ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2014

Deliberând asupra recursului civil de față

constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată la 2 aprilie 2013 la Tribunalul Arad sub nr. 4355/108/2013,

reclamanta SC J.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA

și a solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei de 54.507 euro, echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României

din ziua plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a

evenimentului rutier din 11 ianuarie 2013, la plata dobânzii legale, calculată începând

cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă și integrală, și la plata

cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 1376

noul C. civ. [art. 1000 alin. (1) vechiul C. civ.], care reglementează răspunderea

pentru prejudiciile cauzate de lucruri și care se subscrie răspunderii directe a

administratorului drumului în calitate de paznic al lucrului (O.G. nr. 43/1997),

cât și prevederile art. 1357 noul C. civ. (art. 999 vechiul C. civ.), care reglementează

răspunderea pentru fapta proprie și care prevăd răspunderea celui care prin imprudență

sau neglijență a ocazionat prejudiciul.

Prin sentința civilă nr. 2037 din 25

iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4355/108/2013, Tribunalul Arad

a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta

SC J.T. SRL împotriva pârâtei C.N.A.D.N.R. SA.

A obligat pârâta să achite reclamantei

despăgubiri în sumă de 54.507 euro sau echivalentul în RON Ia cursul Băncii Naționale

Române din ziua plății și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii

acțiunii (2 aprilie 2013) și până la data plății efective și integrale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 6.418,52 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 186 din 4 decembrie 2013,

definitivă, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, împotriva sentinței civile

nr. 2037 din 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4355/108/2013.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei

a sumei de 2.480 RON, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.

La data de 17 ianuarie 2013 (data poștei)

pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă.

A invocat în drept dispozițiile art. 483-art.

502 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că în mod greșit s-a reținut de către

instanțe că, în cauză, sunt întrunite condițiile art. 1376 C. civ. și art. 1000

alin. (1) vechiul C. civ. cu privire la antrenarea răspunderii sale pentru prejudiciile

cauzate de lucru în calitate de paznic jundic al drumului. A mai susținut că, în

raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în mod greșit instanțele au reținut

că a încălcat prevederile art. 5 și art. 105 din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu

art. 22 și art. 40 din O.G. nr. 43/1997.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 31 ianuarie 2014.

După comunicarea motivelor de recurs, instanța

a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., cu modificările și completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin rezoluția din 17 martie 2014 instanța

a dispus comunicarea raportului părților, în vederea depunerii punctelor de vedere,

așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților la data de 31 martie 2014, iar părțile nu

au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din 16 aprilie 2014 a fost stabilit

termen la 21 mai 2014 pentru soluționarea căii de atac în etapa finală a procedurii

de filtru, fără citarea părților, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând, în condițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ. recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru

considerentele care succed.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune

că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului” iar

conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute

la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i), în cele privind navigația civilă și activitatea

în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului.”

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

„Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform

alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a)-lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare

de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede

că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Exercitarea căilor de atac este guvernată

de principiul legalității, consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit

căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora

neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea

sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În speță, acțiunea dedusă judecății este

evaluabilă în bani, cuantumul pretențiilor reprezentând despăgubiri fiind de 54.507

euro (reprezentând echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României), iar

raportat la dispozițiile art. 94 lit. j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., competent să soluționeze acțiunea în primă instanță este tribunalul.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de

Apel Timișoara este definitivă și, față de valoarea pretențiilor, având în vedere

dispozițiile art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu

este supusă recursului.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri

și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva

deciziei nr. 186 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2014.