ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2019

Ședința publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x și 47938 din 11.11.2016 (încheiate în 10.11.2016) emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestora, ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2073 din 31 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL și, în consecință, a suspendat executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x și 47938 din 11.11.2016 (încheiate în 10.11.2016) emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestora, ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 2073 din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esență, că reclamanta nu a dovedit efectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, instanța de fond apreciind în mod greșit că cele două condiții sunt îndeplinite deopotrivă.

A evocat circumstanțele emiterii actelor a căror suspendare s-a dispus de către instanța de fond și aspectele reținute în motivarea acestora și a argumentat că în mod legal s-a constatat că suprafața de 52,49 ha din totalul de 105,63 ha este compromisă ireversibil, dispunându-se recuperarea sumei de 1.094.035,68 RON plătită necuvenit pentru suprafața respectivă.

A mai arătat că simplele susțineri ale intimatei privind prejudiciul provocat de eventualele măsuri de executare silită nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal. Mai mult, prin suspendarea executării actului administrativ s-ar crea grave prejudicii instituției recurente și bugetului Uniunii Europene, întrucât s-ar afla în imposibilitatea recuperării acestei sume de bani nedatorate, purtătoare de accesorii fiscale.

1.4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a arătat, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, că situația de abandon a plantației viticole pe o suprafață de 52,49 ha din totalul de 105,63 ha, reținută prin Procesele-verbale emise și implicit stabilirea creanței bugetare în raport de această neregulă este contrazisă chiar de către organele de control ale recurentei, care au constatat, atât în anul 2015, cât și în anul 2016, că intimata a efectuat lucrări tehnologice pe întreaga suprafață de 105,63 ha.

Mai mult, Nota de control din data de 30.06.2016 este contrazisă chiar de Nota de control nr. x/18.08.2016 care nu face nici o referire la abandonul unei suprafețe de 52,49 ha.

A mai susținut că Nota de control nr. x/30.06.2016, comunicat doar în cadrul prezentului litigiu, este singurul document în care se găsesc identificate parcelele viticole considerate de autoritate ca fiind abandonate de către recurentă, că nu se poate stabili data controlului la care această notă face referire și că modul de întocmire a actelor contestate a încălcat grav dreptul intimatei la apărare.

Art. 85t din Regulamentul CE nr. 1234/2007 și art. 1.7. din Anexa la Ordinul MADR nr. 247/2008 fac trimitere la un termen de 3 ani de la efectuarea primi plăți în cadrul planului de reconversie/restructurare, or, în speță, acest termen a fost depășit, având în vedere că prima plată a fost efectuată la data de 01.07.2011.

În ceea ce privește paguba iminentă, prejudiciul material viitor și previzibil este dovedit de cuantumul excesiv a sumei solicitate la plată, respectiv 3.128.931,05 RON, fapt de natură a face imposibilă desfășurarea activității societății, cu consecințe deosebit de grave.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul fondat și îl va admite, pentru următoarele considerente:

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x și 47938 din 11.11.2016, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată, în dezacord cu instanța de fond, că argumentele invocate de intimata-reclamantă, privind aspectele de fapt reținute în actele administrative contestate și modul în care au fost aplicate dispozițiile legale incidente, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative fiscale și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesitând, în realitate, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Or, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Se mai constată că, prin Sentința nr. 5197 din 28 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. SRL privind anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 53780/16.01.2017 și, pe cale de consecință, anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2016 privind cererea de sprijin nr. x/19.09.2010, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2016 privind cererea de sprijin nr. x/19.09.2010, ambele emise la data de 10.11.2016 de către A.P.I.A., și exonerarea de la restituirea sumei în cuantum total de 3.128.931,05 RON reprezentând sprijin financiar acordat de A.P.I.A. în cadrul programului de restructurare/reconversie viticolă.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Deciziei civile nr. 2073 din 31 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV