ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6559/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6559/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 215 din 19 martie 2012,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă Asociația Simplă Civilă Sat

Șugatag, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, și a dispus anularea Deciziei nr. 18876 din 10 iunie 2011 și a

Procesului-verbal de constatare nr. 781 din 7 aprilie 2011, înregistrat sub nr.

11561 din 8 aprilie 2011, emise de către pârâtă, precum și a tuturor măsurilor

dispuse cu privire la restituirea de către reclamantă a sumei de 2.082.809,29

RON. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 6.204,30 RON în favoarea

reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a fost

constituită în baza Contractului nr. 3 din 6 aprilie 2008, prin asocierea a 303

agricultori domiciliați în Sat Șugatag, județul Maramureș, în vederea

exploatării în comun a terenurilor agricole aparținând membrilor asociați.

Această formă asociativă nu beneficiază de personalitate juridică, după cum

reiese din mențiunile inserate la punctul 2.2 din Cap. II din contract.

La data de 10 mai

2008, numărul membrilor asociației s-a majorat la 325, fiind acceptate alte 22

de persoane după cum reiese din procesul-verbal.

Potrivit

Proceselor-verbale din 6 aprilie 2008 și 10 mai 2008, Adunarea Generală a

membrilor asociaților l-a desemnat pe P.Gh. să depună cererea pentru obținerea

subvenției cuvenite pentru suprafețele de teren aparținând asociației, să

reprezinte asociația în relația cu APIA și să deschidă un cont bancar pe numele

acestuia pentru încasarea subvențiilor cuvenite; aceeași adunare generală a

decis ca pășunea comunală și terenul parohiilor din localitatea Sat Șugatag să

fie cuprinse în această asociere, subvențiile încasate urmând a fi distribuite

conform hotărârii adunării generale a asociației. Potrivit consemnărilor din

Procesul-verbal din 10 mai 2008, Parohia Ortodoxă Română din Sat Șugatag a

acceptat ca terenurile sale în suprafață de 101 ha să fie date în folosință

Asociației Simple Sat Șugatag pe o perioadă de 5 ani.

Prin Decizia de plată

nr. 2554515 din 28 iunie 2009, emisă pentru suma de 2.054.741,71 RON, și

Decizia de plată nr. 2742175 din 15 iunie 2010, emisă pentru suma de 28.067,57

RON, reclamanta Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a beneficiat de sprijin

financiar pentru suprafața de teren 2.417,17 ha.

În urma controlului

realizat de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și a

reinstrumentării dosarului de către Centrul Județean APIA Maramureș s-a emis

Procesul-verbal de constatare nr. 11561 din 8 aprilie 2011, reținându-se, în

esență, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de utilizare pentru suprafața

de 1.176,41 ha, astfel că suma plătită cu titlu de sprijin a fost încasată

necuvenit și urmează a fi recuperată.

Pentru a concluziona

în acest sens, echipa de control a reținut că Procesul-verbal din 13 februarie

2009 încheiat între Primăria Comunei Ocna Șugatag și reclamantă pentru pășunea

în suprafață de 501 ha nu poate fi luat în considerare ca document justificativ

pentru cererea de plată aferentă anului 2008 întrucât a fost încheiat ulterior

datei la care s-a înregistrat cererea de plată.

De asemenea s-a

afirmat că Parohia Ortodoxă Română Sat Șugatag a prezentat documente

justificative ale proprietății, respectiv Titlu de proprietate nr. 60472/3 din

11 august 1994, doar pentru o suprafață de 5 ha. Întrucât pentru restul

suprafeței de 96 ha nu s-a făcut dovada proprietății, mențiunea din Adeverința

nr. 2 din 16 februarie 2009 prin care Parohia susține că deține și utilizează

101 ha terenuri agricole este lipsită de suport probator.

În privința

suprafeței de 579,41 ha declarată ca aparținând agricultorilor asociați s-a susținut

de către echipa de control că nu au fost prezentate documente justificative

care să probeze aceste afirmații, adeverința eliberată în acest sens de către

reclamantă fiind irelevantă din acest punct de vedere.

Prin procesul-verbal

de constatare s-a stabilit cuantumul debitului datorat, respectiv suma de

2.082.809,28 RON, iar ca debitor l-au indicat pe P.Gh. în calitate de

împuternicit al reclamantei Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag.

Legislația relevantă

în materia schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare,

în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către reclamantă, este

cuprinsă în O.U.G. nr. 125/2006 și Ordinul ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de

implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru

aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare

în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de

agromediu și zone defavorizate.

În conformitate cu

art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei

de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice

care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de

proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul

asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.

Așadar cerința

esențială instituită de lege pentru a beneficia de schema de plată unică pe

suprafață constă în dovedirea împrejurării că solicitantul exploatează terenul

agricol pentru care solicită plata, fără a interesa în mod deosebit în ce

calitate se realizează utilizarea terenului de vreme ce legiuitorul a optat

pentru o enumerare exemplificativă: proprietari, arendași, concesionari,

asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau

altele asemenea.

Condițiile generale

ce trebuiau îndeplinite de către solicitanții plăților în cadrul schemelor de

plată unică pe suprafață sunt enumerate la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, iar

cele relevante în cauza de față sunt următoarele: 1) să exploateze un teren

agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să

fie de cel puțin 0,3 ha; 2) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date

reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe

suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; 3) să

prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată

face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Prin art. 4 din

Normele metodologice cu privire la modul de implementare și la criteriile de

eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale

directe complementare în sectorul vegetal, aprobate prin Ordinul ministrului

agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, în forma în

vigoare la data depunerii cererii de acordare a sprijinului financiar de către

reclamantă, s-a stabilit că documentele doveditoare solicitate producătorului

agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind

utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte

acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de

arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune,

contractul de închiriere sau altele asemenea.

Prin urmare,

aspectele importate care trebuie tranșate privesc pe de o partea existența

reală a celor trei suprafețe ce însumează 1.176,41 ha, iar pe de altă parte

identificarea persoanelor care au utilizat în mod efectiv aceste suprafețe în

cursul anului 2008 și valoarea probatorie a înscrisurilor de care se prevalează

reclamanta în susținerea dreptului de exploatare a terenurilor litigioase.

Cu privire la primul

aspect, cel al existenței fizice a celor trei categorii de terenuri, și anume

pășunea comunală Tătaru în suprafață de 501 ha, a terenului în suprafață de 96

ha din cele 101 ha revendicate de Parohia Ortodoxă Sat Șugatag și a loturilor în

suprafață de 579,41 ha reclamate a aparține celor 325 de agricultorilor ce au

constituit Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag, se apreciază că nu subzistă

nici un dubiu cu privire la existența terenurilor declarate în cererea de

sprijin, avându-se în vedere probele administrate în cauză, respectiv:

răspunsurile la interogatoriu date de către pârâta APIA, raportul de verificare

încheiat în 15 decembrie 2010 de către trei consilieri din cadrul Centrului

Județean APIA Maramureș și Centrului Local Ocna Șugatag, înregistrat sub nr.

131 din 6 ianuarie 2011, opoziția exprimată de pârâtă cu privire la efectuarea

unei expertize topografice având ca obiectiv identificarea terenurilor incluse

în cererea de sprijin, în sensul că nu înțelege să conteste existența terenurilor

cuprinse în cererea de sprijin, ci lipsa înscrisurilor justificative a

dreptului legal de folosință asupra tuturor parcelelor declarate, precum și

rezultatul verificărilor efectuate în teren.

Și în privința

utilizării efective de către reclamanta Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a

celor trei suprafețe de teren se impune aceeași concluzie raportat la întreg

probatoriu administrat.

Sub acest aspect este

relevant răspunsul dat la întrebarea nr. 24 din interogatoriu prin care pârâta

a recunoscut că membrii Asociației Simple Sat Șugatag au utilizat efectiv

suprafața solicitată la plată, chiar dacă nu au prezentat documente ale

dreptului de folosință pentru toate suprafețele. De asemenea prin răspunsul dat

la întrebarea nr. 21, pârâta APIA a menționat că Centrul Județean APIA

Maramureș nu a înregistrat alte solicitări de plată pe aceste terenuri și nici

revendicări ale dreptului de folosință.

Simplul fapt că

reclamanta nu a putut prezenta pârâtei APIA documente justificative dintre cele

enumerate în mod expres de art. 4 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008,

respectiv titlul de proprietate, alte acte doveditoare ale dreptului de

proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune,

contract de asociere în participațiune sau contract de închiriere nu o

împiedică să facă dovada exploatării terenurilor declarate prin alte mijloace

de probă. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât însuși

legiuitorul a enumerat doar cu titlu exemplificativ documentele cu care se

poate proba calitatea de utilizator al unui teren, permițând și folosirea altor

înscrisuri, fapt ce rezultă cu prisosință din inserarea expresiei „sau altele

asemenea” în cuprinsul art. 4 din Ordinul nr. 46 din 23 aprilie 2008, în forma

în vigoare la data formulării de către reclamantă a cererii de sprijin.

Se apreciază că

statuările echipei de control din cadrul APIA referitoare la excluderea

suprafeței de 96 ha din cererea de plată, cuprinse în Procesul-verbal de

constatare nr. 781 încheiat la data de 7 aprilie 2011 și înregistrat sub nr.

11561 din 8 aprilie 2011 trebuie înlăturate deoarece încasarea plății unice pe

suprafață nu este condiționată în O.U.G. nr. 125/2006 în niciun caz de probarea

dreptului de proprietate asupra terenului agricol, ci de exploatarea efectivă a

terenului agricol.

Reclamanta nu poate

fi sancționată pentru faptul că Parohia Ortodoxă Sat Șugatag nu și-a

reglementat situația juridică a celor 101 ha teren agricol pe care le deține în

fapt, posesie care nu este revendicată de nici o altă persoană, cât timp O.U.G.

nr. 125/2006 obligă solicitantul să probeze doar că exploatează terenul în

cauză. Dacă s-ar pretinde beneficiarilor plăților directe naționale să probeze

că au dobândit dreptul de exploatare de la adevăratul proprietar al terenului,

scopul pentru care au fost instituite schemele de plăți directe, respectiv

sprijinirea financiară a producătorilor agricoli, nu ar mai putea fi atins

deoarece procedura ar fi deveni una foarte dificilă de urmat, iar producătorii

ar fi descurajați să depună cereri de sprijin, fiind de notorietate că situația

juridică a terenurilor agricole este în mare parte incertă ca urmare a

aplicării deficitare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale

Legii nr. 247/2005.

Adeverința nr. 2 din

16 februarie 2009 emisă de Parohia Ortodoxă Sat Șugatag nu prezintă, de altfel,

nicio relevanță în economia litigiului cât timp dreptul reclamantei de a

exploata cele 101 ha aparținând Parohiei Ortodoxe Sat Șugatag i-a fost conferit

încă din 10 mai 2008 prin Procesul-verbal nr. 23.

Nu pot fi validate

susținerile echipei de control nici în privința excluderii suprafeței de 501 ha

din cererea de plată, de vreme ce aceasta a fost utilizată efectiv de către

membrii asociației și în cursul anului 2008, împrejurare recunoscută inclusiv

de pârâtă. Faptul că procesul-verbal de predare primire nr. 469 din 13

februarie 2009 a acestei suprafețe a fost încheiat doar în anul 2009 nu

anihilează acordul de voință perfectat încă din 2008 referitor la cedarea

folosinței acestei pășuni comunale în favoarea reclamantei Asociația Simplă

Civilă Sat Șugatag. Despre existența unui acord de voință în acest sens se face

vorbire inclusiv în Procesul-verbal nr. 1 din 6 aprilie 2008, astfel că se

impune a i se da eficiență.

Sub acest aspect

prezintă relevanță și faptul că pentru anul 2008 nu a fost depusă cerere de

acordare a sprijinului financiar pentru suprafața de 501 ha din partea

Consiliului Local al comunei Ocna Șugatag, împrejurare ce confirmă o dată în

plus că exploatarea pășunii Tătaru s-a realizat de către reclamantă care a

înțeles să solicite și sprijinul financiar cuvenit în baza O.U.G. nr. 125/2006

pentru această suprafață.

În ce privește

suprafața de 579,41 ha aparținând membrilor asociației, se apreciază că în mod

eronat s-a reținut că nu a fost probat dreptul de a utiliza aceste terenuri.

Corespunde adevărului că inițial nu au fost depuse documente justificative care

să probeze înscrierea în registru agricol a celor 325 de agricultori care au

constituit Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag cu terenurile declarate în

cererea de plată, însă extrasele din registru agricol nu au fost depuse

deoarece, pe de o parte, nu au fost solicitate de către reprezentanții APIA la

momentul depunerii cererii iar, pe de altă parte, registrul agricol nu fusese

actualizat de către Primăria comunei Ocna Șugatag, împrejurare neimputabilă în

nici un caz reclamantei.

În cursul judecății

reclamanta a depus un extras din registrul agricol care atestă că membrii

asociației sunt înscriși în 2011 cu 873,52 ha în registrul agricol. Pentru

campania din 2008 s-a încuviințat plata sprijinului financiar doar pentru

suprafața de 579,41 ha, suprafață care a fost identificată în teren de către

reprezentanții APIA și pentru care nu s-au formulat alte cereri de sprijin

financiar. Toate aceste aspecte coroborate probează că membrii asociației au

utilizat în mod efectiv această suprafață de teren și prin urmare sunt

îndreptățiți la încasarea subvenției acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta,

invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea

recursului, care reformulează argumentele invocate în fața primei instanțe, se

arată, în esență, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 125/2006 și în Ordinul ministrului

agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind

stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de

eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale

directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent

măsurilor de agromediu și zone defavorizate, instanța de judecată interpretând

greșit actele juridice deduse judecății, respectiv înscrisurile depuse la dosar

de reclamantă cu titlu de documente justificative a dreptului acesteia de

utilizare pentru suprafața de 1.176,41 ha teren menționate în cererea de

acordare a sprijinului financiar.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin procesul-verbal

de constatare emis de către autoritatea recurentă sub nr. 11561 din 8 aprilie

2011, în sarcina debitorului P.Gh., în calitate de împuternicit al reclamantei

Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag, s-a stabilit obligația restituirii sumei

de 2.082.809,28 RON, considerată neeligibilă întrucât, pentru suprafața de

1.176,41 ha, asociația nu a făcut dovada dreptului de utilizare legitimă.

Autoritatea recurentă

contestă, așadar, valabilitatea actelor prezentate de intimată în scopul

justificării folosinței terenului și nu vizează realitatea suprafeței utilizate

și indicate în cererea unică de plată pentru anul 2008, formulată de

intimata-reclamantă.

Următoarele acte

normative reprezintă legislația relevantă în materia supusă judecății, în

vigoare la momentul formulării cererii de plată de către asociația intimată:

O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți

naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul

2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile

agricole și alte forme de asociere în agricultură; Ordinul nr. 246 din 23

aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice

și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe

și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea

sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, în vigoare, cu

modificările și completările ulterioare, legislație adoptată pentru aplicarea

în plan național a mecanismelor de acordare a plăților directe în agricultură

și sectoare vegetal și zootehnic prevăzute în legislația europeană, precum și

Regulamentul CE nr. 73/2009 din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme

comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii

agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru

agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr.

247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a regulamentului CE nr. 1782/2003.

Potrivit

dispozițiilor acestor acte normative, termenii esențiali pentru aplicarea

legislației în materia supusă analizei sunt definiți după cum urmează:

„agricultori” - orice persoană fizică sau juridică, un grup de persoane fizice

sau juridice care desfășoară o activitate agricolă; „activitatea agricolă” -

producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole inclusiv recoltarea

(..) sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu;

„suprafața agricolă” - orice suprafață de teren arabil, pășune permanentă sau

culturi permanente; „exploatația agricolă” - ansamblul unităților de producție

gestionate de agricultori situate pe teritoriul României; „bune condiții

agricole și de mediu” - condiții pe care trebuie să le respecte fermierul

pentru a beneficia de plăți directe.

Rezultă, din

definițiile normative sus-menționate, că scopul și rațiunea acordării

sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor

agricole și menținerea lor în bune condiții agricole și de mediu, ceea ce face

ca esențial în acordarea acestui sprijin să fie existența faptică a terenurilor

menționate în cererea de sprijin și dovada utilizării lor de către solicitant.

În ceea ce privește

prima condiție, Asociația Simpla Sat Șugatag, beneficiară a ajutorului

financiar aferent anului 2008, a demonstrat existența fizică a terenurilor

menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, relevant în acest

sens fiind conținutul procesului-verbal de constatare, răspunsurile la

interogatoriu date de autoritatea recurentă în fața primei instanțe, precum și

raportul de verificare din data de 15 decembrie 2010, înregistrat sub nr. 131

din 6 ianuarie 2011 și încheiat de către consilieri din cadrul Centrului

Județean APIA Maramureș și al Centrului Local Ocna Șugatag.

Astfel, în

procesul-verbal de constatare nu s-a reținut împrejurarea că această suprafață

nu există în realitate sau că nu a fost utilizată de către membrii asociației

în anul 2008, iar prin răspunsurile la interogatoriu, prin raportul de

verificare din 15 decembrie 2010 și prin poziția exprimată de recurenta-pârâtă

cu privire la necesitatea efectuării unei expertize topografice având ca

obiectiv identificarea terenurilor incluse în cererea de sprijin, în sensul că

nu înțelege să conteste existența terenurilor cuprinse în cererea de sprijin,

ci lipsa înscrisurilor justificative a dreptului legal de folosință asupra

tuturor parcelelor declarate, se recunoaște fără echivoc existența fizică a

întregii suprafețe de teren pentru care intimata-reclamantă a solicitat

acordarea sprijinului financiar; de asemenea, se recunoaște împrejurarea că

Centrul Județean APIA Maramureș nu a înregistrat alte solicitări de plată pe

aceste terenuri și nici revendicări ale dreptului de folosință.

În privința celei

de-a doua condiții, reținute ca fiind esențială pentru acordarea sprijinului,

respectiv cea a utilizării legitime a terenului, în procesul-verbal de

constatare s-a reținut ca temei al sancțiunii aplicate, neprezentarea de

documente justificative dintre cele enumerate în mod expres la art. 4 din

Ordinul MADR nr. 246 din 23 aprilie 2008, respectiv titlul de proprietate, alte

acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de

arendare, contract de concesiune, contracte asociere în participațiune sau

contract de închiriere.

Așa cum s-a arătat în

cele ce preced, printre condițiile generale ce trebuie îndeplinite de către

solicitanții plăților în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață enumerate

la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 se regăsește și aceea de prezentare a

documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosință asupra terenului.

Conform art. 4 din

Ordinul nr. 246/2008, în vigoare, la momentul depunerii cererii de sprijin

pentru anul 2008, formă menținută până în anul 2011, documentele doveditoare

solicitate producătorilor agricoli privind utilizarea terenului agricol sunt,

după caz: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de

proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune,

contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau alte

asemenea.

Rezultă din

dispozițiile normative amintite că utilizarea terenului agricol poate fi

dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din

calitățile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaș, concesionar,

asociat sau locatar dar și orice altă calitate, care conferă în mod legitim

posibilitatea utilizării terenului, nefiind exclusă aceea de posesor de

bună-credință.

Protecția juridică de

care se bucură posesorul ce exercită în fapt prerogativele dreptului de

proprietate sau a altui drept real, în afara titlului de proprietate, se

justifică tocmai prin considerarea aparenței de drept pe care posesia o creează

prin intenția posesorului de a se comporta ca titular al dreptului real asupra

acelui bun.

Această interpretare

este în conformitate cu realitatea pe care legiuitorul a urmărit să o acopere

prin folosirea sintagmei „altele asemenea”, întrucât există posibilitatea ca,

pentru unele terenuri, situația juridică să nu fie pe deplin lămurită și

prezentarea unor acte de proprietate sau a unor contracte să nu fie, deci,

posibilă.

Or, potrivit unui

principiu de drept, legea trebuie interpretată în sensul aplicării iar nu al

neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat),

adică în sensul în care ar putea produce efecte. În acest context, se reține că

o interpretare formală, strictă a dispozițiilor normative aplicabile în materie

ar conduce la restrângerea excesivă și neconformă cu finalitatea acestora a

situațiilor pentru a căror soluționare au fost edictate și, deci, a efectelor

urmărite de legiuitor.

Tocmai această

consecință s-a dorit a fi evitată, prin modul de redactare a textelor art. 6

din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 din Normele metodologice aprobate prin

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie

2008, care conțin enumerarea calităților în care beneficiarul sprijinului

utilizează terenul, respectiv a documentelor care îi justifică această

utilizare, ambele texte încheindu-se cu sintagma „altele asemenea”,

caracteristică normelor tipic exemplificative.

În speță, probele

administrate în cauză demonstrează, incontestabil, că asupra terenurilor în

suprafață de 1.176,41 ha, membrii asociației și-au exercitat un drept de

posesie, posesia fiind publică și sub nume de proprietar.

În acest sens este

relevantă adeverința emisă de Primăria Ocna Șugatag prin care se atestă că

locuitorii satului Sat Șugatag, membrii asociați, au exploatat și utilizat

nemijlocit suprafețele de teren de pe raza teritorială a satului Sat Șugatag și

care se află în administrarea Primăriei Ocna Șugatag, încă înainte de 1989,

urmare a faptului că localitate nu a fost colectivizată, iar perioada comunistă

nu a afectat cu nimic modul de folosință a terenului.

De asemenea, prin

răspunsul dat la interogatoriu de către recurenta-pârâtă, se arată că membrii

Asociației Simple Sat Șugatag au făcut dovada utilizării efective a întregii

suprafețe solicitate la plată.

Prin urmare, în

raport cu dispozițiile legale și normative aplicabile în cauză, Înalta Curte

reține că intimata-pârâtă a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor

cerute pentru acordarea sprijinului financiar, inclusiv cele privind existența

faptică a terenurilor menționate în cererea de sprijin și dovada utilizării lor

efective de către solicitant.

În ce privește

condiția referitoare la documentele care dovedesc dreptul de folosință asupra

terenului pentru care s-a depus cererea, Înalta Curte reține, de asemenea, că

înscrisurile prezentate de asociația intimată constituie, pentru argumentele

arătate, documente justificative care legitimează utilizarea de către aceasta a

întregii suprafețe menționate în cerere, încadrându-se în sintagma „altele

asemenea” utilizată la sfârșitul enumerării exemplificative făcute de legiuitor

în cuprinsul art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, precum și în cuprinsul art. 4 din

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008.

Față de

considerentele arătate, se constată că soluția primei instanțe este legală și

temeinică, amplu și corect motivată, iar concluzia potrivit căreia membrii

asociației au utilizat în mod efectiv și legitim întreaga suprafață înscrisă în

cererea de plată aferentă anului 2008 și, prin urmare, erau îndreptățiți la

încasarea subvenției acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006 este în acord cu

dispozițiile legale și normative aplicabile și întemeiată pe probele

administrate în cauză.

Pe cale de consecință,

în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

Totodată, având în

vedere cererea intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de

7.780 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva

Sentinței nr. 215 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata către intimata Asociația Simplă Civilă Sat Șugatag a sumei de 7.780 RON -

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM