ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Tribunalul Arad la data de 06 aprilie 2012, reclamanta C.V. a chemat în

judecată pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, solicitând anularea în parte a hotărârii de stabilire

a despăgubirilor nr. 104/156 din 07 octombrie 2011, obligarea pârâtului la

plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în

suprafață de de 5377 mp, respectiv suma de 23842 euro. A solicitat obligarea

pârâtului și la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre

valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, stabilită de către instanță,

și suma de 3833,80 RON stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată

de la data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de

consemnare a sumei la dispoziția sa și până în ziua plății efective.

A mai solicitat

obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului

expropriat.

Prin Sentința civilă

nr. 817 din 25 februarie 2013, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea

reclamantei.

A anulat în parte

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104/156 din 07 octombrie 2011.

A obligat pârâtul să

plătească reclamantei suma de 7.621,89 RON, cu titlul de despăgubiri, cu

dobândă legală aferentă, calculată de la data de 07 octombrie 2011.

A respins restul

pretențiilor reclamantei.

A obligat pârâtul la

plata sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel, atât reclamanta C.V. cât și

pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA.

Prin Decizia civilă

nr. 176 din data de 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, a admis apelul declarat de reclamanta C.V. A schimbat în parte

hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, prin M.T.I.,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara la plata în favoarea reclamantei

a sumei de 19895 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlul de

despăgubiri. A fost menținută hotărârea atacată în privința anulării în parte a

Hotărârii nr. 104/156 din 07 octombrie 2011 a pârâtului, a respingerii

despăgubirilor suplimentare și a acordării de cheltuieli de judecată parțiale.

A respins apelul

declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri

și Poduri Timișoara. A fost dat în debit pârâtul cu suma de 700 RON,

reprezentând onorariu experți. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea

reclamantei a sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând prioritar

excepția tardivității recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1)

raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ, termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Decizia atacată a

fost comunicată pârâtului la data de 18 decembrie 2013, potrivit dovezii aflate

la dosar apel.

Recursul declarat

împotriva Deciziei civile nr. 176 din 20 noiembrie 2013 a fost depus la Curtea

de Apel Timișoara, prin fax, la data de 27 ianuarie 2014.

Modul de calcul al

termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin. (1)

stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici

ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul.

Calculând în acest

mod termenul de 15 zile în cauza de față, rezultă că acesta s-a împlinit la 3

ianuarie 2014. Or, recursul declarat de pârât a fost depus la instanța de apel

cu mult după împlinirea termenului legal.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată de vreo împrejurare mai presus de

voința ei.

Cum recurentul-pârât

nu a invocat vreo astfel de împrejurare, pentru considerentele expuse, Înalta

Curte va respinge recursul ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 176 din data de

20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV