ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 59131/3/2010, reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) a chemat în judecată pe pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și Comisariatul pentru Societatea Civilă (C.S.C.), solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Certificatului de înregistrare nr. 108119 din 4 martie 2010 prin care a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, marca "Poliția animalelor" și anularea Certificatului de înregistrare a desenului/modelului din 26 iulie 2010, privind însemnele distinctive pe care Poliția Animalelor le va purta pe autovehiculele de serviciu, respectiv embleme și dispozitive de avertizare.

Ca temei juridic al acțiunii au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. i), art. 48 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu Regula 32 din Anexa la H.G. nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, precum și pe dispozițiile art. 12 și 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin întâmpinarea formulată la data de 10 februarie 2011, pârâtul Comisariatul pentru Societatea Civilă a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, solicitând, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, s-a arătat că, în conformitate cu dispoz. art. 109 alin. (1) C. proc. civ. "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței competente. Analiza textului legal mai sus menționat, duce la concluzia lipsita de orice echivoc după care formularea unei acțiuni în justiție este condiționată de existenta în patrimoniul reclamantului, a unui drept față de o altă persoană, or în speță, acest drept nu există.

În speța, arată ca titularul certificatului de înregistrare din 4 martie 2010 și a certificatului de înregistrare a desenului/modelului din 26 iulie 2010 a căror anulare se solicită, nu este "Comisariatul pentru Societatea Civilă - C.S.C.", care este o asociație, cu personalitate juridică distinctă, ci Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, prin structura sa Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor" denumită și "Poliția Animalelor". În aceste condiții, a mai arătat pârâtul se impune scoaterea sa din cauză și citarea Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă - Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, prezentându-și propriile argumente în susținerea acestei soluții.

La data de 10 martie 2011, reclamantul IGPR a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă. S-a arătat că motivul pentru care solicită introducerea în cauză a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă este acela că, referitor la certificatul de înregistrare a mărcii din 4 martie 2010 "Poliția animalelor" și certificatul de înregistrare a desenului/modelului din 26 iulie 2010, privind însemnele distinctive pe care Poliția Animalelor le va purta pe autovehiculele de serviciu au fost emise de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea Comisariatului pentru Societatea Civilă.

De asemenea, reclamantul învederează că prin Sentința civilă nr. 27 din 4 noiembrie 2009. Tribunalul București, secția a V-a civilă a luat act de modificările aduse statutului Federației Comisariatul pentru Societate Civilă prin Hotărârea nr. 899 din 20 octombrie 2009 a Consiliului Superior al F.C.S.C. Această din urmă hotărâre menționează că: "începând cu data de 20 octombrie 2009 se înființează ca structura a F.C.S.C. Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor denumit Poliția pentru Protecția Animalelor - ce va ființa în baza unui regulament propriu, având ca scop protecția animalelor împotriva relelor tratamente și purtării nejustificat abuzive." Pe de altă parte, titular al certificatelor eliberate de O.S.I.M.

și contestate de reclamant apare Comisariatul pentru Societate Civilă, iar nu Federația Comisariatul pentru Societate Civilă. În acest context, reclamantul a arătat că solicită a fi introdusă în cauză și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă în cadrul căreia funcționează Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor pentru a se lămuri cărei organizații i-au fost eliberate cele două certificate a căror anulare a fost solicitată de reclamant. Referitor la pretențiile sale îndreptate împotriva Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, reclamanta a învederat că acestea sunt identice cu cele detaliate în cererea de chemare în judecată formulată la data de 29 noiembrie 2010. Cu privire la temeiul în drept invocat în cererea de chemare în judecată, s-a precizat că acțiunea a fost formulată la data de 29 noiembrie 2010, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 7 decembrie 2010; la data de 3 decembrie 2010, în M. Of.

al României nr. 809 a fost publicată H.G. nr. 1134 din 10 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, act normativ care a abrogat H.G. nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Urmare a acestui eveniment de modificare a cadrului legislativ, reclamantul înțelege să-și modifice temeiul de drept și să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. i), art. 48 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 39 a H.G. nr. 1134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, precum și pe dispozițiile art. 12 și 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea de ședință din 10 februarie 2011, prima instanță a dispus completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă în calitate de titular al dreptului; la termenul din 10 martie 2011, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii pentru motivele menționate în încheierea de ședință. Prin Sentința civilă nr. 1127 din 9 iunie 2011, tribunalul a admis acțiunea, a dispus anularea certificatului de înregistrare din 4 martie 2010 pentru marca "Poliția animalelor" emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului din 26 iulie 2010 emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Prima instanță a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 84/1998 și ale Legii nr. 129/1992, în forma în vigoare a acestor acte normative de la data efectuării procedurii de înregistrare, dat fiind principiul tempus regit actum. În ce privește anularea înregistrării mărcii s-au reținut a fi incidente dispozițiile art. 48 alin. (1) rap. la art. 5 alin. (1) lit. i) din lege potrivit cărora: "Sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri", potrivit motivelor arătate pe larg în considerentele sentinței. Referitor la anularea modelelor industriale, cererea a fost găsită întemeiată în baza prevederilor art. 42 alin. (1), rap. la art. 22 alin. (1) lit. d), art. 22 alin. (3) lit. a), b) și d), dar și la art. 2, 6 și 7 din Legea nr. 129/1992, astfel cum reiese din motivarea sentinței.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat apel pârâții Comisariatul pentru Societatea Civilă și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, invocându-se motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 139A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul a fost respins ca nefondate. Pentru a decide în acest sens, în limita motivelor de apel formulate, prin prisma dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a reținut și apreciat următoarele: Critica privind respingerea excepției lipsei calității procesuale active este nefondată, întrucât potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, anularea înregistrării mărcii poate fi cerută de orice persoană interesată, interesul nefiind echivalentul dreptului, a cărui existență se determină prin analiza fondului pretenției deduse judecății.

Interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, dar analiza calității procesuale active (condiție de a fi parte în proces) nu presupune și analiza dreptului reclamantului, care constituie un aspect de fond al cauzei ce privește temeinicia cererii, așa cum corect a reținut prima instanță. Lipsa unei solicitări a reclamantei de înregistrare a mărcii nu poate conduce la concluzia că aceasta nu poate solicita anularea unei mărci înregistrate, Legea nr. 84/1998 neconținând dispoziții care să condiționeze exercitarea acțiunii în anulare de formularea prealabilă a unei cereri de înregistrare.

Pe de altă parte, instanța de apel a observat și că, în motivarea soluționării excepției lipsei calității procesuale active în ce privește cererea de anulare a desenului/modelului industrial, tribunalul nu a incidența art. 12 și 25 din Legea nr. 129/1992, așa cum afirmă apelanta, ci art. 42 alin. (1) din actul normativ menționat, ce are legătură cu cauza, întrucât se referă la anularea desenului și modelului, text ce utilizează noțiunea de "persoană interesată" în prevederea condițiilor de exercitare a acțiunii având obiectul menționat. Justificarea calității procesuale active are loc prin indicarea pretenției și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează, pretenție a cărei temeinicie se verifică ulterior condițiilor de exercitare a acțiunii civile.

S-a înlăturat ca nefondată și critica referitoare la respingerea excepției inadmisibilității, întrucât acțiunea în anularea înregistrării mărcii nu este condiționată de exercitarea procedurii opoziției la înregistrarea mărcii prevăzută de art. 18 și 19 din Legea nr. 84/1998. Aceste proceduri nu au caracter prealabil și obligatoriu, afirmațiile apelantei în acest sens fiind lipsite de suport legal, astfel că înregistrarea de către OSIM a mărcii nu îl împiedică pe cel interesat să promoveze acțiunea în anulare, care astfel, deși prevăzută de lege, ar fi lipsită de utilitate.

În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: O primă critică a vizat greșita reținere a interesului reclamantului de a promova acțiunea din perspectiva motivului de nulitate invocat: respectarea ordinii publice și protecția conceptului de autoritate publică, întrucât, potrivit susținerilor apelantelor, ar lipsi dovezile cu privire la încălcarea ordinii publice prin folosirea mărcii "Poliția animalelor", precum și cele referitoare la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății publice și private, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, hotărârea nefiind motivată sub acest aspect.

Curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a constatat că interesul reclamantei rezultă din cuprinsul Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, atribuțiile acestei instituții fiind, conform art. 1 și 2 din actul normativ menționat, păstrarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, realizarea interesului persoanei, al comunității, și sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii. Or, în realizarea atribuțiilor specifice ale Poliției Române, așa cum sunt reglementate de lege, demersul reclamantei în scopul de a înlătura orice imprecizie referitoare la activitatea instituției este justificat, independent de utilitatea și beneficiile acțiunilor apelantelor-pârâte.

Sentința atacată reține ca argument posibilitatea creării confuziei între Poliția Română și Poliția Animalelor, prin înregistrarea mărcii de către pârâte, cuvântul "poliție" fiind uzual în limbajul curent, în sensul de autoritate publică. Acțiunea de înregistrare a mărcii ce conține cuvântul "poliție" constituie o formă de încălcare a ordinii publice (motiv de nulitate prevăzut de art. 5 lit. i) din Legea nr. 84/1998) tocmai din perspectiva percepției generale asupra acestuia.

Curtea de apel a reținut, la rândul său, că utilizarea ca marcă a elementului verbal "Poliție" afectează starea de fapt și de drept care permite funcționarea optimă a ansamblului social, în condițiile reglementarilor juridice interne în vigoare, prin aceea că devine dintr-un termen specific organizării unei autorități, un termen comun, înlesnind întrebuințarea lui de către orice persoană juridică și creându-se riscul de a atenua efectul măsurilor, activității și acțiunilor specifice adoptate și desfășurate de către organismele specializate ale administrației de stat, în scopul respectării normelor de conduită civică prevăzute în legi și alte acte normative, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a celor de protecție a proprietății publice și private.

În acest sens este și sentința atacată, care conține motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în sensul reținerii încălcării ordinii publice, respectând mențiunile prevăzute de art. 261 C. proc. civ., contrar celor susținute de apelante. Critica privind invocarea de către prima instanță a conceptului de autoritate publică, bazându-se exclusiv pe reflexia în conștiința cetățeanului a acestuia, ca aparținând Poliției Române s-a apreciat, de asemenea, ca fiind nefondată. Instanța de apel a constatat că cererea de anulare a înregistrării mărcii a fost întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 84/1998, art. 5 alin. (1) lit. i), din același act normativ, situația de fapt fiind stabilită pe baza înscrisurilor de la dosar, iar aceasta se circumscrie textelor de lege menționate.

De altfel, apelantele nu arată în mod concret care sunt erorile imputate primei instanțe în stabilirea situației de fapt la care au fost aplicate textele de lege reținute ca incidente în cauză. Din cuprinsul hotărârii, a rezultat tribunalul s-a referit la conceptul de "autoritate publică", diferit de termenul comun "autoritate" cu sensul de impunere, neputându-se desprinde ideea că prima instanța a înțeles că măsuri constrângătoare pot fi aplicate numai în cazul faptelor îndreptate împotriva oamenilor. Desfășurarea acțiunilor Poliției Animalelor în colaborare cu Poliția Română, așa cum au arătat apelantele, demonstrează tocmai necesitatea prezenței organelor specializate însărcinate cu asigurarea ordinii publice, pentru impunerea regulilor vizând protecția animalelor.

Posibilitatea impunerii unor constrângeri este conferită Poliției Române prin lege, decurgând de aici necesitatea de a distinge între instituția însărcinată cu respectarea ordinii și liniștii publice și alte entități, ale căror activități, deși urmăresc binele comunității, nu se suprapun celor ale instituției de stat organizate prin lege. Chiar dacă noțiunea de "poliție" nu este apanajul exclusiv al reclamantei, nu trebuie pierdut din vedere că înregistrarea de către apelante a mărcii ce conține acest cuvânt are ca efect dobândirea unui drept exclusiv asupra semnului și, în consecință, imposibilitatea folosirii lui de către terți. O astfel de situație ar face inutilizabilă denumirea instituției a cărei organizare și funcționare este reglementată prin Legea nr. 218/2002.

Instanța de apel a mai reținut că indicarea de către primă instanță a art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 84/1998 a avut loc în contextul în care, față de reglementarea printr-un act normativ și față de modul în care se răsfrânge în conștiința publică, noțiunea de "poliție" este dotată cu o anume semnificație, ce poate avea valoarea semnelor enumerate în text. În ceea ce privește criticile asupra soluției de anulare a certificatului de înregistrare a modelului industrial, curtea de apel a reținut că existența identității între desene, în sensul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, a fost constatată de către prima instanță, prin analizarea detaliată a trăsăturilor caracteristice, singura diferență fiind dată de faptul că elementul verbal inscripționat este "Poliția animalelor", în loc de "Poliția", detaliu ce apare ca nesemnificativ prin raportare la ansamblu, chiar dacă inscripționarea este vizibilă, așa cum susțin apelantele în motivarea căii de atac.

De asemenea, curtea de apel a reținut că acesta nu constituie un element important de natură să determine o impresie globală diferită de cea produsă de desenul opus de reclamantă, situație în care nu este îndeplinită nici condiția noutății prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 129/1992, întrucât a fost făcut public în sensul art. 7 din același act normativ, prin expunere, fiind folosit de către Poliție înainte de depunerea spre înregistrare a desenului contestat. Elementele de similitudine reținute de tribunal sunt: pe capota din față inscripționarea este realizată în varianta cu grad de acoperire mediu al suprafeței, cu citire în oglindă, însemnul "Poliția" este încadrat de culorile drapelului național, în partea superioară și inferioară, având culoarea albastră în partea dreaptă, toată inscripția fiind încadrată într-un trapez cu baza mică în jos, având contur albastru; în cazul inscripțiilor aflate pe părțile laterale ale autovehiculelor C.S.C.

și cele ale Poliției Române, inscripționarea este efectuată în varianta care să cuprindă ambele uși, limitat pe orizontală de marginile ușilor, iar pe verticală de linia mânerelor (clapetelor) deschizătoare - sus, și de bandoul ornament dintre pasajele roților - jos; însemnul "Poliția" este încadrat de culorile drapelului național, în lateral pe orizontală, cu culoarea albastră în partea superioară. Caracteristicile desenului folosit de apelantele pârâte nu se deosebesc, deci, de cele ale desenului utilizat de reclamanta intimată, nefiind posibilă reținerea individualității acestuia în cadrul comparării impresiei de ansamblu între cele două.

Calitatea de titular exclusiv al desenului sau modelului ce conține elementul "poliție" nu este condiționată de înregistrarea mărcii "poliție" de către reclamantă, așa cum susțin apelantele, a mai apreciat curtea de apel, o asemenea determinare neputând fi desprinsă din conținutul celor două acte normative care au domeniu distinct de reglementare. Totodată, utilizarea opoziției la înregistrarea desenului de către apelante, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 129/1992, nu constituie o procedură obligatorie prealabilă introducerii acțiunii în anulare, care poate fi exercitată independent, în condițiile art. 42 din același act normativ. Înregistrarea mărcii "Poliția animalelor" nu presupune în mod automat înregistrarea desenului sau modelului conținând elementele verbale menționate, condițiile impuse de Legea nr. 129/1992 fiind distincte de cele impuse de Legea nr. 84/1998 la înregistrarea mărcii.

Or, mențiunea expresă de pe desen - Poliția animalelor, nu este de natură a determina caracterul individual al desenului ce conține în rest toate celelalte elemente folosite de poliția română, în condițiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, care prevede că desenele sau modelele sunt identice dacă diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. Față de considerentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., s-a dispus respingerea apelului ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au promovat recurs la data de 11 ianuarie 2013 (data poștei) Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă, Inspectoratul General pentru Protecția Animalelor și Federația Comisariatul pentru Societatea civilă.

Motivele de recurs au fost formulate la data de 28 martie 2013 (data poștei), în termen legal față de dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., doar de Federația Comisariatul pentru Societate Civilă și au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta învederează că instanța de apel în mod eronat a menținut ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe care, a acordat mai mult decât s-a cerut; astfel, prin sentință, nu numai că se dispune anularea certificatelor eliberate de OSIM și contestate sub aspectul legalității de către intimata reclamantă, dar se hotărăște și interzicerea funcționării Poliției Animalelor aspect străin cauzei; Or, Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă în a cărei organigramă figurează și Politia Animalelor ființează în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate într-o procedură necontencioasă de către Tribunalul București, urmare a modificării intervenite în statutul federației.

În consecință, Poliția Animalelor ființează statutar în temeiul respectivei hotărâri judecătorești, astfel că. Iar nu în baza certificatelor eliberate de OSIM și contestate de IGPR. Prima instanță a reținut că noțiunea de "poliție" nu este apanajul exclusiv al reclamantei, întrucât nu este titulara mărcii "Poliția", după cum nu este și nici nu a fost vreodată titulara exclusivă al desenului /modelului industrial respectiv.

În al doilea rând, denumirea "Poliția română" nu poare constitui o marcă al cărei titular să fie IGPR, nefiind un semn utilizat în scopul definitoriu al mărcii, anume acela de a diferenția produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, iar pe de altă parte, chiar dacă acest logo ar putea constitui o marcă asemănătoare cu semnul exploatat de IGPR, nefiind un semn înregistrat, ar putea fi opus terților doar dacă este o marcă notorie, sens în care se face referire la definiția legală a mărcii notorii de la art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998, precum și la condițiile legale de determinare și dovedire a mărcii notorii prevăzute de art. 19 alin. (1), (2) și (6) din același act normativ, dovezi care nu au fost făcute în cauză.

În aceste condiții, în opinia recurentei, este evident că activitatea Poliției Române, astfel cum este enunțată prin dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 218/2002, este străină elementelor specificate de lege pentru noțiunea de marcă notorie; pe de altă parte, Poliția Română nu comercializează produse și servicii specifice agenților economici, iar beneficiarii activității polițienești (cetățenii) nu sunt priviți ca și consumatori, în sensul enunțat lege. În consecință, recurenta învederează că intimatul reclamant IGPR nu poate deține drepturi de proprietate intelectuală asupra a ceea ce pretinde că reprezintă o "marca notorie" - denumirea de "Poliția română", sens în care invocă definiția legală a oricărei mărci prevăzută de art. 2 din Legea nr. 84/1998; în plus, art. 3 lit. r) din același act normativ definește și noțiunea de întreprindere ca fiind orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanțare.

Mai mult decât atât, denumirea "Poliția română" nu poate constitui, în sine, o marcă, deoarece ea nu reprezintă un semn utilizat în scopul diferențierii produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, de vreme ce IGPR nu reprezintă o întreprindere în sensul legii (nefiind implicat într-o activitate economică), ci prestează un serviciu public de interes general care nu are un conținui economic. Recurenta mai arată că a susținut în fața instanțelor de fond că Poliția Româna în nenumărate rânduri a apelat la Poliția Animalelor pentru ca aceasta, prin logistica proprie, să intervină în oferirea primului ajutor necuvântătoarelor; de asemenea, au existat situații destul de numeroase când reprezentanții Poliției Române au apelat la Poliția Animalelor în vederea clarificării unor aspecte juridice privitoare la competența ce le revine conform legii.

Or, în condițiile în care recurenta este titulara unei mărci și a unui desen/model industrial înregistrate în condițiile legii, aprioric, reclamanta nu poate invoca existența unei aparențe de drept în favoarea sa, cu atât mai mult dacă se are în vedere atitudinea pe care reprezentanții Poliției Române au avut-o în relația de colaborare cu recurenta și structurile ei; în acest sens recurenta invocă și argumente de practică judiciară din care citează (Decizia civilă nr. 178 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală; or, din această jurisprudență rezultă că nu poate exista o aparență de drept favorabilă reclamantului IGPR de vreme ce recurenta este titulara mărcii.

Denumirea și activitatea "Poliției Animalelor" nu poate contraveni ordinii publice întrucât desfășoară o activitate în folosul comunității apte să întărească ordinea publică; în plus, nu este posibil a se reține că recurenta sau denumirea acesteia contravin ordinii publice, întrucât la data constituirii Poliției Animalelor prin modificarea Statutului Asociației în temeiul O.G. nr. 26/2000, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a pus concluzii de admitere a cererii de modificare statutară, fiind expres întrebat de președintele de complet asupra aspectului legalității constituirii unei asemenea structuri neguvernamentale. Recurenta apreciază că folosirea denumirii de "Poliția Animalelor" nu este de natură a produce vreun prejudiciu Poliției Române.

Intimatul IGPR motivează pretinsa pagubă iminentă la care ar fi expus printr-un risc de confuzie dintre "marca notorie" a Poliției Române și marca utilizată de recurentă, ceea ce nu poate fi reținut. O, simpla speculare asupra unui prejudiciu posibil, eventual, nu este suficientă pentru a se dovedi interesul, ci este necesar ca acesta să fie probat prin împrejurări de fapt concrete, reclamantul fiind ținut în mod expres să probeze prejudiciul sau caracterul inevitabil al acestuia.

În ce privește excepțiile procesuale analizate prioritar de Înalta Curte, reflectate în soluția adoptată în cauză, în această etapă procesuală, se rețin următoarele: Prin întâmpinarea la motivele de recurs, formulată de intimatul reclamant, s-a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui D.S., semnatarul motivelor de recurs în numele Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, în condițiile în care din actele de constituire a Federației reiese că reprezentantul legal al Federației este domnul comisar general I.G.P.. Această excepție nu a mai fost susținută de intimatul reclamant, date fiind precizările depuse la dosar recurs de către recurenta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă prin apărătorul sau, cu mandat valabil la acel moment (pentru termenul din 22 noiembrie 2013), precizări prin care a învederat că recursul a fost semnat de dl. D.S.

în baza delegării exprese primite de acesta de la reprezentantul legal al recurentei, dl. I.G.P., delegație ce a fost anexată acestor precizări și se regăsește la dosar recurs. Prin aceeași întâmpinare, intimata reclamantă a mai invocat și excepția nulității recursului declarat (inițial) împotriva încheierii din data de 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală (prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei); ulterior, s-a precizat că recursul privește însăși decizia pronunțată asupra apelului, anume Decizia civilă nr. 139A din 3 octombrie 2012 a aceleiași instanțe, prin notele de la dosar recurs; excepția a fost susținută prin aceea că motivele dezvoltate nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 304 C. proc.

civ.

Dată fiind această precizare a recurentei, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2013, Înalta Curte a constatat ca rămasă fără obiect această excepție referitoare la atacarea cu recurs a încheierii curții de apel din data de 26 septembrie 2012. La același termen de judecată, s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor, entități care au calitatea de terți în cauza de față, întrucât nu au figurat în cadrul procesual în care aceasta a fost soluționată în primă instanță, după cum nici în apel distribuția procesuală nu a fost lărgită ori modificată în vreuna dintre modalitățile permise de lege; totodată, s-a stabilit că această excepție va fi rezolvată odată cu pronunțarea asupra recursului, dar și împrejurarea că ea este prioritară excepției nulității recursului, susținută de același intimat prin întâmpinare, prin aceea că deși recursul apare ca fiind declarat de Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor, motivele de recurs sunt formulate doar de recurenta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă.

Pe fondul recursului, intimatul reclamant a solicitat prin întâmpinare menținerea deciziei recurate, prin respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, la același termen din 22 noiembrie 2013, a pus în vedere recurentei Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă care a declarat calea de atac în nume propriu să prezinte dovezi în cauză cu privire la structura organizatorică a Federației, precum și aceea a Comisariatului, dar și dovada raporturilor juridice dintre Federație și Comisariat, pornindu-se de la premisa fundamentală în cauză că potrivit înscrisurilor de la dosar primă instanță, reiese fără echivoc faptul că titularul drepturilor de proprietate intelectuală acordate de OSIM pentru marcă și modelul industrial a căror anulare s-a solicitat, este exclusiv Comisariatul pentru Societatea Civilă, iar nu Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă ori altă entitate dintre cele care au promovat calea de atac.

În executarea acestei dispoziții a instanței, recurenta Federația pentru Societatea Civilă a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: încheierea Judecătoriei sector 2 din camera de consiliu din 3 septembrie 2003, pronunțată în Dosar nr. 143/PJ/2003 de acordare a personalității juridice pentru petenta Asociația Comisariatul pentru Societate Civilă; încheierea din camera de consiliu a Tribunalului București, secția a IV-a civilă din data de 11 februarie 2009, dată în Dosarul nr. 1754/3/2009 de acordare a personalității juridice în favoarea Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă; Hotărârea nr. C899 din 20 octombrie 2009 emisă de Comisariatul pentru Societatea Civilă prin care s-a decis înființarea ca structură a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, începând din 20 octombrie 2009, a Inspectoratului General de Poliție pentru Protecția Animalelor, precum și Sentința civilă nr. 27 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care s-a luat act de modificarea statutului Federației, prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul federațiilor, aflat la grefa Tribunalului, conform Hotărârii nr. 899C din 20 octombrie 2009 (în sensul constituirii Inspectoratului General pentru Protecția Animalelor, ca structură a Federației).

Constatând că prin depunerea la dosar a acestor înscrisuri, recurenta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă nu s-a conformat dispozițiilor Înaltei Curți, la termenul din 31 ianuarie 2014, i s-a pus în vedere acesteia să depună la dosar, în copie, Statutul Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, a Statutului Comisariatului pentru Societatea Civilă și s-a reluat în mod explicit dispoziția privind efectuarea dovezilor privind raporturile juridice dintre Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Comisariatul pentru Societatea Civilă, întrucât cea din urmă entitate figurează ca titulară a drepturilor de proprietate intelectuală atacate în cauza de față. Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, pentru termenul de azi, s-a înaintat instanței adresa din 27 martie 2014 emisă de recurenta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, semnată de Comisar General ad interim c.j.

I.S., prin care se învedera renunțarea recurentei la mandatul acordat apărătorului angajat în cauză, dl. av. M.C., cu începere de la 27 aprilie 2014 (probabil fiind o eroare materială, iar data corectă - 27 martie 2014, întrucât o renunțare la mandat produsă deja, nu putea privi o dată ulterioară termenului de judecată din cauză - 28 martie 2014 sau emiterii adresei în discuție - 27 martie 2014); de asemenea, recurenta a învederat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va adopta în cauză.

Față de această situație, Înalta Curte, la termenul de azi a acordat cuvântul reprezentantului intimatului reclamant, prezent în sală, asupra excepției inadmisibilității recursului Asociației Comisariatul pentru Societatea Civilă și a Inspectoratului General pentru Protecția Animalelor, invocată din oficiu la termenul din 22 noiembrie 2013, asupra excepției nulității recursului acestor două entități invocată de intimat prin întâmpinare și susținută prin nemotivarea recursului de acestea (art. 306 alin. (1); în plus, înainte de acordarea cuvântului pentru dezbaterea motivelor recursului, Înalta Curte a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, dată fiind, în principal, lipsa de identitate dintre titularul certificatelor de acordare a drepturilor de proprietate intelectuală atacate în cauza de față și această entitate, titulară a recursului, urmând a fi arătate și celelalte argumente pentru reținerea acestei excepții cu ocazia analizării ei.

În ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat de Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă, precum și de Inspectoratul General pentru Protecția Animalelor, Înalta Curte constată că aceste entități nu au dobândit calitatea de părți în cauza de față, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanță (cerere principală completată, fără a fi formulate cereri incidentale), după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestuia în vreuna dintre modalitățile permise de lege - intervenție principală cu acordul părții adverse (art. 50 alin. (3) C. proc. civ.), ori o cerere de intervenție accesorie (art. 51 C. proc.

civ.); în plus, în fața instanțelor de fond nu s-a învederat și, în consecință, nici nu s-au aplicat efectele prevăzute de lege pentru situația unor eventuale reorganizări ale persoanelor juridice care au fost chemate în judecată și au dobândit în mod procedural calitatea de parte (Comisariatul pentru Societatea Civilă și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă) pentru ca aceste două entități să participe la judecată în mod valabil.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost îndreptată de reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Comisariatului pentru Societatea Civilă, titular al certificatului de înregistrare a mărcii din 4 martie 2010 - "Poliția Animalelor" și a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 26 iulie 2010. Față de excepțiile și apărările invocate de acest pârât prin întâmpinare, la dosar fond, reclamantul a formulat o cerere completatoare, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Federației Comisariatului pentru Societatea Civilă "pentru a se lămuri cărei organizații i-au fost eliberate cele două certificate a căror anulare a fost solicitată"; drept urmare, din punct de vedere al cadrului procesual pasiv, ca efect al acestei extinderi de acțiune, singurii pârâții cauzei au fost: Comisariatul pentru Societatea Civilă și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă.

Dat fiind principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naște unor drepturi sau obligații decât față de părțile din proces; ca atare, și procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părțile cauzei, astfel încât doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exercițiul căilor de atac ordinare sau extraordinare (situațiile de excepție neintrând în discuție în cauză - procuror, succesori universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular etc.). Așa fiind, prima instanță a pronunțat sentința în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată de către reclamant - Comisariatul pentru Societatea Civilă și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă.

Apelul însă a fost exercitat de către pârâta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă, cea din urmă entitate nedobândind vreodată calitatea de parte în cauză, astfel cum s-a arătat. Pe de altă parte, recursul a fost promovat de către Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă, dar și de Inspectoratul General pentru Protecția Animalelor, cele din urmă entități neprocedând la motivarea recursului.

Cum prioritară în cauză este excepția inadmisibilității recursului (întrucât obligația procesuală de motivare a căii de atac revine părților din proces), Înalta Curte, analizând această excepție, pentru cele deja arătate, o va admite, întrucât Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Inspectoratul General pentru Protecția Animalelor sunt terți față de cauza de față, iar, ca regulă, legea nu recunoaște dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces decât părților cărora le este opozabilă; totodată, Înalta Curte constată că din acest punct de vedere nu este incidentă vreo situație dintre cele de excepție exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entități decât părțile procesului).

Faptul că instanța de apel a respins pe fond și nu pe calea excepției inadmisibilității apelul Asociației Comisariatul pentru Societate Civilă (exercitat alături de Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă), nu îi conferă acesteia calitatea de parte în cauză, astfel că, această entitate a fost și rămâne terț față de proces. În consecință, vor fi respinse ca inadmisibile recursurile exercitate de Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor.

În fine, chiar dacă s-ar fi susținut că există identitate între Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Comisariatul pentru Societatea Civilă, în sensul că este una și aceeași entitate juridică (cel din urmă, titular al celor două certificate de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și veritabil pârât în cauză), apărare neinvocată în cauză, Înalta Curte apreciază că esențială este mențiunea denumirii titularului de pe cele două titluri emise de OSIM (cu valoarea unui act autentic), iar eventuala inconsecvență de exprimare a propriei denumiri de către pârâtul Comisariatul pentru Societatea Civilă îi este exclusiv imputabilă; or, astfel cum dispune art. 108 alin. (4) C. proc.

civ., acestuia nu îi este permis să invoce neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă, excepție procesuală absolută, de fond, al cărei regim juridic permite invocarea ei în orice stadiu al procesului, deci și în recurs, astfel cum dispune art. 162 C. proc. civ., se rețin următoarele: Astfel cum deja s-a arătat, recurenta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă a fost atrasă în proces de către reclamantă prin cererea completatoare formulată la prima instanță la fila 112, pornind de la invocarea, între altele, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisariatului pentru Societatea Civilă prin întâmpinare; după formularea cererii completatoare, Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă a fost citată în proces în calitate de pârâtă.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2011, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității acțiunii (invocate și ele prin aceeași întâmpinare de către pârât), dar și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul pentru Societatea Civilă. Cu privire la cea din urmă excepție, tribunalul a reținut: Comisariatul pentru Societatea Civilă și nu Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă este titularul certificatelor a căror anulare se solicită, astfel încât pârâtul (Comisariatul) are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect anularea mărcii și a desenelor/modelelor industriale al căror titular este, independent de raporturile juridice dintre acesta și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă.

Cum calitatea procesuală pasivă presupune identitate între cel care este chemat în judecată în calitate de pârât și cel căruia i se opune pretenția dedusă judecății, Înalta Curte constată că în cauză calitate procesuală pasivă are doar Comisariatul pentru Societatea Civilă. Criteriul pentru identificarea persoanei cu calitate procesuală pasivă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată (anularea unor înregistrări de drepturi de proprietate intelectuală) este cel al titularului certificatelor (instrumentum probationis) ce atestă existența drepturilor în patrimoniul beneficiarului înregistrării, acest criteriu fiind în mod corect identificat și aplicat de prima instanță. Pe de altă parte, aceste dezlegări ale tribunalului nu au fost criticate în apel, astfel încât ele sunt intrate sub puterea lucrului judecat la momentul soluționării prezentului recurs.

În consecință, cum din conținutul certificatului de înregistrare a mărcii din 4 martie 2010 - "Poliția Animalelor" și al certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 26 iulie 2010 reiese că aceste titluri de protecție au fost eliberate de OSIM în favoarea Comisariatul pentru Societatea Civilă (unic titular), rezultă, într-adevăr, că în cauza al cărei obiect privește anularea acestor înregistrări, calitatea de pârât se verifică exclusiv în ce îl privește pe acest pârât, în timp ce Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă este lipsită de calitate procesuală pasivă, excepție ce va fi admisă. Cum chiar sentința primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu cei doi pârâți - Comisariatul pentru Societatea Civilă și Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă (viciu nesancționat de instanța de apel), admiterea acestei excepții de ordine publică, în temeiul art. 162 C. proc.

civ., va avea ca efect admiterea recursului Federației, a modificării în parte a deciziei recurate, cu consecința admiterii, în baza art. 296 C. proc. civ. a apelului Federației, în sensul schimbării în parte a sentinței, astfel încât, se va respinge cererea formulată împotriva Federației Comisariatul pentru Societatea Civilă pentru lipsa calității procesuale pasive; vor fi păstrate celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Față de infirmarea calității procesuale pasive a recurentei Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă (unica titulară a recursului motivat), Înalta Curte constată că nu pot fi analizate criticile dezvoltate de aceasta prin memoriul de recurs (ele privind fondul cauzei), soluție ce decurge din dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de Asociația Comisariatul pentru Societatea Civilă și Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, invocată din oficiu. Admite recursul declarat de pârâta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă împotriva Deciziei nr. 139A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că: Admite apelul formulat de pârâta Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă împotriva Sentinței nr. 1127 din 9 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o schimbă în parte, astfel: Respinge cererea formulată în contradictoriu cu Federația Comisariatul pentru Societatea Civilă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2014. Procesat de GGC - CL