ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 17 octombrie 2013, Tribunalul Arad a respins cererea de chemare

în garanție formulată de pârâții C.R., C.D.A. și SC C. SRL în contradictoriu cu

chemații în garanție D.A.L., V.B.B., C.M.A., G.B. și G.V.; a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Municipiul Arad și a

respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu

acesta; a respins cererea de chemare în garanție formulată de chemații în

garanție D.A.L., V.B.B., C.M.A., G.B. și G.V. în contradictoriii cu chematul în

garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Apelul declarat de pârâți împotriva

încheierii sus»menționate a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția l civilă,

prin decizia nr. 179 din 20 noiembrie 2013.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța

de apei, pârâții C.R., C.D.A. și SC C. SRL au declarat recurs,

solicitând casarea hotărârii atacate și

admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.

Prin cererea de recurs, pârâții susțin

că hotărârea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., respectiv că hotărârea instanței de apel încalcă atât prevederile

art. 72 și urm. din cod, cât și pe cele ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 ianuarie 2014,

și repartizat spre soluționare completului 7.

În temeiul art. 493 alin. (2) și alin.

(3) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului,

Raportul a fost comunicat părților, în

vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra

acestuia, iar intimații reclamanți B.D. și B.C.M., prin avocat R.R.F., au formulat

în scris punctul de vedere la raport, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.,

solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea recurenților pârâți

la cheltuieli de judecată.

Analizând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Prin decizia nr. 179 din 20 noiembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins apelul declarat

de pârâții C.R., C.D. și SC C. SRL împotriva încheierii din 17 octombrie 2013 a

Tribunalului Arad, prin care a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată

de aceiași pârâți, decizia fiind definitivă.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1)

pct. 4 noul C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 72 alin.

(1) noul C. proc. civ. partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană,

împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în

despăgubiri. Art. 74 alin. (2) din același cod prevede că dispozițiile art. 64 și

art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 64 alin.

(4) noul C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție

poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare, pentru partea

prezentă, respectiv de la comunicare, pentru partea lipsă. Calea de atac este numai

apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul

la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în

apel.

Deși în dispozitivul deciziei nr. 179 din

20 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a menționat

„Cu recurs în termen de 15 zile de Ia comunicare”, din interpretarea dispozițiilor

art. 72 coroborate cu prevederile art. 74 alin. (2) și cu aplicarea art. 64

alin. (4) noul C. proc. civ., rezultă că singura cale de atac împotriva încheierii

de respingere a cererii de chemare în garanție este apelul.

Față de cele sus-menționate, decizia civilă

nr. 179 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

nu este supusă caii de atac a recursului.

În consecință, Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

În temeiul dispozițiilor art. 453

alin. (1) C. proc. civ., recurenții pârâți vor fi obligați să plătească intimaților

reclamanți B.D. și B.C.M. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu de avocat, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâții C.R., C.D. și SC C. SRL împotriva deciziei nr. 179 din 20 noiembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurenții-pârâți C.R., C.D.

și SC C. SRL la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B.D.

și B.C.M.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30

mai 2014.