ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 241/CA din 14 iulie 2011,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată

de reclamanta SC F.M. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., prin care

solicita să se constate nesoluționarea în termen a cererii sale din 14

septembrie 2009, având ca obiect sprijin pentru restructurarea/reconversia

plantațiilor viticole compania viticolă 2009 - 2010, măsura "proiectare și

pregătire teren, plantare și instalare tutori" din cadrul planului

individual pe o suprafață de 152,16 ha și să fie obligată pârâta să-i plătească

suma de 1.387.699,20 euro (5.854.009,07 RON la cursul B.C.E.) cu titlu de ajutor

forfetar de 9.1209 euro/ha, pentru suprafața de 152,16 ha vițe certificate,

conform Ordinului M.A.D.R. nr. 247/2008, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Pentru promovarea

acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul

unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică

pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din Legea nr.

554/2004.

Condiția vătămării

unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că

această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul

nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului

privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în

termenul legal.

De asemenea, potrivit

pct. 3.1 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a

plantațiilor viticole derulate cu sprijinul comunitar pentru campaniile

2008/2009 - 2013 - 2014 aprobate prin Ordinul M.A.D.R. nr. 247/2008, cu

modificările și completările ulterioare, "Acordarea sprijinului financiar

pentru programele de restructurare/reconversie necesită elaborarea de către

solicitanți a unui plan individual pentru fiecare program de restructurare/reconversie

prevăzut la pct. 2.2, care trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(enumerate punctual la lit. a - f), iar conform pct. 4.1 din Norme, "În

vederea aprobării planului individual, solicitantul depune verificarea

conformității următoarele documente: .. la lit. s) "legiuitorul prevăzând:

certificate care să ateste lipsa datoriilor restante fiscale și sociale emise

de direcțiile generale ale finanțelor publice și de primăriile de pe raza

cărora își au sediul social persoanele fizice/juridice".

În fapt, s-a reținut

că reclamanta a depus la D.A.D.R. Constanța un plan individual din 9 iunie 2009

pe o suprafață de 152,16 ha, având ca program reconversia soiurilor în baza

dreptului de replantare individual pentru două măsuri (I proiectare, pregătire

teren, plantare și instalare factori și II instalare sistem de susținere pentru

conducere și palisaj), iar prin raportul din 11 august 2009 D.A.D.R. a aprobat

planul individual de restructură/reconversie, dar la data de 21 septembrie 2009

Centrul Județean a A.P.I.A. a emis "Scrisoarea de acceptare" în care

se menționează fără dubiu că "Prezenta scrisoare de acceptare nu

garantează încasarea ajutorului".

Mai mult decât atât

în procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă finală pentru măsurile

eligibile din cadrul programelor de reconversia soiurilor și reamplasarea

parcelelor înregistrat la D.A.D.R. la 21 iulie 2010 și A.P.I.A. - Centrul

Județean Constanța la 19 august 2010 s-a menționat la pct. 14 că reclamanta

figurează cu datorii restante la Agenția Națională pentru Administrare Fiscală,

astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală din 10 august 2009,

necompletarea pct. c), nereprezentând lipsa datoriilor restante la bugetul

statului.

S-a arătat că la data

de 9 iunie 2009 reclamanta a depus planul individual la D.A.D.R. Constanța, dar

la acea dată intrase în vigoare Ordinul M.A.D.R. nr. 269/2009 (publicat în M.

Of. la 11 mai   2009) de modificare a Ordinului M.A.D.R. nr. 247/2008,

introducându-se obligativitatea depunerii, pentru aprobarea planului

individual, "a certificatelor care să ateste lipsa datoriilor restante

fiscale și sociale" emise de direcțiile generale ale finanțelor publice și

de primăriile de pe raza cărora își au sediul social persoanele

fizice/juridice.

Or, din certificatul

de atestare fiscală din 10 august 2009 rezultă că reclamanta SC F.M. SA

figurează cu datorii restante la bugetul statului de 29.635.833 RON și

accesorii de 22.273.272 RON.

Cum documentele

depuse de reclamantă nu îndeplinesc toate condițiile pentru acordarea ajutorului

forfetar, chiar la data depunerii planului având deja loc modificarea legii, nu

se poate susține că nerezolvarea în termen legal a cererii reclamantei a

vătămat-o pe aceasta, deoarece nu beneficia de dreptul solicitat la acea dată.

exercitată

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta SC

F.M. SA și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și

admiterea cererii.

În motivele de recurs

s-a arătat că instanța de fond a încălcat pct. 4.4 - 4.7 din Normele de

aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole,

derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014

nesocotind efectele actului administrativ de aprobare de către D.A.D.R.

Constanța prin raportul din 11 august 2009 a planului individual din 9 iunie

2009.

Potrivit acestor

norme, competențele direcțiilor agricole județene sunt diferite de cele ale

Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură. Astfel, în aplicarea pct. 4.1.

lit. s) din Normele aprobate prin Ordinul M.A.D.R. nr. 247/2008 a fost aprobat

planul individual al reclamantei prin raportul din 11 august 2009, astfel cum

rezultă din conținutul acestuia dar a și fost aprobată cererea reclamantei din

14 septembrie 2009 de sprijin financiar prin scrisoare de acceptare din 21

septembrie 2009 a A.P.I.A. - Centrul Județean Constanța.

Comunicarea hotărârii

de aprobare în baza art. 4.6. din Norme a avut loc prin raportul D.A.D.R. nr.

x/2009. Dacă ar fi fost respins erau aplicabile dispozițiile pct. 4.7 din

Normele care prevăd că în caz de respingere, solicitanții de sprijin financiar

pot depune contestații în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea

respingerii.

Raportul D.A.D.R. din

11 august 2009, a susținut recurenta, este un act administrativ ce a fost

comunicat, a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice și nu a fost

revocat de emitentul lui, nemaifiind posibilă înlăturarea lui.

Mai mult, în vederea

aprobării de către A.P.I.A. a sprijinului financiar, pct. 7.2. lit. a) din

Norme nu cere ca A.P.I.A. să reia analiza documentației prevăzute la pct. 4.1.,

ci doar pe cea de la pct. 4.4., astfel că nu poate fi reținută susținerea

acesteia că certificatul fiscal depus de reclamantă atestă datorii fiscale fără

înlăturarea raportului D.A.D.R. nr. x/2009, iar hotărârea instanței de fond

este nelegală pentru că nu se poate susține că A.P.I.A. putea solicita pentru

aprobarea sprijinului financiar prezentarea unor documente.

Recurenta a arătat că

a respectat prevederile pct. 7.1. din Norme și a depus documentație la 19

august 2010, iar conform pct. 7.4.1. în termen de 30 de zile lucrătoare

A.P.I.A. trebuia să solicite M.A.D.R. deschiderea finanțării, termen care s-a

împlinit la 30 septembrie 2010, iar plata trebuia efectuată la 21 octombrie

2010.

Prin nesoluționarea

în termen a cererii depuse de reclamantă, autoritatea pârâtă i-a nesocotit

dreptul la plata ajutorului forfetar de 9.120 euro/ha pentru suprafața de

152,16 ha vie și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a

hotărârii recurate și pe fond, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului

cauzat prin obligarea acesteia la plata sumei de 1.387.699,20 euro

(5.854.009,07 RON la cursul B.C.E.).

Intimata A.P.I.A. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are

ca obiect nesoluționarea cererii formulate de SC F.M. SA, având ca obiect

sprijin pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole campania

viticolă 2009 - 2010, măsura "proiectare și pregătire teren, plantare și

instalare testări" pentru o suprafață de 152,16 ha conform Ordinului

M.A.D.R. nr. 247/2008.

Pentru obținerea

acestui sprijin, reclamanta a depus la D.A.D.R. Constanța un plan individual la

9 iunie 2009.

Într-adevăr, așa cum

susține și recurenta, prin raportul din 11 august 2009 emis de D.A.D.R. Constanța

a fost aprobat planul individual de restructurare/reconversie, iar ulterior

Centrul Județean Constanța a emis scrisoare de acceptare a cererii înregistrată

la 14 septembrie 2009.

Însă, aceste acte

administrative au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor Ordinului

M.A.D.R. nr. 247/2008, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 269/2009.

Ulterior acestei

modificări, așa cum chiar recurenta a arătat în motivele de recurs, pentru

aprobarea planului, potrivit pct. 4.1. lit. s) din Normele aprobate prin

Ordinul M.A.D.R. nr. 247/2009, era necesar ca solicitantul să depună certificat

care să ateste lipsa datoriilor restante fiscale și sociale emise de direcțiile

generale ale finanțelor publice și de primăriile de pe raza cărora își au

sediul social persoanele fizice/juridice.

Deși în cadrul

documentației depuse de recurenta-reclamantă se află și certificatul de

atestare fiscală emis la 10 august 2009, din care rezultă cu certitudine

existența datoriilor fiscale restante, în actele emise de D.A.D.R. Constanța se

face mențiunea că în certificatul de atestare fiscală de la D.G.F.P. nu ar

figura cu obligații bugetare de plată la persoanele juridice pentru accesarea

fondurilor externe nerambursabile, iar în scrisoarea A.P.I.A. - Centrul

Constanța s-a făcut mențiunea că dosarul întrunește condițiile de

admisibilitate.

Recurenta nici nu

contestă existența acestor datorii sau faptul că cererea sa a fost depusă după

modificarea Ordinului M.A.D.R. nr. 247/2008, dar solicită obligarea A.P.I.A. la

plata ajutorului numai bazându-se pe cele două aprobări emise de D.A.D.R.

Constanța și A.P.I.A. - Centrul Constanța și consideră că A.P.I.A. nu poate să

nu țină cont de aceste aprobări.

Însă, aceste

susțineri sunt nefondate deoarece verificările D.A.D.R. și ale centrelor județene

ale A.P.I.A. sunt necesare dar A.P.I.A., pentru efectuarea plăților, poate face

verificări și nu poate să dispună plata în condițiile în care, din eroare,

documentațiile au fost aprobate cu nerespectarea prevederilor legale de către

cei care aveau obligații în acest sens.

Trebuie precizat că

chiar în scrisoarea de acceptare emisă de Centrul Județean Constanța s-a

precizat că aceasta nu garantează încasarea ajutorului, iar aprobarea planului

de restructurare/reconversie de către D.A.D.R. Constanța s-a făcut tot cu

nerespectarea Ordinului nr. 247/2009, modificat prin Ordinul nr. 269/2009

deoarece aceste prevederi nu se referă la "obligații bugetare de plată la

persoanele juridice pentru accesarea fondurilor externe nerambursabile",

așa cum se menționează în hotărârea emisă ci la "datorii restante fiscale

și sociale", or, recurenta-reclamantă are asemenea datorii.

De altfel, chiar

D.A.D.R. Constanța la data de 23 martie 2010, a comunicat recurentei-reclamante

că planul individual din 9 iunie 2009 nu respectă prevederile Ordinului

M.A.D.R. nr. 269/2009, art. 2, pct. 4.1. lit. s).

Din coroborarea

dispozițiilor cuprinse în Normele de aplicare a programelor de

restructurare-reconversie rezultă că aprobarea planului individual de către

D.A.D.R. nu este suficientă pentru aprobarea plății de către A.P.I.A., având în

vedere că deschiderea finanțării și efectuarea plăților se face de către

această autoritate numai dacă sunt respectate prevederile legale, astfel că nu

poate fi considerată nesoluționată în termen cererea recurentei-reclamante.

Nici nu se poate

aprecia că cererea nu a fost soluționată în condițiile în care la 6 decembrie

2010, A.P.I.A. a comunicat recurentei-reclamante motivele pentru care cererea

sa de efectuare a plății sumei de 1.387.699,20 euro nu poate fi aprobată, iar

A.P.I.A. - Centrul Constanța a comunicat la 3 decembrie 2009 și 28 septembrie

2010 că certificatul fiscal depus nu îndeplinește prevederile pct. 4.1. lit. s)

din Ordinul nr. 247/2008, modificat.

În condițiile în care

planul individual a fost depus de recurenta-reclamantă la 9 iunie 2009, după

modificările aduse Ordinului nr. 247/2008 prin Ordinul nr. 269/2009, chiar

A.P.I.A. a comunicat recurentei-reclamante că poate depune un certificat fiscal

din care să rezulte "lipsa datoriilor restante fiscale și sociale" și

poate beneficia de sprijinul financiar prevăzut de lege.

Apreciind că soluția

instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC F.M. SA împotriva Sentinței nr. 241/CA din 14 iulie

2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS