ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4979/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4979/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov sub nr. 970/64/2011, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 și

a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 30 noiembrie 2010 - 9 februarie

2011 a fost supusă unui control vamal ulterior din partea Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, control ce a avut ca obiect

verificarea operațiunilor de import de mărfuri încadrate la pozițiile tarifare

a, b, c și d, operațiuni aferente anilor 2005 - 2006.

Prin Decizia din 30

iunie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a soluționat

contestația administrativă formulată de reclamantă, dispunând desființarea

deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal din 11 februarie 2011 și a procesului-verbal din 9

februarie 2011. Totodată s-a dispus ca organele vamale să procedeze la

efectuarea unei noi verificări, care să vizeze aceeași perioadă și același

obiect impozabil.

În perioada 14 iulie

2011 - 28 octombrie 2011, reclamanta a fost supusă unui nou control vamal

ulterior, ce a avut ca obiect verificarea operațiunilor de import de mărfuri

încadrate la pozițiile tarifare a, b, c și d, aferente anilor 2005 - 2006,

urmare a Deciziei din 30 iunie 2011 emise de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Brașov.

La data de 31

octombrie 2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a

emis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 prin care reclamanta a fost

obligată la plata sumei totale de 729.528 RON, formată din taxe vamale în

cuantum de 222.171 RON, TVA în sumă de 42.213 RON și majorări de întârziere în

cuantum de 465.144 RON.

Reclamanta a precizat

că și împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat în termen legal

contestație ce a fost înregistrată la 3 noiembrie 2011 și a susținut că în

speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, reclamanta a menționat că organele vamale au procedat în

mod neîntemeiat la modificarea declarațiilor vamale din perioada noiembrie 2005

- 31 octombrie 2006, fiind prescris dreptul autorităților vamale de a stabili

obligații în valoare de 729.528 RON.

În ceea ce privește

pericolul producerii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că executarea

silită a sumei de 729.528 RON ar afecta grav activitatea sa, suma fiind

deosebit de mare în raport cu situația particulară a reclamantei. Plata ar avea

efecte destabilizatoare în cadrul societății, aceasta fiind pusă în situația de

a nu mai plăti salariile celor peste 300 de angajați, și de a nu-și mai achita

obligațiile față de furnizori, ajungând astfel în imposibilitatea de a-și

desfășura activitatea de producție și implicit în incapacitate de plăți, stare

de insolvență.

instanțe

Prin Sentința nr.

231/F din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de

reclamanta și a dispus suspendarea executării deciziei pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31

octombrie 2011 și a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise

de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestor

acte administrativ fiscale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate

"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act

normativ, paguba iminentă este "prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public".

Astfel, admiterea

cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine

justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului recurentei

reclamante. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele

determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre "caz bine

justificat" fără "a exista pericolul producerii unei pagube".

Cazul bine justificat

este determinat de îndoiala asupra legalității actelor administrativ fiscale

atacate, respectiv asupra realității sumelor stabilite în sarcina reclamantei.

Astfel, a reținut

instanța că susținerile reclamantei potrivit cărora a intervenit prescripția

dreptului de a stabili taxe vamale și TVA pentru perioada 2005 - 2006,

contestarea încadrării bunurilor importate la codul tarifar stabilit de pârâtă

precum și contestarea majorărilor sunt suficiente argumente care să contureze

împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ fiscale

contestate.

A apreciat instanța

că este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente, deoarece prin

începerea executării silite pentru suma stabilită în sarcina reclamantei

acesteia i se creează o situație financiară dificilă care se răsfrânge atât

asupra activității sale comerciale cât și asupra obligațiilor pe care aceasta

le are față de salariați, respectiv asupra relațiilor cu colaboratorii.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs Autoritatea Națională a

Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru

motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În esență,

recurenta-pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor

administrative, instanța de fond dând o interpretare greșită prevederilor

legale.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, recurenta-pârâtă a arătat că motivarea soluției de

admitere a cererii reclamantei înseamnă o prejudecare a fondului cauzei, în

speță nefiind identificată existența unei încălcări flagrante a legii, a unui

abuz vădit al autorității. Simpla referire la instrumentele juridice naționale

și internaționale nu poate fundamenta, prin ea însăși, luarea unei măsuri

provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurenta-pârâtă a arătat că nu există indici ale unei pagube

previzibile, cu consecințe irecuperabile, care să se poată produce doar prin

declanșarea executării silite a debitului fiscal. În opinia autorității

fiscale, împrejurări precum: pornirea executării silite, cuantumul mare sau mic

al creanței fiscale, actuala criză economică sau financiară, nu se pot

circumscrie noțiunii de pagubă iminentă, în sensul de prejudiciu material,

viitor și previzibil.

intimatei

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, SC S.R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

și a arătat că prima instanță a reținut corect îndeplinirea condițiilor impuse

prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, expunând în detaliu

împrejurările de fapt și de drept circumscrise acestora.

Totodată,

intimata-reclamantă a învederat că Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Brașov a soluționat contestația administrativă împotriva

procesului-verbal de verificare nr. x/2011 și a deciziei de regularizare, prin

decizia nr. x/2012, emisă după pronunțarea sentinței recurate.

Potrivit susținerilor

părții, Decizia nr. x/2012 reprezintă o nouă dovadă în sensul răsturnării

prezumției de legalitate a actelor atacate, în contextul în care organul de

soluționare a contestației recunoaște ca încadrarea la codul tarifar x - alte

părți este eronată (aspect învederat prin contestație). Cu toate acestea, a, b,

c și d Brașov a revenit la o alta încadrare tarifară (respectiv la codul

tarifar nr. y) și, constatând că și pentru această nouă încadrare tarifară

nivelul de taxare este superior celui prevăzut pentru codul tarifar utilizat de

societate (z - alte articole din fier sau din oțel), a respins contestația ca

neîntemeiată.

În dovedirea

susținerilor sale, intimata-reclamantă a depus la dosar înscrisuri (Decizia nr.

x/2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Brașov; Situațiile fiscale anuale întocmite la

data de 31 decembrie 2011; Situația sumelor datorate către bugetul de stat în

lunile aferente anului 2012; Certificatul de atestare fiscala din 8 august 2012;

Lista furnizori materii prime).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Măsura suspendării

executării actului administrativ este circumscrisă obiectivului protecției

provizorii a drepturilor și intereselor legitime persoanelor potențial vătămate

până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea actului,

pentru evitarea exercitării abuzive a prerogativelor puterii publice.

Art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției

existenței cazului bine justificat și a iminenței unei pagube, conform

definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act

normativ.

Cele două condiții

sunt analizate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, marja de apreciere

a instanței raportându-se la stabilirea unei aparențe a dreptului, fără

prejudecarea fondului cauzei, cu respectarea unui echilibru rezonabil între

interesul public pe care autoritatea este obligată să îl îndeplinească și

drepturile sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În speță,

intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării unor acte fiscale prin

care i-au fost stabilite obligații suplimentare, în urma unui control vamal

ulterior, invocând, drept indicii de nelegalitate circumscrise cazului bine

justificat, aspecte legate de prescripția dreptului de a se stabili taxe vamale

și TVA pentru perioada 2005 - 2006 și încadrarea tarifară stabilită de

autoritatea vamală pentru bunurile importate prin operațiunile supuse

verificării.

Hotărârea Curții de

apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, înscrisurile depuse la dosar demonstrând

îndeplinirea cerințelor cumulativ impuse de lege pentru suspendarea actului

administrativ în condițiile în care în cadrul procedurii sumare a suspendării actului

administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei. De aceea, nici

probatoriului administrat pentru identificarea indiciilor de nelegalitate, nici

analizei efectuate de instanță nu i se poate pretinde amploarea sau profunzimea

probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție care ar urma să

fie pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Cazul bine justificat

nu se limitează la dimensiunea formală a legalității actului administrativ, iar

în speță aparența de nelegalitate, în ceea ce privește încadrarea tarifară a

bunurilor importate, este întărită de considerentele deciziei din 9 mai 2012,

de soluționare a contestației administrative din 22 noiembrie 2011, în care

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a reținut că, într-adevăr,

încadrarea inițială făcută de autoritatea vamală, în codul x, a fost greșită,

dar a considerat că încadrarea corectă la poziția 83 februarie 42.00 nu are

efecte asupra cuantumului taxelor vamale datorate de societatea verificată.

Contrar susținerilor

recurentei-pârâte, instanța de control judiciar reține că prima instanță a

făcut o evaluare adecvată a datelor speței și în ceea ce privește condiția

pagubei iminente, luând în considerare obiectul de activitate al

contribuabilului, cifra de afaceri, raporturile comerciale cu alți agenți

economici și cuantumul obligațiilor fiscale stabilite.

soluției pronunțate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr.

554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva Sentinței nr. 231/F din 25

noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS