, s-a respins apelul declarat de reclamantul A. și a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de

SCM I. SRL Focșani.

Curtea

de Apel a reținut că, prin Legea nr. 165/2013, au fost stabilite

măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau

prin echivalent, a imobilelor preluate, în mod abuziv, în perioada regimului

comunist din România.

Potrivit

art. 4 din acest act normativ, dispozițiile legii se aplică cererilor

formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de

lege, nesoluționate până ia data intrării în vigoare a legii,

cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul

instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene

a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12

octombrie 2010, pronunțată în cauza Măria Atanasiu și

alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin

urmare, fiind o lege care cuprinde dispoziții exprese cu privire ia

imediata sa aplicare, Legea nr. 165/2013 este incidență și în

speța de față, existentă pe rolul instanței și

nesoluționată până ia data intrării în vigoare a acestui

act normativ.

Potrivit

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea,

în natură, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului

comunist, nu mai este posibilă, singura măsura reparatorie în

echivalent care se acordă este compensarea prin puncte,

prevăzută în cap. III al Legii.

Raportat

la dispozițiile imperative ale noului act normativ, care stabilesc o

modalitate unică de despăgubire în caz de imposibilitate de

restituire, în natură, a terenurilor preluate abuziv, dat fiind faptul

că, în speță, terenul ce a aparținut autorilor

reclamantului nu poate fi restituit, Curtea a constatat că nu mai poate

analiza solicitarea apelantului de a i se acorda teren în compensare, singura

modalitate de despăgubire care poate fi luată în discuție fund

aceea a compensării prin puncte.

Cum,

însă, apelul a fost promovat doar de către reclamant, iar acesta,

contrar modificărilor legislative intervenite, și-a menținut

poziția, solicitând a-i fi atribuit teren în compensare, Curtea, în

virtutea principiului neagravării situației în propria cale de atac,

a constatat că soluția instanței de fond, prin care a fost

recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, nu poate fi schimbată în sensul dispozițiilor

Legii nr. 165/2013; în consecință, a menținut sentința

atacată.

Prin Decizia

civilă nr. 1930 din 17 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, s-a admis

recursul declarat de reclamantul A., s-a casat Decizia nr. 84/A/2013 a Curții

de Apel Galați și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași

curte de apel.

În pronunțarea

acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, ulterior Legii nr. 165/2013,

a fost adoptată Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de

restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în M. Of. al

României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care prevede, la art. 1,

modificarea alin. (2) al art. 1, în sensul că, „în situația în care

restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în

echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent

de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare,

precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în

cap. III."

Așadar,

legiuitorul a revenit asupra soluției legislative consacrate inițial,

prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, reinstaurând, pe lângă

compensarea prin puncte, dreptul persoanelor îndreptățite la

acordarea de măsuri reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite în

echivalent.

Prin Decizia

nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în M. Of. nr. 417 din 5 iunie 2014,

Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a raportate la

cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru

finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în

redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013.

Deciziile

Curții Constituționale au, așa cum o arată și

Constituția, efecte imediate, astfel că, în speța de

față, Înalta Curte a constatat că se aplică legea în forma

dobândita după declararea neconstituționalității.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/91/2009**, pe rolul

Curții de Apel Galați, secția I civilă.

S-a

dispus efectuarea unei expertize imobiliare care să stabilească

valoarea de piață la zi, potrivit standardelor internaționale de

evaluare, a celor două terenuri situate în str. x, în suprafață

de 630 mp, și în str. x, în suprafață de 633,82 mp, de pe fostul

amplasament, precum și situația construcțiilor existente pe

teren. De asemenea, s-a dispus expertiză topometrică având ca

obiectiv identificarea unui teren învecinat cu suprafața de 630 mp, care

să poată fi acordat, în compensare, pentru diferența

valorică.

Concluziile

raportului de expertiză imobiliară întocmite de expert J. (filele

79-109) au arătat că, în urma utilizării metodelor

comparației prin bonitare și a comparației directe la

piață, valoarea terenului din str. x urban, în suprafață de

630 mp, este de 48.069 euro sau de 211.864 lei la cursul Băncii

Naționale a României din 24 martie 2015, iar valoarea terenului din str.

x, în suprafață de 633,82 mp (fostul amplasament), este de 120.914

euro sau 532.928 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24

martie 2015, rezultând o diferență valorică între cele două

terenuri de 72.845 euro sau 321,064 lei. De asemenea, expertul a mai precizat că,

pe terenul cu suprafața de 630 mp, din str. x, există o

construcție cu pereții din zidărie de cărămidă,

neutilizată și abandonată, precum și o construcție tip

baracă.

Totodată,

s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, în cadrul

căruia expertul imobiliar să evalueze terenul ce a aparținut

autoarei, din zona A (str. x, în suprafață de 633,82 mp), a celui

stabilit în compensare, de 630 mp, din zona B (Focșani), precum și a

unui mp de teren din zona D/T3, Parcela 68 - Pasarela Odobești), având în

vedere Hotărârea Consiliului Local nr. 168/325/2008 privind încadrarea pe

zone a terenurilor din municipiul Focșani.

Prin

concluziile la suplimentul de expertiză, expertul imobiliar J. a estimat

valoarea terenului din zona A, str. x, în suprafață de 633,82 mp, la

valoarea de 81.636,02 euro sau 364.178 lei; valoarea de 38.304

euro sau 170.874 lei pentru terenul

din zona B - x, în suprafață de 630 mp; a estimat la 10,20 euro/mp

sau 45,50 lei/mp valoarea unui metru pătrat din zona T3, parcela 68/A,

punctul Pasarelă, iar diferența de valoare dintre terenurile din zona

A și B trebuie asigurată cu suprafața de 4.248 mp din zona D,

T3, Parcela 68/A.

Prin

raportul de expertiză topometrică (filele 154-155) întocmit de expert

K., acesta a identificat un teren în suprafață de 630 mp, situat în

Focșani, ca fiind liber, având cale de acces la str. Brăilei, nefiind

cale de acces către alte terenuri atribuite altor beneficiari ai Legii nr.

10/2001.

Prin Decizia

nr. 235/A din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I

civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în parte,

sentința civilă nr. 469/2010 a Tribunalului Vrancea și, în

rejudecare, a modificat dispoziția nr. 1878 din 10 septembrie 2009

emisă de primarul municipiului Focșani, a dispus atribuirea, prin

compensare, a terenului în suprafață de 630 mp din Focșani,

poligon A-B-C-D-B-F-A, cu vecinii indicați în dispozitivul deciziei,

precum și a terenului în suprafață de 3.642 mp din T3, P68, din

tabel nr. 5, anexa 2, conform raportului de expertiză topografică

și completării acestuia, întocmite de expert K., care fac parte

integrantă din prezenta hotărâre.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A

respins, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de SCM

I. SRL Focșani.

În pronunțarea

acestei decizii, Curtea de Apel a reținut, în esență,

situația de fapt stabilită de instanțele anterioare.

Prin

sentința civilă nr. 469/2010 a Tribunalului Vrancea s-a reținut

că, potrivit art. 4 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este

îndreptățit a primi despăgubiri sau măsuri compensatorii

pentru întreg imobilul, și nu doar pentru cota de 13/16, așa cum s-a

constatat de către pârâtă prin dispoziția nr. 1878 din 10

septembrie 2009, aspect care nu a fost contestat de către această

parte, în calea de atac.

Principala

critică a apelantului privește modalitatea de acordare a

măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea

măsurii reparatorii a compensării.

De asemenea,

în analizarea apelului, Curtea a avut în vedere și dezlegarea problemelor

de drept care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, conform art. 315

alin. (1) C. proc. civ., realizată prin Decizia nr. 1930 din 17 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Astfel,

potrivit evoluției cadrului legislativ, dispozițiile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 165/2013 prevăd că, în situația în care

restituirea, în natură, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada

regimului comunist, nu mai este posibilă, măsurile reparatorii prin

echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent

de entitatea învestită cu soluționarea cererii, precum și

măsura compensării prin puncte.

Totodată,

Curtea a avut în vedere și Decizia nr. 25/2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni

de drept, care a decis, în interpretarea dispozițiilor art. l alin. (2)

raportat la art. 12 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea

procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 368/2013 și la art. 22

1

-22

3

din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/20i3

și completate prin H.G. nr. 89/2014, că „Bunurile care pot fi oferite

in compensare sunt terenurile, cu sau tară construcții, și

construcțiile finalizate sau nefinalizate, indiferent de categoria în care

se încadrează imobilele pentru care s-a formulat notificarea în temeiul

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prevederile art. 12 din

Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare,

nefiind aplicabile".

În cauză,

instanța de apel a reținut că restituirea în natură nu mai

este posibilă, având în vedere că, pe terenul din str. x, sunt

edificate un bloc de locuințe și rețele tehnice edilitare, dar

poate fi dispusă restituirea prin compensare, conform art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 165/2013.

Astfel,

conform raportului de expertiză topometrică întocmit de expert K.,

rezultă că a fost identificat un teren liber, în suprafață

de 630 mp, din Focșani, neafectat de construcții, având cale de acces

la str. Brăilei, nefiind cale de acces către alte terenuri atribuite

altor beneficiari ai Legii nr. 10/2001, aspect asupra căruia ambele

părți și-au exprimat acordul pentru compensare.

În ceea

ce privește valoarea acestui teren, Curtea a reținut concluziile

raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert J., privind

evaluarea terenurilor din zonele A, B, D la valoarea de piață, prin

utilizarea metodelor comparației prin bonitare și comparației

directe la piață, înlăturând suplimentul de expertiză, care

a evaluat terenurile conform Hotărârea Consiliului Local nr. 168/2008

privind încadrarea pe zone a terenurilor din municipiul Focșani, motivat

de faptul că Hotărârea Consiliului Local nr. 168/2008 are în vedere

încadrarea pe zone a terenurilor în vederea stabilirii impozitelor aferente,

iar caracterul reparatoriu presupune evaluarea terenurilor ia valoarea de

piață din 2015, și nu din 2008, când a fost emisă

hotărârea Consiliului local în discuție.

În consecință,

Curtea a stabilit că apelantul reclamant este îndreptățit la

măsuri compensatorii pentru imobilul din str. x, în suprafață de

633,82 mp (fostul amplasament), evaluat la 120.914 euro sau 532.928 lei la

cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015, conform

concluziilor raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert J.

Astfel,

în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, a modificat dispoziția nr.

1878 din 10 septembrie 2009 emisă de primarul municipiului Focșani

și a dispus atribuirea, prin compensare, a terenului în

suprafață de 630 mp, din Focșani, evaluat la suma de 48.069 euro

sau 211.864 lei la cursul Băncii Naționale a României din 24 martie 2015,

conform raportului întocmit de expert J., teren ce are forma de poligon

A-B-C-D-E-F-A, cu vecinii indicați în dispozitivul hotărârii, conform

raportului de expertiză topografică întocmit de expert K.

Având

în vedere diferența valorică dintre terenul din str. x și

terenul din str. x, de 72.845 euro, precum și principiul reparării

integrale a prejudiciului suferit, instanța a dispus atribuirea, prin

compensare, a terenului din zona D, liber de construcții, de 3.642 mp, cu

vecinii N - Drum, E - Drum, S - teren primărie, V - Drum, care face parte

din terenul din tabelul de la nr. 5 S - 4.298 mp, anexa 2, conform raportului

de expertiză topometrie (filele 22-23 vol. II, Dosar nr. x/91/2009**)

întocmit de expert K., unde valoarea terenului din T3, P68 este de 20 euro/mp

Cu

privire la cererea de intervenție formulată de SCM I. SRL

Focșani în interesul Primăriei municipiului Focșani, a constatat

că dreptul de folosință al acesteia nu este afectat, în niciun

fel, prin acordarea măsurii compensatorii vizând terenul din str. x,

terenul fiind liber, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. civ., a

respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 469/2010

a Tribunalului Vrancea.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Municipiul Focșani, prin primar, susținând

că hotărârea este nelegală în ceea ce privește

dispoziția instanței de atribuire, prin compensare, a terenului în

suprafață de 3.642 mp din T3, P68 din tabelul nr. 5, anexa 2, conform

raportului de expertiză întocmit de K.

Raportul

de expertiză evaluatorie întocmit în cauză nu a avut în vedere

că echivalența valorica între bunurile care au făcut obiectul

cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și bunurile care se

acordă în compensare se stabilește prin aplicarea grilei notariale

valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr.

165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada regimului comunist în România, aprobate prin H.G. nr. 401/2013.

Or,

expertul evaluator J. a efectuat o evaluare a terenurilor din zonele A, B, D,

ia valoarea de piață din anul 2015, iar nu de la data intrării

în vigoare a Legii nr. 165/2013.

În accepțiunea

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, măsura compensării prin

puncte poate fi acordată concomitent cu măsura atribuirii de teren în

compensare, motivat de faptul că, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

din cadrul Primăriei municipiului Focșani, cât și

instanțele judecătorești care au judecat cauze în temeiul legii

speciale, au avut în vedere criteriul acordării suprafață per

suprafață, respectiv a fost acordată suprafața de teren

care a fost expropriată. Nicio instanță de judecată ori

vreo comisie pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu a acordat o

suprafață excedentară.

Din

interpretarea prevederii legale mai sus citate, care decurge atât din

interpretarea gramaticală a legii, cât și din interpretarea

teleologică a acesteia, rezultă că atribuirea de teren în

compensare nu exclude și măsura compensării prin puncte pentru

diferența de valoare dintre terenul deținut pe vechiul amplasament

și valoarea unui teren calculată conform aplicării grilei

notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Prin

urmare, apelantul poate beneficia de atribuirea, prin compensare, a terenului

în suprafață de 630 mp din Focșani, poligon A-B-C-D-E-F-A, cu

vecinii N - cale de acces, E- SCM I. SRL, S - H., V - G., L., iar, pentru

diferența valorică dintre terenul din str. x și terenul din str.

x, calculată potrivit art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014,

instanța trebuie să dispună acordarea măsurii

compensării prin puncte.

Recurentul

pârât a solicitat desființarea, în parte, a deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicarea către instanța de

apel de a dispune refacerea raportului de expertiză evaluatorie în raport

de art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 pentru completarea

Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru

finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,

aprobate prin H.G. nr. 401/2013; în subsidiar, a solicitat reținerea cauzei

spre rejudecare și, în baza rapoartelor de expertiză efectuate,

să se dispună acordarea măsurii compensării prin puncte

pentru diferența valorică dintre terenul din str. x și terenul

din x, în cuantum de 72.845 euro; menținerea dispoziției de respingere

a cererii de intervenție formulate de SCM I. SRL Focșani.

În drept,

a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimații,

deși legal citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au

depus acest act procedural.

Analizând

decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În mod

nelegal, Curtea de Apel a avut în vedere, în stabilirea echivalenței

valorice a terenului solicitat de reclamant prin notificare, situat în

municipiul Focșani, expropriat de fa autorii săi, și terenurile

acordate în compensare, situate în aceeași localitate, str. x și,

respectiv, terenul în suprafață de 3.642 mp din T3, P68 din tabelul

nr. 5, anexa 2, valoarea de piață a imobilelor din anul 2015.

Conform

art. 22

j

alin. (3) din H.G. nr. 401/2013 pentru aprobarea Normelor

de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea

procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, introdus prin

H.G. nr. 89/2014 pentru completarea acestor norme, echivalența

valorică între bunurile obiect al notificării

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001

și bunurile care se acordă în compensare se stabilește prin

aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.

165/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Or,

cum s-a arătat deja, instanța de apel nu a avut în vedere cele

două criterii în raport de care urma să stabilească

echivalența valorică între terenuri, potrivit textului de lege

indicat mai sus, respectiv grilele notariale și data intrării în

vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), ci valoarea de piață a

bunurilor (terenul expropriat, situat în str. x, și terenul acordat în

compensare, situat în str. x) prin utilizarea metodelor comparației prin

bonitare și comparației directe pe piață la nivelul anului

2015 (24 martie 2015), respectiv valoarea reținută în raportul de

expertiză întocmit de expert K. pentru celălalt teren acordat în

compensare, situat în T3, P68, tabel 5, anexa 2, de 20 euro/mp, stabilită

prin utilizarea acelorași metode ca și în cazul celor două

terenuri deja menționate, la nivelul datei de 16 februarie 2016 (filele

22-23 și 30-32 dosar apel, vol. II).

Din

această perspectivă, critica recurentului pârât este întemeiată,

instanța de apel pronunțând o decizie cu încălcarea

dispozițiilor art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 401/2013, astfel

cum a fost completată prin H.G. nr. 89/2014.

Mai

trebuie precizat că, deși în preambulul cererii de recurs, recurentul

contestă măsura de atribuire a terenului în suprafață de

3.642 mp, situat în T3, P68 din tabelul nr. 5, anexa nr. 2, criticile

vizează modul stabilire a echivalenței valorice raportat la

dispozițiile legale incidente în cauză, sus-menționate, și

a căror aplicare, în vederea pronunțării unei soluții

corecte, trebuie să se refere atât la terenul obiect al notificării,

cât și la terenurile acordate în compensare.

Prin

urmare, soluția de admitere a recursului pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care

susținerile recurentului analizate în precedent sunt fondate pentru

argumentele expuse, impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei,

spre rejudecare, la instanța de apel, care va trebuie să procedeze la

stabilirea valorii tuturor terenurilor în discuție potrivit criteriilor

menționate în art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 401/2013,

completată prin H.G. nr. 89/2014. Evaluarea terenurilor, inclusiv

printr-un nou raport de expertiză sau o completare la cele deja efectuate,

reprezintă o chestiune de fapt, în baza unor probe imposibil de

administrat în recurs, fiind incompatibile cu structura acestei căi de

atac. De asemenea, lipsa evaluării terenurilor în condițiile

arătate echivalează și cu o necercetare, în fond, a cauzei.

Pe de

altă parte, nu poate fi primită critica recurentului conform

căreia diferența valorică dintre terenul preluat de stat în

perioada de referință a Legii nr. 10/2001 și terenul acordat în

compensare, situat în str. Brăilei, nr. 104, poate fi acoperită doar

prin măsura compensării prin puncte, determinat, în opinia

părții, de împrejurarea că suprafața terenului oferit în

echivalent nu poate depăși suprafața terenului intrat în mod

abuziv în proprietatea statului.

Este

fără dubiu că, în condițiile Legii nr. 165/2013, cele

două măsuri de reparație în echivalent pot coexista în cazul

aceluiași bun obiect al notificării,

Imposibil de restituit în natură,

ceea ce se deduce din chiar conținutul art. 1 alin. (2) din actul normativ

în forma actuală. Aceeași lege nu interzice, însă, ca

reparația în echivalent să vizeze o suprafață

excedentară a bunului acordat în compensare sau, ca în cazul de fața,

acordarea mai multor bunuri în compensare, sub rezerva păstrării

echivalenței valorice între bunul preluat de stat în perioada regimului

trecut și bunurile oferite în compensare (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013)

și, evident, a disponibilității acestor din urmă bunuri.

Din această perspectivă, în esență, bunurile oferite în

compensare nu trebuie să formeze obiect al altor solicitări din

partea unor persoane îndreptățite la reparație în baza legilor

speciale și nici să fie afectate uzului sau interesului public.

Or, în

speța de față, recurentul nu invocă vreo situație de

indisponibilitate a terenului situat în T3, P68, acordat în compensare prin

decizia instanței de apel, ci doar împrejurarea că reprezintă o

suprafață excedentară față de cea a terenului preluat

de stat de la autorii reclamantului, ipoteză care, în sine, nu poate

constitui un fel de neprimire a solicitării reclamantului în

legătură cu acest bun. Bineînțeles, acest teren poate fi acordat

în compensare doar dacă se respectă echivalența valorică

între terenul preluat de stat și terenurile pretinse în compensare, ce

urmează a se stabili în rejudecare conform dispozițiilor art. 22

1

alin. (3) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 165/2013.

Având

în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1)-(3) și (5) cu referire

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

Municipiul Focșani, prin primar, va casa decizia recurată și va

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea

stabilirii echivalenței valorice a terenurilor în discuție potrivit art.

22

1

alin. (3) din H.G. nr. 401/2013, completată prin H.G. nr. 89/2014.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite

recursul declarat de recurentul Municipiul Focșani împotriva Deciziei nr. 235/A

din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția l civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași

curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.