ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1189/2011/C pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, la data de 18 octombrie 2011, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului material la acțiune și respectiv a lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei SC S. SRL, invocate de către pârâta SC S.I. SRL. A fost admisă acțiunea reclamantei SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, care a fost obligată la plata sumei de 203.752 RON cu titlu de contravaloare daune, la plata sumei de 86.431 RON cu titlu de penalități de întârziere, precum și a sumei de 60.100 RON reprezentând contravaloare mărfuri către reclamantă.

A mai fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.550 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului din 28 iunie 2007 pârâta SC S.I. SRL s-a obligat, în calitate de furnizor, să livreze reclamantei SC S. SRL, în calitate de beneficiar, geamuri termopan de diferite sortimente și dimensiuni pentru obiectivul Hotel E. din Sibiu, iar în timpul montării și respectiv imediat după aceea, sticla livrată de către pârâtă s-a desprins din rame și a căzut din cauza aderenței necorespunzătoare între geamul termopan și cadrul de susținere. Astfel, reclamanta SC S. SRL a înregistrat daune materiale în sumă de 203.752 RON constând în contravaloarea produselor plătite de către societate și devenite inutilizabile prin desprinderea sticlei de pe fațadele hotelului, contravaloarea manoperei, precum și cheltuielile de transport, așa cum au fost calculate și individualizate în anexa nr. 1 la cererea de chemare în judecată.

De asemenea, pârâta a înregistrat întârzieri la livrarea produselor livrate, în valoare de 86.431 RON, conform calculului efectuat în baza art. 7 alin. (2) din contract, iar pe lângă acestea, reclamanta a achitat pârâtei și suma de 60.100 RON pentru o marfă care nu a fost livrată după apariția diferendelor ivite între părți, însă, cu toate demersurile efectuate de către reclamantă, societatea pârâtă a refuzat să restituie suma încasată pe nedrept. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, formulată cu privire la petitul privind plata de daune materiale, și respectiv a excepției prescripției dreptului material la acțiune. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că daunele materiale au fost solicitate în temeiul contractului astfel că răspunderea pârâtei are o natură contractuală conform art. 969 C. civ.

și nu delictuală, motiv pentru care, în speță, nu operează nici termenul de prescripție de 6 luni în interiorul căruia pot fi invocate viciile ascunse. În baza acestui considerent s-a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei SC S. SRL, invocată în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 86/2006, instanța a reținut că prevederile textului legal citat nu operează în cauză. În aceste condiții, instanța a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin art. 2 din contractul din 28 iunie 2007 privind furnizarea geamurilor termopan, reținând că în cauză operează răspunderea contractuală a pârâtei, în condițiile art. 969 C. civ.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SC S.I. SRL București a declarat apel solicitând ca acesta să fie modificat în tot, în sensul respingerii acțiunii. Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 36/2012 din 9 mai 2012 a admis apelul declarat de pârâta SC S.I. SRL București, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre judecare Tribunalului București, reținând asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu, că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. (în forma în vigoare de la data introduceri acțiunii, anterioară Legii nr. 71/2011), iar o altă instanță competentă, pe lângă cea de la domiciliul/sediul pârâtei, este cea a locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, în cererile privitoare la obligațiile comerciale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC S. SRL Sibiu prin administrator judiciar D.C. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre judecare la instanța competentă cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a apreciat asupra competenței de soluționare a litigiului, în sensul că aceasta ar reveni Tribunalului București, întrucât în art. 5 din contract s-a prevăzut că locul pentru executarea obligației de livrare este fabrica pârâtei, iar obligația acesteia de a plăti prejudiciul cauzat își are izvorul în art. 8 din contract, ori această obligație a luat naștere numai după montarea geamurilor pe fațadele clădirii din Sibiu.

Mai susține recurenta că, fiind în materia obligațiilor comerciale, legea stabilește o competență alternativă pentru soluționarea litigiului, iar reclamantul are posibilitatea alegerii între cele două instanțe deopotrivă competente, astfel că, dreptul de a decide care din instanțele competente să fie sesizate revine exclusiv acestuia, iar instanța nu poate, nici din oficiu și nici la cererea pârâtului să-și decline competența. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei SC S. SRL Sibiu prin administrator judiciar D.C. să fie respins, pentru următoarele considerente: Astfel, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei, potrivit căreia, în mod nelegal instanța de apel a apreciat că Tribunalului București are competență teritorială în cauza de față.

Această susținere a recurentei nu poate fi primită, întrucât în materia competenței teritoriale, regula este că acțiunea se introduce la instanța de la sediul principal al persoanei juridice, art. 7 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, potrivit regulii generale competența revine instanței din București, respectiv Tribunalului București. Printre excepțiile de la această regulă se află situațiile de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 10 din C. proc. civ. În situațiile de competență teritorială alternativă, reclamantul poate alege, între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

"în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii". În speța de față, potrivit prevederilor art. 5 din contract, locul prevăzut pentru executarea obligației de livrare a geamului termopan este fabrica pârâtei din București, fiind expres menționat că mărfurile vor fi livrate franco București. În același sens sunt și prevederile art. 10 alin. (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acțiunii, anterior Legii nr. 71/2011, potrivit cărora "în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății", ori în cauza de față, contractul a fost încheiat la București, conform art. 10 alin. ultim, iar plata, conform aceluiași, contract, se efectuează în contul societății pârâte, deschis la R. - Sucursala Municipiului București.

Prin urmare, aceste dispoziții legale au fost corect aplicate prin decizia recurată, astfel încât critica reclamantei este nefondată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Sibiu prin administrator judiciar D.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Sibiu prin administrator judiciar D.C. împotriva Deciziei civile nr. 36/2012 din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - AS