ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1870/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1696 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active.

A respins cererea formulată de

reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C. ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă.

A respins ca neîntemeiată cererea

reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că notificarea a fost formulată de H.F.E.B., iar calitatea de

moștenitor testamentar, de care se prevalează reclamantul trebuie dovedită prin

certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, emis de autoritățile

române sau recunoscut de acestea.

Cum Regulamentul nr. CE/44/2001 nu se

aplică în materia succesiunii, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 105/1992,

inclusiv în ceea ce privește recunoașterea pe teritoriul României a

certificatului de moștenitor.

Defuncta H.F.E.B. a încheiat în

favoarea reclamantului un testament cu titlu particular cu privire la

proprietatea sa din Bacău, fără a preciza numărul poștal, ceea ce face

imposibilă identificarea în concret a imobilului.

Prin Decizia nr. 369 din 3 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a reținut că

reclamantul a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, în

condițiile legii, pentru imobilul situat în Bacău, ce a fost dobândit de la

antecesoarea sa, H.F.E.B., care a decedat la data de 31 mai 2005.

În dovedirea calității sale de

succesor, reclamantul a depus certificatul de calitate de moștenitor din 25

martie 2009, emis de B.N.P. G.F., din care rezultă că este succesorul

testamentar al defunctei, testamentul fiind întocmit de către defunctă la data

de 4 noiembrie 2004 la biroul dr. H.M. și dr. M.R., notari publici în Austria.

Din certificatul de calitate de

moștenitor rezultă faptul că imobilul testat este situat în Bacău, str. Oituz

nr. 26, motiv pentru care reclamantul are calitate procesuală activă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs M.E.C.I.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece instanța

de apel nu a ținut cont de faptul că H.F.E.B. a formulat notificare pentru

restul de teren nerestituit, că are în proprietate imobilul din Bacău, și că

din testament nu rezultă imobilul asupra căruia s-a testat.

Astfel, instanța de apel nu a reținut

că testamentul nu îndeplinește o condiție de fond, respectiv identificarea

concretă a imobilului.

Din actele aflate la dosar rezultă că

defuncta a fost proprietara imobilului situat în Bacău, în suprafață de 850 mp,

iar în testament nu este individualizat imobilul testat.

Recurentul a arătat că certificatul de

calitate de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate, iar reclamantul nu

are calitate procesuală activă.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În procesul civil, reclamantul, fiind

cel care inițiază demersul judiciar, trebuie să justifice atât calitatea

procesuală pasivă a celui chemat în judecată, cât și calitatea procesuală

activă.

Succesorul cu titlu particular al

autorului, cum ar fi beneficiarul unui legat cu titlu particular, are calitate

procesuală activă numai în limitele legatului transmis.

În cauză, H.F.E.B., autoarea

reclamantului a formulat notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Bacău,

iar ulterior, a testat reclamantului imobilul din Bacău.

Recurenta susține că reclamantul nu

are calitate procesuală activă, deoarece nu este suficientă prezentarea

certificatului de calitate de moștenitor, fiind necesar ca în testament să se

fi individualizat imobilul testat.

Această susținere nu poate fi

reținută, deoarece lipsa calității procesuale active, ca excepție de fond, nu

se confundă cu netemeinicia fondului pretențiilor deduse judecății.

Or, în cauză, reclamantul justifică

calitatea procesuală activă, deoarece a dovedit că este succesor cu titlu

particular al autoarei sale, care a solicitat prin notificare măsuri

reparatorii pentru imobilul ce a rămas nerestituit din proprietatea sa situată

în Bacău, și a testat reclamantului imobilul din Bacău.

Chestiunea identității dintre imobilul

ce face obiectul notificării, și imobilul, ce face obiectul legatului cu titlu

particular, poate fi analizată numai în urma cercetării fondului pricinii.

De altfel, avându-se în vedere că,

prin sentința civilă nr. 68 din 9 martie 2000, Tribunalul Bacău, în urma

admiterii în parte a acțiunii promovate de H.F.E.B., a dispus restituirea către

aceasta a imobilului situat în Bacău, format din clădire și suprafața de 850 mp

teren aferent, iar prin notificarea au fost solicitate măsuri reparatorii

pentru diferența ce a făcut parte din fosta proprietate, și în lipsa oricăror

alte înscrisuri privind existența altor proprietăți ale autoarei reclamantului,

operează prezumția simplă că obiectul testamentului îl reprezintă imobilului.

Dar, așa cum s-a arătat, problema

identității între imobilul ce face obiectul notificării și imobilul ce face

obiectul legatului urmează a face obiectul cercetării fondului, deoarece în

cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cercetarea fondului înseamnă,

printre altele, și stabilirea împrejurărilor legate de existența proprietății,

ceea ce presupune identitate între imobilul solicitat și cel preluat abuziv de

stat.

Față de cele arătate și în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât se

va respinge ca nefondat.

Cât privește cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul - intimat, aceasta va fi

respinsă, având în vedere că nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să

rezulte că au fost efectuate cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.C.I.

împotriva Deciziei nr. 369 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Respinge cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - reclamant M.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

18 martie 2010.