ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 488 din 14 octombrie 2002 Tribunalul

Mureș, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții

G.A. și O.G. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa Meșteșugărească „T.”

Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că imobilul reclamanților a

fost expropriat prin Decretul nr. 875 din 30 decembrie 1969, trecând în

proprietatea statului o suprafață de 680 mp liberă de construcții, că ulterior

pârâta a edificat cu autorizație legală un complex meșteșugăresc care ocupă o

suprafață de 214 mp, că pentru terenul în litigiu reclamanții au primit

despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât nu pot beneficia de două

măsuri reparatorii pentru același bun, iar persoana juridică deținătoare nu

este cooperativa pârâtă, ci Primăria Municipiului Târnăveni, care trebuia

notificată în condițiile și termenele prevăzute de Legea 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a hotărârii

și admiterea pe fond a cererii introductive. Au criticat sentința arătând că în

mod greșit s-a stabilit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001

ci ale Legii nr. 1/2000, că în speță trecerea terenului în litigiu în

proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, fără existența unui titlu,

situație în care se impune restituirea în natură a întregului imobil, inclusiv

a construcțiilor edificate ulterior preluării.

Pe parcursul

judecării apelului reclamantul O.G. a decedat, apelul declarat de acesta fiind

continuat de reclamanta O.A. și de fiica acesteia O.R..

Prin Decizia nr. 100/A

din 11 decembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul reclamantelor, a

schimbat în parte sentința în sensul că a constatat calitatea acestora de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 214 mp înscris în C.F.

Boziaș, din care urmează a fi scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor

primite pentru teren în anul 1972, în sumă de 1.360 lei.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a fost expropriat prin

Decretul nr. 875 din 1969 al fostului Consiliu de Stat al R.S.R. în scopul

construirii unui complex de deservire a populației, reclamanților acordându-li-se

o despăgubire în cuantum de 1.360 lei și că au făcut dovada calității de

persoane îndreptățite fiind înscriși în cartea funciară ca proprietari

tabulari. Cu privire la persoana deținătoare, instanța de apel a statuat că

pârâta Cooperativa Meșteșugărească T. are această calitate, deoarece are

atributul folosinței imobilului. În ce privește întinderea suprafeței ce

urmează a se restitui în natură a reținut că prin Ordinul din 05 februarie 2007

eliberat de Prefectura Mureș li s-a atribuit reclamanților 466 mp teren, astfel

încât în cauza de față urmează a se dispune doar asupra diferenței de 214 mp.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantele invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Au susținut că în mod

greșit s-a dispus doar restituirea suprafeței de 214 mp, solicitând admiterea

în totalitate a cererii de restituire, care să cuprindă și construcțiile

edificate de intimata-pârâtă fără autorizație și care nu mai sunt folosite

conform destinației avute inițial. De asemenea, au criticat decizia instanței

de apel sub aspectul instituirii obligației de a se scădea din valoarea

despăgubirilor cuvenite suma actualizată de 1.360 lei, cu motivarea că în cauză

nu s-a făcut dovada achitării acestei sume.

Analizând criticile

formulate, ce pot fi circumscrise formal motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a-l

respinge pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de

recurs s-au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit

cărora se poate cere modificarea hotărârii atunci când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit îndoielnic al acestuia.

Din verificarea

motivelor de recurs așa cum au fost dezvoltate, se constată că recurentele nu

au formulat nici o critică ce se poate circumscrie acestui motiv.

Critica de

nelegalitate, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

referitoare la greșita aplicare a legii ca urmare a nerestituirii în natură a

terenului în suprafață de 214 mp ocupat de construcțiile edificate de intimată,

nu poate fi primită.

Din probele

administrate în cauză se constată că terenul în litigiu, în suprafață totală de

680 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 875/1969 al fostului Consiliu de

Stat al R.S.R., în scopul construirii unui complex de deservire a populației.

În fila de C.F. a localității Buziaș se evidențiază construcțiile edificate în

1970 de Cooperativa T., respectiv clădire cu parter și etaj situată în strada A.,

fiind intabulat dreptul de folosință pe durată nedeterminată al acesteia din

urmă asupra terenului aflat sub construcția intabulată, înscrierile amintite

fiind operate la 10 octombrie 1971.

Sub imperiul

dispozițiilor Decretului nr. 118/1938, în vigoare la data efectuării

înscrierii, intabularea în cartea funciară avea caracter constitutiv de

drepturi, fiind, totodată, singura dovadă a dreptului de proprietate în zonele

cu regim de carte funciară.

Din această

perspectivă, în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 11 alin.(3) din

Legea nr. 10/2001 invocate de recurente referitoare la restituirea în natură a

terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate, cu atât mai mult cu

cât la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezile invocate de acestea referitoare

la edificarea construcțiilor de către intimată fără autorizație.

În procedura Legii nr. 10/2001 regimul juridic al

imobilelor expropriate este reglementat de dispozițiile art. 11, care în alin. (3)

prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

parțial terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc

în echivalent.

Or, prin Ordinul din 5 februarie 2007 eliberat de

Prefectura Județului Mureș, terenul în suprafață de 466 mp a fost atribuit în

folosință veșnică reclamanților din prezenta cauză, în condițiile Legii nr. 1/2000.

Pentru diferența de 214 mp, ocupată de construcții, în mod corect instanța de

apel a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantelor că

terenul revendicat poate fi considerat liber, de vreme ce spațiile comerciale

nu mai pot fi folosite conform destinațiilor avute inițial, iar prin

restituirea terenului cu construcția existentă intimata s-ar afla în poziția

unui constructor pe terenul altuia, iar recurentele ar fi de acord cu plata

contravalorii imobilului la momentul exproprierii.

Legea nr. 10/2001, ca lege specială derogatorie de la

dreptul comun, stabilește modalitățile de restituire a bunurilor preluate

abuziv, neputând fi completată cu dispozițiile Codului civil decât în măsura în

care acestea nu contravin procedurilor speciale de restituire.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica

referitoare la lipsa dovezilor referitoare la plata către recurente a

contravalorii terenului expropriat, în cuantum de 1.360 lei.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel,

conform înscrisurilor aflate la filele 16-17 dosar fond, reclamanții au fost

notificați să ridice suma acordată cu titlu de despăgubire, urmând ca în caz

contrar să fie depusă la C.E.C. Pe înscrisul de la fila 16 figurează mențiunea

olografă a primirii recipisei C.E.C. din 2 iulie 1970 de către O.A., mențiunea

fiind însoțită de datele de identificare ale acesteia.

Pe cale de consecință, în mod legal, reținând

incidența dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, instanța de

apel a dispus scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru

teren în anul 1972, în sumă de 1.360 lei.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința

menținerii ca legală a deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul reclamantelor O.A. și O.R. împotriva Deciziei nr. 100/A din

11 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2010.