ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. 344/103/2008, reclamantul D.D.,

în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin M.E.F. București, în temeiul art.

2 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., art. 504 și următoarele C. proc. pen., a

solicitat instanței, ca prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea

pârâtului, ca urmare a luării măsurii arestării nelegale, la plata sumei de

28.602 lei cu titlu de despăgubiri materiale, din care 20.000 lei reprezintă

venitul minim de întreținere al familiei sale, de care aceasta a fost lipsită,

6.963 lei reprezentând onorarii avocat și 1.639 lei cheltuieli de deplasare și

a sumei de 300.000 lei reprezentând daune morale, sume ce se vor actualiza în

raport de rata inflației, și care reprezintă cuantificarea în bani a celor 449

zile de lipse de libertate în mod nelegal, efectuate în baza mandatului de

arestare preventivă emis de procuror în faza de urmărire penală și judecată,

deși nu existau indicii temeinice.

Prin sentința civilă nr.

499/C din 26 august 2008, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă având ca

obiect reparare erori judiciare formulată de reclamantul D.D., reprezentat prin

Dr.C.M., împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin M.F.P., și în

consecință a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului suma

totală de 111.852,82 lei, din care 4.650 lei reprezentând venituri din muncă

nerealizate, 6.963 lei reprezentând contravaloare onorarii de avocat. 239.82

lei contravaloare combustibil auto și 100.000 lei reprezentând daune morale.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul D.D. a

formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin M.E.F.,

în temeiul art. 1 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., art. 504 și următoarele C.

proc. pen., acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului, ca urmare a

luării măsurii arestării nelegale, la plata sumei de 28.602 lei cu titlu de

despăgubiri materiale, din care 20.000 lei reprezintă venitul minim de

întreținere al familiei sale, de care aceasta a fost lipsită, 6.963 lei

reprezintă onorarii avocat și 1.639 lei cheltuieli de deplasare și a sumei de

300.000 lei reprezentând daune morale, sume ce se vor achita în raport de rata

inflației, și care reprezintă cuantificarea în bani a celor 449 zile de lipsire

de libertate în mod nelegal, efectuate în baza mandatului de arestare

preventivă emis de procuror în faza de urmărire penală și judecată, deși nu

existau indicii temeinice.

Împotriva menționatei

sentințe au formulat apel, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Neamț, în numele și

pentru M.E.F. ca reprezentant legal al Statului Român și intimatul D.D.

Prin Decizia civilă nr.

3 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă și pentru cauze cu

minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost respinse

ambele apeluri, ca nefondate, declarate de reclamantul D.D. și Statul Român

prin D.G.F.P. Neamț.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel, a reținut că în stabilirea cuantumului

despăgubirilor în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a

prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în vedere

natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănești.

În satisfacerea

echitabilă pretinsă de ambele părți, instanța trebuie să ia în considerare, pe

de o parte, faptul că orice arestare și inculpare pe nedrept produc celor în

cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri

lezează demnitatea, onoarea și, pe de altă parte, în concret împrejurarea că

reclamantul a fost privat de libertate pentru o perioadă considerabilă dar și

că această lipsire de libertate, nu a produs consecințe deosebite pe plan

profesional întrucât acesta este fără ocupație și nu s-a remarcat în mod

deosebit în comunitatea din care face parte.

Drept urmare,

cuantumul despăgubirilor la care s-a oprit prima instanță este suficient și

echitabil, urmând a fi păstrat, iar includerea despăgubirilor pretinse de

reclamant și a cheltuielilor de judecată, în raport de dovezile administrate în

cauză, este corectă.

Împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen

legal, apelantul-pârât pentru motivele de nelegalitate întemeiate pe

dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora s-a arătat că hotărârea s-a dat cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a art. 274 alin. (3) C. proc. civ., iar hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină în aprecierea despăgubirilor morale

acordate.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta

Curte apreciază că acesta este tardiv formulat, pentru următoarele

considerente:

Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei civile

nr. 3 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.