ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4979/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 970/64/2011, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 și a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 30 noiembrie 2010 - 9 februarie 2011 a fost supusă unui control vamal ulterior din partea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, control ce a avut ca obiect verificarea operațiunilor de import de mărfuri încadrate la pozițiile tarifare a, b, c și d, operațiuni aferente anilor 2005 - 2006. Prin Decizia din 30 iunie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă, dispunând desființarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 11 februarie 2011 și a procesului-verbal din 9 februarie 2011. Totodată s-a dispus ca organele vamale să procedeze la efectuarea unei noi verificări, care să vizeze aceeași perioadă și același obiect impozabil.

În perioada 14 iulie 2011 - 28 octombrie 2011, reclamanta a fost supusă unui nou control vamal ulterior, ce a avut ca obiect verificarea operațiunilor de import de mărfuri încadrate la pozițiile tarifare a, b, c și d, aferente anilor 2005 - 2006, urmare a Deciziei din 30 iunie 2011 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. La data de 31 octombrie 2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a emis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei totale de 729.528 RON, formată din taxe vamale în cuantum de 222.171 RON, TVA în sumă de 42.213 RON și majorări de întârziere în cuantum de 465.144 RON.

Reclamanta a precizat că și împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat în termen legal contestație ce a fost înregistrată la 3 noiembrie 2011 și a susținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește cazul bine justificat, reclamanta a menționat că organele vamale au procedat în mod neîntemeiat la modificarea declarațiilor vamale din perioada noiembrie 2005 - 31 octombrie 2006, fiind prescris dreptul autorităților vamale de a stabili obligații în valoare de 729.528 RON. În ceea ce privește pericolul producerii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că executarea silită a sumei de 729.528 RON ar afecta grav activitatea sa, suma fiind deosebit de mare în raport cu situația particulară a reclamantei.

Plata ar avea efecte destabilizatoare în cadrul societății, aceasta fiind pusă în situația de a nu mai plăti salariile celor peste 300 de angajați, și de a nu-și mai achita obligațiile față de furnizori, ajungând astfel în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea de producție și implicit în incapacitate de plăți, stare de insolvență. 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 231/F din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de reclamanta și a dispus suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 și a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestor acte administrativ fiscale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului recurentei reclamante.

Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat" fără "a exista pericolul producerii unei pagube". Cazul bine justificat este determinat de îndoiala asupra legalității actelor administrativ fiscale atacate, respectiv asupra realității sumelor stabilite în sarcina reclamantei. Astfel, a reținut instanța că susținerile reclamantei potrivit cărora a intervenit prescripția dreptului de a stabili taxe vamale și TVA pentru perioada 2005 - 2006, contestarea încadrării bunurilor importate la codul tarifar stabilit de pârâtă precum și contestarea majorărilor sunt suficiente argumente care să contureze împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ fiscale contestate.

A apreciat instanța că este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente, deoarece prin începerea executării silite pentru suma stabilită în sarcina reclamantei acesteia i se creează o situație financiară dificilă care se răsfrânge atât asupra activității sale comerciale cât și asupra obligațiilor pe care aceasta le are față de salariați, respectiv asupra relațiilor cu colaboratorii. 2. Recursul pârâtei Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. În esență, recurenta-pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, instanța de fond dând o interpretare greșită prevederilor legale. În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta-pârâtă a arătat că motivarea soluției de admitere a cererii reclamantei înseamnă o prejudecare a fondului cauzei, în speță nefiind identificată existența unei încălcări flagrante a legii, a unui abuz vădit al autorității. Simpla referire la instrumentele juridice naționale și internaționale nu poate fundamenta, prin ea însăși, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept.

Referitor la condiția pagubei iminente, recurenta-pârâtă a arătat că nu există indici ale unei pagube previzibile, cu consecințe irecuperabile, care să se poată produce doar prin declanșarea executării silite a debitului fiscal. În opinia autorității fiscale, împrejurări precum: pornirea executării silite, cuantumul mare sau mic al creanței fiscale, actuala criză economică sau financiară, nu se pot circumscrie noțiunii de pagubă iminentă, în sensul de prejudiciu material, viitor și previzibil. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC S.R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și a arătat că prima instanță a reținut corect îndeplinirea condițiilor impuse prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, expunând în detaliu împrejurările de fapt și de drept circumscrise acestora.

Totodată, intimata-reclamantă a învederat că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov a soluționat contestația administrativă împotriva procesului-verbal de verificare nr. x/2011 și a deciziei de regularizare, prin decizia nr. x/2012, emisă după pronunțarea sentinței recurate. Potrivit susținerilor părții, Decizia nr. x/2012 reprezintă o nouă dovadă în sensul răsturnării prezumției de legalitate a actelor atacate, în contextul în care organul de soluționare a contestației recunoaște ca încadrarea la codul tarifar x - alte părți este eronată (aspect învederat prin contestație). Cu toate acestea, a, b, c și d Brașov a revenit la o alta încadrare tarifară (respectiv la codul tarifar nr. y) și, constatând că și pentru această nouă încadrare tarifară nivelul de taxare este superior celui prevăzut pentru codul tarifar utilizat de societate (z - alte articole din fier sau din oțel), a respins contestația ca neîntemeiată.

În dovedirea susținerilor sale, intimata-reclamantă a depus la dosar înscrisuri (Decizia nr. x/2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov; Situațiile fiscale anuale întocmite la data de 31 decembrie 2011; Situația sumelor datorate către bugetul de stat în lunile aferente anului 2012; Certificatul de atestare fiscala din 8 august 2012; Lista furnizori materii prime). II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Măsura suspendării executării actului administrativ este circumscrisă obiectivului protecției provizorii a drepturilor și intereselor legitime persoanelor potențial vătămate până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea actului, pentru evitarea exercitării abuzive a prerogativelor puterii publice. Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței cazului bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cele două condiții sunt analizate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, marja de apreciere a instanței raportându-se la stabilirea unei aparențe a dreptului, fără prejudecarea fondului cauzei, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl îndeplinească și drepturile sau interesele legitime private care pot fi afectate. În speță, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării unor acte fiscale prin care i-au fost stabilite obligații suplimentare, în urma unui control vamal ulterior, invocând, drept indicii de nelegalitate circumscrise cazului bine justificat, aspecte legate de prescripția dreptului de a se stabili taxe vamale și TVA pentru perioada 2005 - 2006 și încadrarea tarifară stabilită de autoritatea vamală pentru bunurile importate prin operațiunile supuse verificării.

Hotărârea Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înscrisurile depuse la dosar demonstrând îndeplinirea cerințelor cumulativ impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ în condițiile în care în cadrul procedurii sumare a suspendării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei. De aceea, nici probatoriului administrat pentru identificarea indiciilor de nelegalitate, nici analizei efectuate de instanță nu i se poate pretinde amploarea sau profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție care ar urma să fie pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Cazul bine justificat nu se limitează la dimensiunea formală a legalității actului administrativ, iar în speță aparența de nelegalitate, în ceea ce privește încadrarea tarifară a bunurilor importate, este întărită de considerentele deciziei din 9 mai 2012, de soluționare a contestației administrative din 22 noiembrie 2011, în care Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a reținut că, într-adevăr, încadrarea inițială făcută de autoritatea vamală, în codul x, a fost greșită, dar a considerat că încadrarea corectă la poziția 83 februarie 42.00 nu are efecte asupra cuantumului taxelor vamale datorate de societatea verificată.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de control judiciar reține că prima instanță a făcut o evaluare adecvată a datelor speței și în ceea ce privește condiția pagubei iminente, luând în considerare obiectul de activitate al contribuabilului, cifra de afaceri, raporturile comerciale cu alți agenți economici și cuantumul obligațiilor fiscale stabilite. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva Sentinței nr. 231/F din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS