PODA v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 28463/02 de către Irén PÓDA împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2006 în calitate de cameră compusă de: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Cabral Barreto dna Mularoni dna Fura-Sandström Jočienė Popović, judecători și dna Dollé grefier având în vedere cererea depusă la 28 mai 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Irén Póda, a fost un național maghiar care s-a născut în 1939 și a trăit în Budapesta. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl. Tímár, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 martie 1995, reclamantul a instituit proceduri civile care solicită încheierea proprietății comune a unui apartament și a reglementării utilizării acestuia. La 26 ianuarie 1998, Curtea de District Budapesta II/III a respins acțiunea reclamantului. La 22 februarie 2000, Curtea Regională Budapesta a schimbat în parte hotărârea de primă instanță și a ordonat inculpaților să plătească reclamantului o taxă pentru utilizarea apartamentului. La 31 octombrie 2001, Curtea Supremă a confirmat hotărârea de al doilea. La 22 martie și, respectiv, 26 aprilie 2006, avocatul reclamantului și Guvernul au informat Registrul că reclamantul a murit la 18 decembrie 2004 și că nici un moștenitor nu a fost cunoscut. Ambele părți au solicitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii. Respectând articolele 13, 14 și 17 din Convenție, ea s-a plâns, de asemenea, că procedurile sunt nedreptate. Curtea observă că reclamantul a murit la 18 decembrie 2004 și că nu are nici un succesor cunoscut care dorește să își ia locul în prezenta procedură. Consideră, prin urmare, în aplicarea articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție, că examinarea cazului ar trebui întreruptă, nici motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 28463/02

by Irén PÓDA

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21

November 2006 as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Mrs

E.

Fura-Sandström

,

Ms

D.

Jočienė

,

Mr

D.

Popović,

judges

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 May 2002,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Irén Póda, was a Hungarian national who was born in 1939 and lived in Budapest. She was represented before the Court by Mr

G.

Tímár, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 29 March 1995 the applicant instituted civil proceedings requesting the termination of the common ownership of a flat and the regulation of its use.

On 26 January 1998 the Budapest II/III District Court dismissed the applicant’s action.

On 22 February 2000 the Budapest Regional Court changed the first-instance decision in part and ordered the defendants to pay the applicant a fee for the use of the flat.

On 31 October 2001 the Supreme Court confirmed the second-instance decision.

On 22 March and 26 April 2006, respectively, the applicant’s lawyer and the Government informed the Registry that the applicant had died on 18

December 2004 and that no heirs were known. Both parties requested the Court to strike the application out of the list of cases.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. Relying on Articles 13, 14 and 17 of the Convention, she also complained that the proceedings were unfair.

THE LAW

The Court observes that the applicant died on 18 December 2004 and that she has no known successors wishing to take her place in the present proceedings. It therefore considers, in application of Article 37 § 1 (c) of the Convention, that the examination of the case should be discontinued, no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention) being present. Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President