ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6559/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 215 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a dispus anularea Deciziei nr. 18876 din 10 iunie 2011 și a Procesului-verbal de constatare nr. 781 din 7 aprilie 2011, înregistrat sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011, emise de către pârâtă, precum și a tuturor măsurilor dispuse cu privire la restituirea de către reclamantă a sumei de 2.082.809,29 RON. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 6.204,30 RON în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a fost constituită în baza Contractului nr. 3 din 6 aprilie 2008, prin asocierea a 303 agricultori domiciliați în Sat Șugatag, județul Maramureș, în vederea exploatării în comun a terenurilor agricole aparținând membrilor asociați. Această formă asociativă nu beneficiază de personalitate juridică, după cum reiese din mențiunile inserate la punctul 2.2 din Cap. II din contract. La data de 10 mai 2008, numărul membrilor asociației s-a majorat la 325, fiind acceptate alte 22 de persoane după cum reiese din procesul-verbal. Potrivit Proceselor-verbale din 6 aprilie 2008 și 10 mai 2008, Adunarea Generală a membrilor asociaților l-a desemnat pe P.Gh.

să depună cererea pentru obținerea subvenției cuvenite pentru suprafețele de teren aparținând asociației, să reprezinte asociația în relația cu APIA și să deschidă un cont bancar pe numele acestuia pentru încasarea subvențiilor cuvenite; aceeași adunare generală a decis ca pășunea comunală și terenul parohiilor din localitatea Sat Șugatag să fie cuprinse în această asociere, subvențiile încasate urmând a fi distribuite conform hotărârii adunării generale a asociației. Potrivit consemnărilor din Procesul-verbal din 10 mai 2008, Parohia Ortodoxă Română din Sat Șugatag a acceptat ca terenurile sale în suprafață de 101 ha să fie date în folosință Asociației Simple Sat Șugatag pe o perioadă de 5 ani.

Prin Decizia de plată nr. 2554515 din 28 iunie 2009, emisă pentru suma de 2.054.741,71 RON, și Decizia de plată nr. 2742175 din 15 iunie 2010, emisă pentru suma de 28.067,57 RON, reclamanta Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a beneficiat de sprijin financiar pentru suprafața de teren 2.417,17 ha. În urma controlului realizat de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și a reinstrumentării dosarului de către Centrul Județean APIA Maramureș s-a emis Procesul-verbal de constatare nr. 11561 din 8 aprilie 2011, reținându-se, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de utilizare pentru suprafața de 1.176,41 ha, astfel că suma plătită cu titlu de sprijin a fost încasată necuvenit și urmează a fi recuperată.

Pentru a concluziona în acest sens, echipa de control a reținut că Procesul-verbal din 13 februarie 2009 încheiat între Primăria Comunei Ocna Șugatag și reclamantă pentru pășunea în suprafață de 501 ha nu poate fi luat în considerare ca document justificativ pentru cererea de plată aferentă anului 2008 întrucât a fost încheiat ulterior datei la care s-a înregistrat cererea de plată. De asemenea s-a afirmat că Parohia Ortodoxă Română Sat Șugatag a prezentat documente justificative ale proprietății, respectiv Titlu de proprietate nr. 60472/3 din 11 august 1994, doar pentru o suprafață de 5 ha. Întrucât pentru restul suprafeței de 96 ha nu s-a făcut dovada proprietății, mențiunea din Adeverința nr. 2 din 16 februarie 2009 prin care Parohia susține că deține și utilizează 101 ha terenuri agricole este lipsită de suport probator.

În privința suprafeței de 579,41 ha declarată ca aparținând agricultorilor asociați s-a susținut de către echipa de control că nu au fost prezentate documente justificative care să probeze aceste afirmații, adeverința eliberată în acest sens de către reclamantă fiind irelevantă din acest punct de vedere. Prin procesul-verbal de constatare s-a stabilit cuantumul debitului datorat, respectiv suma de 2.082.809,28 RON, iar ca debitor l-au indicat pe P.Gh. în calitate de împuternicit al reclamantei Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag. Legislația relevantă în materia schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către reclamantă, este cuprinsă în O.U.G.

nr. 125/2006 și Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate. În conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.

Așadar cerința esențială instituită de lege pentru a beneficia de schema de plată unică pe suprafață constă în dovedirea împrejurării că solicitantul exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, fără a interesa în mod deosebit în ce calitate se realizează utilizarea terenului de vreme ce legiuitorul a optat pentru o enumerare exemplificativă: proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. Condițiile generale ce trebuiau îndeplinite de către solicitanții plăților în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață sunt enumerate la art. 7 din O.U.G.

nr. 125/2006, iar cele relevante în cauza de față sunt următoarele: 1) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha; 2) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; 3) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Prin art. 4 din Normele metodologice cu privire la modul de implementare și la criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, în forma în vigoare la data depunerii cererii de acordare a sprijinului financiar de către reclamantă, s-a stabilit că documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau altele asemenea.

Prin urmare, aspectele importate care trebuie tranșate privesc pe de o partea existența reală a celor trei suprafețe ce însumează 1.176,41 ha, iar pe de altă parte identificarea persoanelor care au utilizat în mod efectiv aceste suprafețe în cursul anului 2008 și valoarea probatorie a înscrisurilor de care se prevalează reclamanta în susținerea dreptului de exploatare a terenurilor litigioase.

Cu privire la primul aspect, cel al existenței fizice a celor trei categorii de terenuri, și anume pășunea comunală Tătaru în suprafață de 501 ha, a terenului în suprafață de 96 ha din cele 101 ha revendicate de Parohia Ortodoxă Sat Șugatag și a loturilor în suprafață de 579,41 ha reclamate a aparține celor 325 de agricultorilor ce au constituit Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag, se apreciază că nu subzistă nici un dubiu cu privire la existența terenurilor declarate în cererea de sprijin, avându-se în vedere probele administrate în cauză, respectiv: răspunsurile la interogatoriu date de către pârâta APIA, raportul de verificare încheiat în 15 decembrie 2010 de către trei consilieri din cadrul Centrului Județean APIA Maramureș și Centrului Local Ocna Șugatag, înregistrat sub nr. 131 din 6 ianuarie 2011, opoziția exprimată de pârâtă cu privire la efectuarea unei expertize topografice având ca obiectiv identificarea terenurilor incluse în cererea de sprijin, în sensul că nu înțelege să conteste existența terenurilor cuprinse în cererea de sprijin, ci lipsa înscrisurilor justificative a dreptului legal de folosință asupra tuturor parcelelor declarate, precum și rezultatul verificărilor efectuate în teren.

Și în privința utilizării efective de către reclamanta Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a celor trei suprafețe de teren se impune aceeași concluzie raportat la întreg probatoriu administrat. Sub acest aspect este relevant răspunsul dat la întrebarea nr. 24 din interogatoriu prin care pârâta a recunoscut că membrii Asociației Simple Sat Șugatag au utilizat efectiv suprafața solicitată la plată, chiar dacă nu au prezentat documente ale dreptului de folosință pentru toate suprafețele. De asemenea prin răspunsul dat la întrebarea nr. 21, pârâta APIA a menționat că Centrul Județean APIA Maramureș nu a înregistrat alte solicitări de plată pe aceste terenuri și nici revendicări ale dreptului de folosință.

Simplul fapt că reclamanta nu a putut prezenta pârâtei APIA documente justificative dintre cele enumerate în mod expres de art. 4 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008, respectiv titlul de proprietate, alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune, contract de asociere în participațiune sau contract de închiriere nu o împiedică să facă dovada exploatării terenurilor declarate prin alte mijloace de probă. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul a enumerat doar cu titlu exemplificativ documentele cu care se poate proba calitatea de utilizator al unui teren, permițând și folosirea altor înscrisuri, fapt ce rezultă cu prisosință din inserarea expresiei „sau altele asemenea” în cuprinsul art. 4 din Ordinul nr. 46 din 23 aprilie 2008, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantă a cererii de sprijin.

Se apreciază că statuările echipei de control din cadrul APIA referitoare la excluderea suprafeței de 96 ha din cererea de plată, cuprinse în Procesul-verbal de constatare nr. 781 încheiat la data de 7 aprilie 2011 și înregistrat sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011 trebuie înlăturate deoarece încasarea plății unice pe suprafață nu este condiționată în O.U.G. nr. 125/2006 în niciun caz de probarea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, ci de exploatarea efectivă a terenului agricol. Reclamanta nu poate fi sancționată pentru faptul că Parohia Ortodoxă Sat Șugatag nu și-a reglementat situația juridică a celor 101 ha teren agricol pe care le deține în fapt, posesie care nu este revendicată de nici o altă persoană, cât timp O.U.G.

nr. 125/2006 obligă solicitantul să probeze doar că exploatează terenul în cauză. Dacă s-ar pretinde beneficiarilor plăților directe naționale să probeze că au dobândit dreptul de exploatare de la adevăratul proprietar al terenului, scopul pentru care au fost instituite schemele de plăți directe, respectiv sprijinirea financiară a producătorilor agricoli, nu ar mai putea fi atins deoarece procedura ar fi deveni una foarte dificilă de urmat, iar producătorii ar fi descurajați să depună cereri de sprijin, fiind de notorietate că situația juridică a terenurilor agricole este în mare parte incertă ca urmare a aplicării deficitare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.

Adeverința nr. 2 din 16 februarie 2009 emisă de Parohia Ortodoxă Sat Șugatag nu prezintă, de altfel, nicio relevanță în economia litigiului cât timp dreptul reclamantei de a exploata cele 101 ha aparținând Parohiei Ortodoxe Sat Șugatag i-a fost conferit încă din 10 mai 2008 prin Procesul-verbal nr. 23. Nu pot fi validate susținerile echipei de control nici în privința excluderii suprafeței de 501 ha din cererea de plată, de vreme ce aceasta a fost utilizată efectiv de către membrii asociației și în cursul anului 2008, împrejurare recunoscută inclusiv de pârâtă. Faptul că procesul-verbal de predare primire nr. 469 din 13 februarie 2009 a acestei suprafețe a fost încheiat doar în anul 2009 nu anihilează acordul de voință perfectat încă din 2008 referitor la cedarea folosinței acestei pășuni comunale în favoarea reclamantei Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag.

Despre existența unui acord de voință în acest sens se face vorbire inclusiv în Procesul-verbal nr. 1 din 6 aprilie 2008, astfel că se impune a i se da eficiență. Sub acest aspect prezintă relevanță și faptul că pentru anul 2008 nu a fost depusă cerere de acordare a sprijinului financiar pentru suprafața de 501 ha din partea Consiliului Local al comunei Ocna Șugatag, împrejurare ce confirmă o dată în plus că exploatarea pășunii Tătaru s-a realizat de către reclamantă care a înțeles să solicite și sprijinul financiar cuvenit în baza O.U.G. nr. 125/2006 pentru această suprafață. În ce privește suprafața de 579,41 ha aparținând membrilor asociației, se apreciază că în mod eronat s-a reținut că nu a fost probat dreptul de a utiliza aceste terenuri.

Corespunde adevărului că inițial nu au fost depuse documente justificative care să probeze înscrierea în registru agricol a celor 325 de agricultori care au constituit Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag cu terenurile declarate în cererea de plată, însă extrasele din registru agricol nu au fost depuse deoarece, pe de o parte, nu au fost solicitate de către reprezentanții APIA la momentul depunerii cererii iar, pe de altă parte, registrul agricol nu fusese actualizat de către Primăria comunei Ocna Șugatag, împrejurare neimputabilă în nici un caz reclamantei. În cursul judecății reclamanta a depus un extras din registrul agricol care atestă că membrii asociației sunt înscriși în 2011 cu 873,52 ha în registrul agricol.

Pentru campania din 2008 s-a încuviințat plata sprijinului financiar doar pentru suprafața de 579,41 ha, suprafață care a fost identificată în teren de către reprezentanții APIA și pentru care nu s-au formulat alte cereri de sprijin financiar. Toate aceste aspecte coroborate probează că membrii asociației au utilizat în mod efectiv această suprafață de teren și prin urmare sunt îndreptățiți la încasarea subvenției acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, care reformulează argumentele invocate în fața primei instanțe, se arată, în esență, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor cuprinse în O.U.G.

nr. 125/2006 și în Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, instanța de judecată interpretând greșit actele juridice deduse judecății, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamantă cu titlu de documente justificative a dreptului acesteia de utilizare pentru suprafața de 1.176,41 ha teren menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin procesul-verbal de constatare emis de către autoritatea recurentă sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011, în sarcina debitorului P.Gh., în calitate de împuternicit al reclamantei Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag, s-a stabilit obligația restituirii sumei de 2.082.809,28 RON, considerată neeligibilă întrucât, pentru suprafața de 1.176,41 ha, asociația nu a făcut dovada dreptului de utilizare legitimă. Autoritatea recurentă contestă, așadar, valabilitatea actelor prezentate de intimată în scopul justificării folosinței terenului și nu vizează realitatea suprafeței utilizate și indicate în cererea unică de plată pentru anul 2008, formulată de intimata-reclamantă.

Următoarele acte normative reprezintă legislația relevantă în materia supusă judecății, în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către asociația intimată: O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură; Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, în vigoare, cu modificările și completările ulterioare, legislație adoptată pentru aplicarea în plan național a mecanismelor de acordare a plăților directe în agricultură și sectoare vegetal și zootehnic prevăzute în legislația europeană, precum și Regulamentul CE nr. 73/2009 din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a regulamentului CE nr. 1782/2003.

Potrivit dispozițiilor acestor acte normative, termenii esențiali pentru aplicarea legislației în materia supusă analizei sunt definiți după cum urmează: „agricultori” - orice persoană fizică sau juridică, un grup de persoane fizice sau juridice care desfășoară o activitate agricolă; „activitatea agricolă” - producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole inclusiv recoltarea (..) sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu; „suprafața agricolă” - orice suprafață de teren arabil, pășune permanentă sau culturi permanente; „exploatația agricolă” - ansamblul unităților de producție gestionate de agricultori situate pe teritoriul României; „bune condiții agricole și de mediu” - condiții pe care trebuie să le respecte fermierul pentru a beneficia de plăți directe.

Rezultă, din definițiile normative sus-menționate, că scopul și rațiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole și menținerea lor în bune condiții agricole și de mediu, ceea ce face ca esențial în acordarea acestui sprijin să fie existența faptică a terenurilor menționate în cererea de sprijin și dovada utilizării lor de către solicitant.

În ceea ce privește prima condiție, Asociația Simpla Sat Șugatag, beneficiară a ajutorului financiar aferent anului 2008, a demonstrat existența fizică a terenurilor menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, relevant în acest sens fiind conținutul procesului-verbal de constatare, răspunsurile la interogatoriu date de autoritatea recurentă în fața primei instanțe, precum și raportul de verificare din data de 15 decembrie 2010, înregistrat sub nr. 131 din 6 ianuarie 2011 și încheiat de către consilieri din cadrul Centrului Județean APIA Maramureș și al Centrului Local Ocna Șugatag.

Astfel, în procesul-verbal de constatare nu s-a reținut împrejurarea că această suprafață nu există în realitate sau că nu a fost utilizată de către membrii asociației în anul 2008, iar prin răspunsurile la interogatoriu, prin raportul de verificare din 15 decembrie 2010 și prin poziția exprimată de recurenta-pârâtă cu privire la necesitatea efectuării unei expertize topografice având ca obiectiv identificarea terenurilor incluse în cererea de sprijin, în sensul că nu înțelege să conteste existența terenurilor cuprinse în cererea de sprijin, ci lipsa înscrisurilor justificative a dreptului legal de folosință asupra tuturor parcelelor declarate, se recunoaște fără echivoc existența fizică a întregii suprafețe de teren pentru care intimata-reclamantă a solicitat acordarea sprijinului financiar; de asemenea, se recunoaște împrejurarea că Centrul Județean APIA Maramureș nu a înregistrat alte solicitări de plată pe aceste terenuri și nici revendicări ale dreptului de folosință.

În privința celei de-a doua condiții, reținute ca fiind esențială pentru acordarea sprijinului, respectiv cea a utilizării legitime a terenului, în procesul-verbal de constatare s-a reținut ca temei al sancțiunii aplicate, neprezentarea de documente justificative dintre cele enumerate în mod expres la art. 4 din Ordinul MADR nr. 246 din 23 aprilie 2008, respectiv titlul de proprietate, alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune, contracte asociere în participațiune sau contract de închiriere. Așa cum s-a arătat în cele ce preced, printre condițiile generale ce trebuie îndeplinite de către solicitanții plăților în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață enumerate la art. 7 din O.U.G.

nr. 125/2006 se regăsește și aceea de prezentare a documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosință asupra terenului. Conform art. 4 din Ordinul nr. 246/2008, în vigoare, la momentul depunerii cererii de sprijin pentru anul 2008, formă menținută până în anul 2011, documentele doveditoare solicitate producătorilor agricoli privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau alte asemenea.

Rezultă din dispozițiile normative amintite că utilizarea terenului agricol poate fi dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din calitățile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaș, concesionar, asociat sau locatar dar și orice altă calitate, care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului, nefiind exclusă aceea de posesor de bună-credință. Protecția juridică de care se bucură posesorul ce exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate sau a altui drept real, în afara titlului de proprietate, se justifică tocmai prin considerarea aparenței de drept pe care posesia o creează prin intenția posesorului de a se comporta ca titular al dreptului real asupra acelui bun.

Această interpretare este în conformitate cu realitatea pe care legiuitorul a urmărit să o acopere prin folosirea sintagmei „altele asemenea”, întrucât există posibilitatea ca, pentru unele terenuri, situația juridică să nu fie pe deplin lămurită și prezentarea unor acte de proprietate sau a unor contracte să nu fie, deci, posibilă. Or, potrivit unui principiu de drept, legea trebuie interpretată în sensul aplicării iar nu al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. În acest context, se reține că o interpretare formală, strictă a dispozițiilor normative aplicabile în materie ar conduce la restrângerea excesivă și neconformă cu finalitatea acestora a situațiilor pentru a căror soluționare au fost edictate și, deci, a efectelor urmărite de legiuitor.

Tocmai această consecință s-a dorit a fi evitată, prin modul de redactare a textelor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, care conțin enumerarea calităților în care beneficiarul sprijinului utilizează terenul, respectiv a documentelor care îi justifică această utilizare, ambele texte încheindu-se cu sintagma „altele asemenea”, caracteristică normelor tipic exemplificative. În speță, probele administrate în cauză demonstrează, incontestabil, că asupra terenurilor în suprafață de 1.176,41 ha, membrii asociației și-au exercitat un drept de posesie, posesia fiind publică și sub nume de proprietar.

În acest sens este relevantă adeverința emisă de Primăria Ocna Șugatag prin care se atestă că locuitorii satului Sat Șugatag, membrii asociați, au exploatat și utilizat nemijlocit suprafețele de teren de pe raza teritorială a satului Sat Șugatag și care se află în administrarea Primăriei Ocna Șugatag, încă înainte de 1989, urmare a faptului că localitate nu a fost colectivizată, iar perioada comunistă nu a afectat cu nimic modul de folosință a terenului. De asemenea, prin răspunsul dat la interogatoriu de către recurenta-pârâtă, se arată că membrii Asociației Simple Sat Șugatag au făcut dovada utilizării efective a întregii suprafețe solicitate la plată.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale și normative aplicabile în cauză, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor cerute pentru acordarea sprijinului financiar, inclusiv cele privind existența faptică a terenurilor menționate în cererea de sprijin și dovada utilizării lor efective de către solicitant. În ce privește condiția referitoare la documentele care dovedesc dreptul de folosință asupra terenului pentru care s-a depus cererea, Înalta Curte reține, de asemenea, că înscrisurile prezentate de asociația intimată constituie, pentru argumentele arătate, documente justificative care legitimează utilizarea de către aceasta a întregii suprafețe menționate în cerere, încadrându-se în sintagma „altele asemenea” utilizată la sfârșitul enumerării exemplificative făcute de legiuitor în cuprinsul art. 6 din O.U.G.

nr. 125/2006, precum și în cuprinsul art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008. Față de considerentele arătate, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar concluzia potrivit căreia membrii asociației au utilizat în mod efectiv și legitim întreaga suprafață înscrisă în cererea de plată aferentă anului 2008 și, prin urmare, erau îndreptățiți la încasarea subvenției acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006 este în acord cu dispozițiile legale și normative aplicabile și întemeiată pe probele administrate în cauză. Pe cale de consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

Totodată, având în vedere cererea intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.780 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. 215 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimata Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a sumei de 7.780 RON - cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM