ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2014

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6941 din 5 decembrie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca lipsită de interes, acțiunea formulată de reclamanta

Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Comitetul pentru

Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare și Organizația

Națională Interprofesională Vitivinicolă, prin care a solicitat anularea deciziei

nr. 94 din 15 aprilie 2011 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale - Comitet pentru Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele

Alimentare, de aprobare a cererii de recunoaștere a Organizației Naționale

Interprofesionale Vitivinicole.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a admis excepția

lipsei de interes a

reclamantei, invocată de pârâți,

reținând

următoarele:

Prin cererea sa,

reclamanta a solicitat anularea unei decizii a pârâtului Comitetul pentru

Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare din cadrul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale (nr. 94/2011), prin care a fost aprobată

cererea de recunoaștere Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă ca

organizație interprofesională pentru filiera „struguri, vin, produse pe baza de

vin”.

Cu privire la

interesul presupus a fi vătămat prin această decizie, reclamanta a invocat

faptul că s-ar fi scos din patrimoniul național o suprafață de viță de vie de 110.000

ha, care astfel ar fi eliminată din circuitul economic și ar duce la diminuarea

potențialului de producție și la pierderea subvențiilor primite de la Uniunea

Europeană.

S-a referit practic la

suprafața cultivată cu viță de vie cu soiuri hibride, deoarece nu a contestat că

pârâta Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă ar îndeplini criteriile

de reprezentativitate cu referire la suprafețele cultivate cu soiuri de viță de

vie nobile.

Reclamanta nu a făcut

dovada că membrii săi pe care îi reprezintă asociația, care are drept prim scop

exprimarea și reprezentarea intereselor comune ale membrilor asociației (art. 5

din statut), dețin suprafețe cultivate cu soiuri hibride pentru a putea fi ipotetic

afectați de decizia contestată, printr-o eventuală pierdere a subvențiilor primite

de la Uniunea Europeană pentru suprafețe cultivate cu soiuri hibride.

Astfel de suprafețe sunt

deținute, de regulă, de către producători persoane fizice, ori din statutul depus

de reclamantă, nu rezultă că din asociație ar face parte și astfel de persoane pe

care aceasta le-ar putea reprezenta.

În atare situație, reclamanta

nu poate fi vătămată într-un drept sau într-un interes legitim.

De asemenea, în mod nejustificat,

reclamanta leagă procedura de recunoaștere a Organizației Naționale

Interprofesională Vitivinicolă de raportările pe care le face România la Uniunea

Europeană.

Mai mult, nu s-a depus

nicio dovadă în legătură cu subvențiile care au fost acordate până în prezent acestui

sector de activitate pentru a se putea aprecia dacă subvențiile au fost acordate

în trecut și pot fi acordate și în viitor pentru suprafețe cultivate cu soiuri de

viță de vie hibride, pentru ca decizia contestată să aibă vreun efect în sensul

invocat de reclamantă.

Chiar și raportat la susținerile

reclamantei din cuprinsul notelor scrise, aceasta nu justifică un interes legitim

în cauză, deoarece existența unor competențe ale pârâtei Organizația Națională

Interprofesională Vitivinicolă de a emite norme de comercializare pe care asociația

reclamantă ar trebui să le respecte, nu dovedește că decizia atacată poate produce

în sine un prejudiciu sau îi încalcă reclamantei un drept al său ori îi poate afecta

un interes legitim.

Și raportat la definițiile

interesului legitim privat și public, tot nu se poate reține că reclamanta poate

fi vătămată prin actul atacat, deoarece aceasta nu a făcut referire la afectarea

unui „drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”.

Pentru ca reclamanta să

invoce încălcarea unui interes legitim public, ar trebui să poată reprezenta persoane

care ar fi direct vătămate de actul contestat, ceea ce nu se poate reține în cauză,

prin raportare la cele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale și în combaterea

excepției.

Revenind la posibilitatea

ca pârâta Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă să emită ulterior

norme de comercializare, pe care reclamanta ori membrii acesteia să fie obligați

să le respecte, se reține că acele norme pot fi atacate în măsura în care vor fi

nelegale și îi vor încălca reclamantei fie un drept al său, fie un interes legitim,

față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

Așadar, reclamanta nu

a invocat încălcarea niciunui drept actual sau prevăzut de lege și nici afectarea

unui interes legitim existent la momentul formulării acțiunii ori care să fie previzibil.

Interesul trebuie să fie

personal, direct, născut și actual, ori față de cele invocate mai sus, se constată

că interesul reclamantei în ceea ce privește anularea deciziei contestate, nu este

personal și direct.

De asemenea, interesul

trebuie să fie născut și actual, ori anularea deciziei contestate nici nu o vătămă

și nici nu îi poate aduce vreun beneficiu reclamantei.

Împotriva sentinței civile

nr. 6941 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta

Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta consideră că

justifică un interes în promovarea acțiunii deduse judecății, învederând, în esență,

următoarele argumente:

Asociația Producătorilor

de Vin și Produse Vitivinicole D. are dreptul de a primi o parte din subvențiile

acordate României de către Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, sprijinul

financiar obținut de România pentru acest sector referindu-se la întreaga suprafață

viticolă pentru vinificație a României, care în prezent, conform raportărilor oficiale

ale intimatului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, indică o suprafață

de circa 180.000 de hectare.

Decizia nr. 94 din 15

aprilie 2011 a fost adoptată prin raportarea eronată la o suprafață de 85.000 de

hectare cultivate cu viță nobilă, în loc de suprafața menționată de 179.200 ha cultivată

cu vii pe rod destinate vinificării, care se regăsește în cifrele oficiale.

Urmare a acestui aspect,

România riscă, în viitorul apropiat, să piardă pe de o parte, subvențiile primite

de la Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, iar pe de altă parte, să își

diminueze drastic potențialul de producție, cu consecințe nefaste în viitoarea politică

agricolă comună, dar și în sectorul de resurse umane.

Pe de altă parte, prin

decizia contestată s-au asigurat premisele legale pentru ca intimata-pârâtă Organizația

Națională Interprofesională Vitivinicolă să beneficieze de toate prevederile legislației

comunitare și interne și prin urmare, toate atribuțiile legale conferite unei Organizații

Interprofesionale pentru Produsele Alimentare, cum este cazul intimatei-pârâte,

au un impact direct atât asupra activității membrilor unei astfel de organizații,

cât și asupra activității nemembrilor, în speță, Asociația Producătorilor de Vin

și Produse Vitivinicole D.

de intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Organizația Națională

Interprofesională Vitivinicolă

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentintei atacate ca fiind legală

și temeinică, învederând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării

litigiului în primă instanță.

Intimata-pârâtă Organizația

Națională Interprofesională Vitivinicolă a depus la dosar concluzii scrise, prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că reclamanta

nu este persoană vătămată într-un drept al său și nici într-un interes legitim,

prin emiterea actului administrativ contestat.

Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu,

în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Admisibilitatea acțiunii

în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept

ori a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1)

lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004.

Noțiunea de interes legitim

care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea

de interes în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul

procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes

legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul

administrativ.

Raportat la dispozițiile

legale menționate, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază

că reclamanta nu justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, având

ca obiect anularea deciziei nr. 94 din 15 aprilie 2011 emisă de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale - Comitet Organizațiile Interprofesionale pentru

Produsele Alimentare, prin care a fost aprobată cererea de recunoaștere a Organizației

Naționale Interprofesionale Vitivinicole.

Aspectele invocate de

către reclamantă, constând în adoptarea deciziei contestate prin raportarea eronată

la suprafața de 85.000 hectare cultivată cu viță nobilă, cu consecința scoaterii

din patrimoniul național a suprafeței de cca. 100.000 ha de viță de vie și a pierderii

subvențiilor primite de la Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, nu pot

fi circumscrise interesului legitim în sensul Legii contenciosului administrativ.

Reclamanta nu a probat

faptul că membrii pe care îi reprezintă dețin suprafețe cultivate cu soiuri hibride,

astfel încât să fie ipotetic vătămați prin pierderea subvențiilor primite de la

Uniunea Europeană, sau că obligația de respectare de către membrii asociației a

normelor de comercializare emise de către pârâta Organizația Națională

Interprofesionale Vitivinicole, ar conduce la încălcarea drepturilor reclamantei

sau la afectarea interesului său legitim. În măsura în care aceste norme ar fi nelegale,

există posibilitatea atacării în instanță, astfel că, reclamanta nu justifică un

interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din lege.

De asemenea, împrejurarea

că atribuțiile legale conferite pârâtei Organizației Naționale

Interprofesionale Vitivinicole au un impact direct atât asupra activității membrilor

acestei organizații, cât și asupra activității celor care nu sunt membri, cum este

cazul reclamantei, nu este de natură a produce reclamantei o vătămare într-un drept

ori într-un interes legitim, în condițiile în care nu s-a arătat care ar fi dreptul

căruia i se aduce atingere prin decizia contestată și nici nu s-a făcut referire

la realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, în sensul legii.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat

de reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., ca nefondat,

nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D. împotriva

sentinței civile nr. 6941 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2014.