Yavuz și alții împotriva Turciei

Reclamanții, dl Ahmet Yavuz, dl Abdurrahman Ișık și dna Behiye Öner, sunt resortisanți turci născuți în 1966, 1957 și, respectiv, 1957, și trăiesc în Izmir. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl S. Çetinkinkaya, avocat care practică în Izmir. Guvernul turc nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 iulie 2002, reclamanții au fost luati în custodie de polițiști din Departamentul Antiterrorism al Direcției de Securitate Izmir cu privire la suspiciunile de aderare la PKK ilegal (Partiul muncitorilor din Kurdistan). În urma, casele lor au fost căutate și rapoartele incidentelor au fost semnate de solicitanți.

În cursul căutării, poliția a găsit documente referitoare la revistele PKK. Revista publicată de PKK a fost, de asemenea, găsită în casa primului reclamant. În aceeași zi, reclamanții au semnat formulare prin care drepturile lor ca deținuți au fost explicate. Formele au inclus dreptul lor de a informa una dintre rudele lor despre detenția lor și dreptul lor de a solicita asistența unui avocat. Potrivit dosarelor de custodie (nezaret kayhit defteri), poliția a informat dna Sadiye Yavuz (soția primului reclamant), dna Türkan Ișık (soția celui de-al doilea reclamant) și dl Metin Öner (fratele celui de-al treilea reclamant) despre detenția reclamanților. În plus, s-a observat în aceste dosare că reclamanții nu au solicitat asistența unui avocat.

În declarațiile lor de poliție, reclamanții au acceptat acuzațiile împotriva lor. Primul reclamant a dat o descriere detaliată a rolului său în PKK. La 31 iulie 2002, reclamanții au fost interogați de procurorul public al Tribunalului de Securitate de Stat Izmir. Înainte de procurorul public, reclamanții au refuzat acuzațiile împotriva lor și au refutat declarațiile pe care le-au făcut poliției. În aceeași zi reclamanții au fost aduse în fața unui judecător de investigare la Curtea de Securitate de Stat Izmir. Ei au confirmat declarațiile pe care le-au făcut procurorului public. Curtea a ordonat detenția în custodie a primelor două solicitanți și a eliberat reclamantul al treilea. Prin o acuzație din 5 august 2002, procurorul public a inițiat proceduri penale împotriva reclamanților de la Tribunalul de Securitate de Stat Izmir.

Primul reclamant a fost acuzat de aderare la PKK și ultimii doi solicitanți au fost acuzați de ajutor și acuzați de acea organizație. Reclamanții au fost reprezentați de avocații lor în timpul procedurii interne. La 19 decembrie 2002, luând în considerare documentele ilegale găsite în casa sa, mărturiile martorilor care au confirmat implicarea sa în organizația ilegală și reamintind faptul că el a fost condamnat anterior pentru ajutor și abținerea PKK în 1997, Tribunalul de Securitate de Stat Izmir a constatat că primul reclamant a fost vinovat de a fi membru al PKK. În consecință, acesta l-a condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare în temeiul articolului 168 din Codul Penal. Curtea a achitat în continuare a doua și a treia reclamante a acuzațiilor împotriva acestora.

Primul reclamant a apelat. La 9 iunie 2003, Curtea de Casație, susținând raționamentul și evaluarea probelor din Tribunalul de Securitate de stat, a respins apelul reclamantului. art. 128 al treilea paragraf din Codul de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4744 din 6 februarie 2002, prevede că, atunci când o persoană este arestat, un membru de familie sau o altă persoană desemnată de persoana arestat trebuie să fie informat cu promptitudine cu privire la arestarea sau prelungirea perioadei de custodie a procurorului public.

The applicants, Mr Ahmet Yavuz, Mr Abdurrahman Ișık and Ms Behiye Öner, are Turkish nationals who were born in 1966, 1957 and 1957, respectively, and live in Izmir. They were represented before the Court by Mr S. Çetinkaya, a lawyer practising in Izmir. The Turkish Government did not designate an Agent for the purpose of the proceedings before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 29 July 2002 the applicants were taken into police custody by policemen from the Anti-Terrorism Department of the Izmir Security Directorate on suspicion of membership of the illegal PKK (the Kurdistan Workers’ Party). Subsequently, their houses were searched and the incident reports were signed by the applicants.

During the search, the police found documents relating to the PKK. Magazines published by the PKK were also found in the first applicant’s house. On the same day the applicants signed forms whereby their rights as detainees were explained to them. The forms included their right to inform one of their relatives about their detention and their right to request the assistance of a lawyer. According to the custody records (nezaret kayıt defteri), the police informed Ms Sadiye Yavuz (the wife of the first applicant), Ms Türkan Ișık (the wife of the second applicant) and Mr Metin Öner (the brother of the third applicant) about the applicants’ detention. Moreover, it was noted in these records that the applicants did not request the assistance of a lawyer.

In their police statements, the applicants accepted the charges against them. The first applicant gave a detailed description of his role in the PKK. On 31 July 2002 the applicants were questioned by the Izmir State Security Court Public Prosecutor. Before the public prosecutor, the applicants denied the charges against them and refuted the statements they had made to the police. The same day the applicants were brought before an investigating judge at the Izmir State Security Court. They confirmed the statements which they had made to the public prosecutor. The court ordered the detention on remand of the first two applicants and released the third applicant. By an indictment dated 5 August 2002, the public prosecutor initiated criminal proceedings against the applicants in the Izmir State Security Court.

The first applicant was accused of membership of the PKK and the last two applicants were accused of aiding and abetting that organisation. The applicants were represented by their lawyers during the domestic proceedings. On 19 December 2002, taking into account the illegal documents found in his house, the witness testimonies that confirmed his involvement in the illegal organisation and recalling the fact that he had been previously convicted of aiding and abetting the PKK in 1997, the Izmir State Security Court found the first applicant guilty of being a member of the PKK. It accordingly sentenced him to twelve years and six months’ imprisonment under Article 168 of the Criminal Code. The court further acquitted the second and third applicants of the charges against them.

The first applicant appealed. On 9 June 2003 the Court of Cassation, upholding the State Security Court’s reasoning and assessment of evidence, rejected the applicant’s appeal. The third paragraph of Article 128 of the Code of Criminal Procedure, as amended by Law no. 4744 of 6 February 2002, provides that, when a person is arrested, a family member or another person designated by the arrested person shall be promptly informed of the arrest or the prolongation of the custody period by the public prosecutor.