ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Arad la data de 06 aprilie 2012, reclamanta C.V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 104/156 din 07 octombrie 2011, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de de 5377 mp, respectiv suma de 23842 euro. A solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, stabilită de către instanță, și suma de 3833,80 RON stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată de la data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția sa și până în ziua plății efective.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat. Prin Sentința civilă nr. 817 din 25 februarie 2013, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea reclamantei. A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104/156 din 07 octombrie 2011. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.621,89 RON, cu titlul de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 07 octombrie 2011. A respins restul pretențiilor reclamantei. A obligat pârâtul la plata sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, atât reclamanta C.V. cât și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Prin Decizia civilă nr. 176 din data de 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta C.V. A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara la plata în favoarea reclamantei a sumei de 19895 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlul de despăgubiri. A fost menținută hotărârea atacată în privința anulării în parte a Hotărârii nr. 104/156 din 07 octombrie 2011 a pârâtului, a respingerii despăgubirilor suplimentare și a acordării de cheltuieli de judecată parțiale.

A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. A fost dat în debit pârâtul cu suma de 700 RON, reprezentând onorariu experți. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând prioritar excepția tardivității recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Decizia atacată a fost comunicată pârâtului la data de 18 decembrie 2013, potrivit dovezii aflate la dosar apel. Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 176 din 20 noiembrie 2013 a fost depus la Curtea de Apel Timișoara, prin fax, la data de 27 ianuarie 2014. Modul de calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin. (1) stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul. Calculând în acest mod termenul de 15 zile în cauza de față, rezultă că acesta s-a împlinit la 3 ianuarie 2014. Or, recursul declarat de pârât a fost depus la instanța de apel cu mult după împlinirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de vreo împrejurare mai presus de voința ei. Cum recurentul-pârât nu a invocat vreo astfel de împrejurare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 176 din data de 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2014. Procesat de GGC - GV