ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6941 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca lipsită de interes, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Comitetul pentru Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare și Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 94 din 15 aprilie 2011 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comitet pentru Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare, de aprobare a cererii de recunoaștere a Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâți, reținând următoarele: Prin cererea sa, reclamanta a solicitat anularea unei decizii a pârâtului Comitetul pentru Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare din cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (nr. 94/2011), prin care a fost aprobată cererea de recunoaștere Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă ca organizație interprofesională pentru filiera „struguri, vin, produse pe baza de vin”. Cu privire la interesul presupus a fi vătămat prin această decizie, reclamanta a invocat faptul că s-ar fi scos din patrimoniul național o suprafață de viță de vie de 110.000 ha, care astfel ar fi eliminată din circuitul economic și ar duce la diminuarea potențialului de producție și la pierderea subvențiilor primite de la Uniunea Europeană.

S-a referit practic la suprafața cultivată cu viță de vie cu soiuri hibride, deoarece nu a contestat că pârâta Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă ar îndeplini criteriile de reprezentativitate cu referire la suprafețele cultivate cu soiuri de viță de vie nobile. Reclamanta nu a făcut dovada că membrii săi pe care îi reprezintă asociația, care are drept prim scop exprimarea și reprezentarea intereselor comune ale membrilor asociației (art. 5 din statut), dețin suprafețe cultivate cu soiuri hibride pentru a putea fi ipotetic afectați de decizia contestată, printr-o eventuală pierdere a subvențiilor primite de la Uniunea Europeană pentru suprafețe cultivate cu soiuri hibride. Astfel de suprafețe sunt deținute, de regulă, de către producători persoane fizice, ori din statutul depus de reclamantă, nu rezultă că din asociație ar face parte și astfel de persoane pe care aceasta le-ar putea reprezenta.

În atare situație, reclamanta nu poate fi vătămată într-un drept sau într-un interes legitim. De asemenea, în mod nejustificat, reclamanta leagă procedura de recunoaștere a Organizației Naționale Interprofesională Vitivinicolă de raportările pe care le face România la Uniunea Europeană. Mai mult, nu s-a depus nicio dovadă în legătură cu subvențiile care au fost acordate până în prezent acestui sector de activitate pentru a se putea aprecia dacă subvențiile au fost acordate în trecut și pot fi acordate și în viitor pentru suprafețe cultivate cu soiuri de viță de vie hibride, pentru ca decizia contestată să aibă vreun efect în sensul invocat de reclamantă.

Chiar și raportat la susținerile reclamantei din cuprinsul notelor scrise, aceasta nu justifică un interes legitim în cauză, deoarece existența unor competențe ale pârâtei Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă de a emite norme de comercializare pe care asociația reclamantă ar trebui să le respecte, nu dovedește că decizia atacată poate produce în sine un prejudiciu sau îi încalcă reclamantei un drept al său ori îi poate afecta un interes legitim. Și raportat la definițiile interesului legitim privat și public, tot nu se poate reține că reclamanta poate fi vătămată prin actul atacat, deoarece aceasta nu a făcut referire la afectarea unui „drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”.

Pentru ca reclamanta să invoce încălcarea unui interes legitim public, ar trebui să poată reprezenta persoane care ar fi direct vătămate de actul contestat, ceea ce nu se poate reține în cauză, prin raportare la cele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale și în combaterea excepției. Revenind la posibilitatea ca pârâta Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă să emită ulterior norme de comercializare, pe care reclamanta ori membrii acesteia să fie obligați să le respecte, se reține că acele norme pot fi atacate în măsura în care vor fi nelegale și îi vor încălca reclamantei fie un drept al său, fie un interes legitim, față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

Așadar, reclamanta nu a invocat încălcarea niciunui drept actual sau prevăzut de lege și nici afectarea unui interes legitim existent la momentul formulării acțiunii ori care să fie previzibil. Interesul trebuie să fie personal, direct, născut și actual, ori față de cele invocate mai sus, se constată că interesul reclamantei în ceea ce privește anularea deciziei contestate, nu este personal și direct. De asemenea, interesul trebuie să fie născut și actual, ori anularea deciziei contestate nici nu o vătămă și nici nu îi poate aduce vreun beneficiu reclamantei. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 6941 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta consideră că justifică un interes în promovarea acțiunii deduse judecății, învederând, în esență, următoarele argumente: Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D. are dreptul de a primi o parte din subvențiile acordate României de către Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, sprijinul financiar obținut de România pentru acest sector referindu-se la întreaga suprafață viticolă pentru vinificație a României, care în prezent, conform raportărilor oficiale ale intimatului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, indică o suprafață de circa 180.000 de hectare. Decizia nr. 94 din 15 aprilie 2011 a fost adoptată prin raportarea eronată la o suprafață de 85.000 de hectare cultivate cu viță nobilă, în loc de suprafața menționată de 179.200 ha cultivată cu vii pe rod destinate vinificării, care se regăsește în cifrele oficiale.

Urmare a acestui aspect, România riscă, în viitorul apropiat, să piardă pe de o parte, subvențiile primite de la Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, iar pe de altă parte, să își diminueze drastic potențialul de producție, cu consecințe nefaste în viitoarea politică agricolă comună, dar și în sectorul de resurse umane.

Pe de altă parte, prin decizia contestată s-au asigurat premisele legale pentru ca intimata-pârâtă Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă să beneficieze de toate prevederile legislației comunitare și interne și prin urmare, toate atribuțiile legale conferite unei Organizații Interprofesionale pentru Produsele Alimentare, cum este cazul intimatei-pârâte, au un impact direct atât asupra activității membrilor unei astfel de organizații, cât și asupra activității nemembrilor, în speță, Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D. 3. Apărările formulate de intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentintei atacate ca fiind legală și temeinică, învederând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Intimata-pârâtă Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că reclamanta nu este persoană vătămată într-un drept al său și nici într-un interes legitim, prin emiterea actului administrativ contestat. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004.

Noțiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de interes în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ. Raportat la dispozițiile legale menționate, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, având ca obiect anularea deciziei nr. 94 din 15 aprilie 2011 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comitet Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele Alimentare, prin care a fost aprobată cererea de recunoaștere a Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole.

Aspectele invocate de către reclamantă, constând în adoptarea deciziei contestate prin raportarea eronată la suprafața de 85.000 hectare cultivată cu viță nobilă, cu consecința scoaterii din patrimoniul național a suprafeței de cca. 100.000 ha de viță de vie și a pierderii subvențiilor primite de la Uniunea Europeană pentru sectorul vitivinicol, nu pot fi circumscrise interesului legitim în sensul Legii contenciosului administrativ. Reclamanta nu a probat faptul că membrii pe care îi reprezintă dețin suprafețe cultivate cu soiuri hibride, astfel încât să fie ipotetic vătămați prin pierderea subvențiilor primite de la Uniunea Europeană, sau că obligația de respectare de către membrii asociației a normelor de comercializare emise de către pârâta Organizația Națională Interprofesionale Vitivinicole, ar conduce la încălcarea drepturilor reclamantei sau la afectarea interesului său legitim.

În măsura în care aceste norme ar fi nelegale, există posibilitatea atacării în instanță, astfel că, reclamanta nu justifică un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din lege. De asemenea, împrejurarea că atribuțiile legale conferite pârâtei Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole au un impact direct atât asupra activității membrilor acestei organizații, cât și asupra activității celor care nu sunt membri, cum este cazul reclamantei, nu este de natură a produce reclamantei o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim, în condițiile în care nu s-a arătat care ar fi dreptul căruia i se aduce atingere prin decizia contestată și nici nu s-a făcut referire la realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, în sensul legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D., ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Producătorilor de Vin și Produse Vitivinicole D. împotriva sentinței civile nr. 6941 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.