ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5314/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.05.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției-Direcția de Ordine Publică, anularea Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică nr. 729117/27.02.2017 prin care s-a dispus neacordarea reînnoirii licenței de funcționare nr. x/02.03.2005.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4936 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând schimbarea hotărârii recurate și, judecând pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată și anularea Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică nr. 729117/27.02.2017.

A arătat recurenta-reclamantă că documentația depusă în vederea reînnoirii licenței de funcționare nr. x/02.03.2005 conținea, la momentul depunerii la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București sub nr. x/22.11.2016, și documentul intitulat "Notificare emisă în 18.10.2016 constituire depozit reglementar cerere înregistrare marcă", act care a fost emis în considerația dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, fiind atribuit dată de depozit și înscriere în registrul de mărci cu data de 14.10.2016.

Instanța de fond a nesocotit efectele produse de înscrisul intitulat "notificare", pentru că acest act este de natură a dovedi că, de la data emiterii, societatea este deținătoarea mărcii, fiind eliberat spre a face dovada constituirii depozitului reglementar al mărcii.

Prima instanță s-a raliat opiniei intimatului-pârât și a reținut ca tardiv realizat demersul legal de depunere a documentelor, prevăzut de art. 28 alin. (1) coroborat cu art. 29 lit. f) din H.G. nr. 301/2012, interpretare care este injustă.

Instanța de fond a reținut că interpretarea art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012 este în sensul de a prezenta la data depunerii tuturor actelor necesare înnoirii licenței certificatul de marcă OSIM în perioada de valabilitate. Ori, la momentul la care acesta a fost prezentat autorității pârâte, certificatul de marcă acoperea inclusiv data la care au fost depuse toate actele necesare înnoirii licenței.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

4.1. Recurenta-reclamantă A. S.R.L. este titulara licenței de funcționare nr. x/02.03.2005 privind activitatea de pază, protecție și consultanță în domeniu conform Legii nr. 333/2003, licență care a expirat la data de 02.03.2017.

Potrivit art. 27 alin. (2) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor aprobate prin H.G. nr. 301/2012, licența de funcționare are valabilitatea trei ani de la data emiterii și poate fi reînnoită la fiecare trei ani, numai în intervalul de valabilitate.

Reînnoirea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție se solicită de titularii licenței de funcționare, cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate, potrivit art. 28 alin. (1) din Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 301/2012.

Deci, reprezentantul legal al societății specializate de pază și protecție are obligația depunerii în termenul prevăzut de art. 28 alin. (1) din actul normativ menționat, atât cererea de reînnoire a licenței cât și documentația necesară, prevăzută de art. 28 alin. (2) lit. a)-f).

La lit. e) a acestui articol, se dispune ca societatea să depună, în cadrul documentației, și "certificatul de înregistrare a mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci eliberat societății pentru clasele corespondente activităților licențiate, aflat în perioada de valabilitate".

Reînnoirea licenței de funcționare se acordă de către Inspectoratul General al Poliției Române dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 punctele a)-h), printre care și condiția prevăzută la lit. f) referitoare la respectarea termenului de depunere a documentației complete pentru solicitarea reînnoirii licenței.

4.2. În raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că prima instanță a statuat în mod just că nu a fost îndeplinită, în vederea reînnoirii licenței de funcționare, condiția prevăzută la art. 28 alin. (2) lit. e) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, anume cea referitoare la depunerea - cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenței valabile - a certificatului de înregistrare a mărcii la oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci eliberat societății pentru clasele corespondente activităților licențiate, aflat în perioada de valabilitate.

Contrar alegațiilor recurentei-reclamante, "Notificării emise la 18.10.2016 - Constituire depozit reglementar, Cerere Înregistrare marcă" a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (care atestă că s-a atribuit dată de depozit și s-a înscris în Registrul cererilor de mărci, cu nr. x din data de 14.10.2016, cererea de înregistrare a mărcii formulată de S.C. A. SRL) nu i se poate recunoaște o valoare juridică similară înscrisului prevăzut de lege, certificatul de înregistrare a mărcii.

În acest sens, reține Înalta Curte că, potrivit procedurii prevăzute la Cap. IV din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, ulterior acestei notificări, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci poate respinge cerea de înregistrare a mărcii.

Acest aspect este consemnat, de altfel, chiar în cuprinsul notificării invocate de recurentă, unde se precizează faptul că "OSIM examinează în fond și hotărăște admiterea sau respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de 6 luni de la publicarea acesteia".

Deci, notificarea depusă de recurenta-reclamantă odată cu cererea pentru reînnoirea licenței de funcționare nu putea avea relevanță juridică prin raportare la dispoziția clară a legiuitorului din art. 28 alin. (2) lit. e) din Norma metodologică amintită.

4.3. Ca urmare, hotărârea instanței de fond, prin care a fost menținută Dispoziția nr. 729117/27.02.2017 emisă de Directorul Direcției de Ordine Publică, prin care s-a respins solicitarea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. de reînnoire a licenței, a fost emisă cu respectarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4936 din data de 14 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.