ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2014

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 2 aprilie 2013 la Tribunalul Arad sub nr. 4355/108/2013, reclamanta SC J.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 54.507 euro, echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a evenimentului rutier din 11 ianuarie 2013, la plata dobânzii legale, calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă și integrală, și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, a invocat prevederile art. 1376 noul C. civ. [art. 1000 alin. (1) vechiul C. civ.], care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri și care se subscrie răspunderii directe a administratorului drumului în calitate de paznic al lucrului (O.G.

nr. 43/1997), cât și prevederile art. 1357 noul C. civ. (art. 999 vechiul C. civ.), care reglementează răspunderea pentru fapta proprie și care prevăd răspunderea celui care prin imprudență sau neglijență a ocazionat prejudiciul. Prin sentința civilă nr. 2037 din 25 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4355/108/2013, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC J.T. SRL împotriva pârâtei C.N.A.D.N.R. SA. A obligat pârâta să achite reclamantei despăgubiri în sumă de 54.507 euro sau echivalentul în RON Ia cursul Băncii Naționale Române din ziua plății și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii (2 aprilie 2013) și până la data plății efective și integrale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.418,52 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 186 din 4 decembrie 2013, definitivă, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, împotriva sentinței civile nr. 2037 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4355/108/2013. A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.480 RON, reprezentând cheltuielile de judecată în apel. La data de 17 ianuarie 2013 (data poștei) pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a declarat recurs împotriva deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

A invocat în drept dispozițiile art. 483-art. 502 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că în mod greșit s-a reținut de către instanțe că, în cauză, sunt întrunite condițiile art. 1376 C. civ. și art. 1000 alin. (1) vechiul C. civ. cu privire la antrenarea răspunderii sale pentru prejudiciile cauzate de lucru în calitate de paznic jundic al drumului. A mai susținut că, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în mod greșit instanțele au reținut că a încălcat prevederile art. 5 și art. 105 din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 22 și art. 40 din O.G. nr. 43/1997. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 31 ianuarie 2014. După comunicarea motivelor de recurs, instanța a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., cu modificările și completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Prin rezoluția din 17 martie 2014 instanța a dispus comunicarea raportului părților, în vederea depunerii punctelor de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 31 martie 2014, iar părțile nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din 16 aprilie 2014 a fost stabilit termen la 21 mai 2014 pentru soluționarea căii de atac în etapa finală a procedurii de filtru, fără citarea părților, conform art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care succed. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului” iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit.

i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În speță, acțiunea dedusă judecății este evaluabilă în bani, cuantumul pretențiilor reprezentând despăgubiri fiind de 54.507 euro (reprezentând echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României), iar raportat la dispozițiile art. 94 lit. j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competent să soluționeze acțiunea în primă instanță este tribunalul. Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Timișoara este definitivă și, față de valoarea pretențiilor, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu este supusă recursului. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2014.