ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7518/2013

Asupra plângerii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată în fața Înaltei

Curți, petentul M.A., a atacat Hotărârea nr. 2668424/K/MV din 21 octombrie 2013

a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare -

Centrul Regional de Cazare și Proceduri de Azil.

Examinând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta

este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor

art. 158 alin. (3), va trimite plângerea spre competentă soluționare

Judecătoriei Sector 4 București.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 93,

alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și

completările ulterioare: „soluționarea plângerii este de competența

judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe

probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea(..)".

În conformitate cu

art. 93, alin. (4) din același act normativ, aceeași instanță este competentă

și pentru judecarea cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul

României pe perioada soluționării plângerii împotriva hotărârii prin care unui

solicitant i s-a respins accesul la o nouă procedură de azil în România (cum

este cazul Hotărârii nr. 2668424/K/MV din 21 octombrie 2013).

Prin urmare, în

cauză, competența materială de soluționare a contestației (plângerii),

respectiv a cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul

României revine Judecătoriei Sector 4 București, deoarece structura

specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis

hotărârea, în cazul de față Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru

Solicitanții de Azil București, își are sediul în municipiul București, Sector

4.

Pe de altă parte,

competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă,

conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța

supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de

chemare în judecată.

Având în vedere

normele cuprinse în Cartea I - Competența instanțelor judecătorești, Titlul I -

Competența după materie, C. proc. civ., mai exact art. 4 și din care rezultă

clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât

materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii

contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți, va fi admisă.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc.

civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei

Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite plângerea

formulată de petentul M.A., împotriva Hotărârii nr. 2668424/K/MV din 21

octombrie 2013 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția de Azil și

Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri de Azil, spre competentă

soluționare la Judecătoria Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM