ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată inițial Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea procesului-verbal nr. x/15.10.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de sprijin nr. x/13.09.2010 și suspendarea procesului-verbal.

Prin sentința civilă nr. 249/CA din 11 februarie 2015 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, în sensul că a fost admisă contestația împotriva procesului-verbal contestat și a fost respinsă cererea de suspendare a executării procesului-verbal atacat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că, în urma constatărilor efectuate, s-a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.10.2013, ce constituie titlu de creanță pentru suma plătită necuvenit către intimatul-reclamant în baza cererii de sprijin nr. x/13.09.2010 pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole - măsura I "Proiectare, pregătire teren, plantare și instalare tutori".

Cererea de sprijin a fost depusă pentru suprafața de 1,00 ha, în valoare de 8.692,50 euro (36.871,85 RON), autorizată la plată și plătită prin Ordinul de plată nr. x/17.04.2012, pentru înființarea unei plantații viticole în comuna Cuza Vodă, jud. Constanța.

Recurenta-pârâtă susține că la controlul efectuat la fața locului în data de 13.07.2012, conform procesului-verbal de control nr. x/17.07.2012, s-a constatat că pe respectiva suprafață nu au fost executate lucrările de întreținere a plantației, ceea ce a dus la invadarea suprafeței cu vegetație nedorită, 82% din totalul viței de vie fiind lipsă, deși prin Angajamentul nr. X/23.07.2012, reclamantul a declarat că va curăța plantația de buruieni până la 01.08.2012, va efectua tratamentele pentru combaterea bolilor și dăunătorilor și va replanta în toamna lui 2012, din surse proprii, suprafața în cauză cu material săditor conform cererii nr. x/13.09.2010.

Mai susține că la data de 31.07.2013 intimatul-reclamant a depus "Declarația de finalizare" pentru măsura II, iar la fața locului, inspectorii au constatat că materialul săditor utilizat pentru completarea golurilor din plantație nu poate fi probat prin certificat de conformitate, conform pct. 6.6 din Anexa la O.M.A.D.R. nr. 247/2008, nefiind asigurate densitatea, soiurile și categoria biologică conform cererii nr. x/13.09.2010. De asemenea, nici calitatea stâlpilor fruntași și mijlocași utilizați nu s-a putut proba cu certificat de conformitate/calitate.

Prin urmare, consideră că au fost încălcate dispozițiile pct. 7

1

lit. e) din O.M.A.D.R. nr. 247/2008. completat și modificat prin O.M.A.D.R. nr. 73/2011, pct. 6.6 și pct. 6.7 din O.M.A.D.R. nr. 247/2008, sens în care a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.10.2013, atacat în prezenta cauză.

Recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor pct. 7

1

lit. e), pct. 6.6 și pct. 6.7 din O.M.A.D.R. nr. 247/2008, reținând în mod eronat că intimatul-reclamant a făcut dovada aspectelor invocate cu actele depuse, cu atât mai mult cu cât considerentele instanței de fond ce au condus la admiterea acțiunii reclamantului sunt subsumate unui singur paragraf și nu cuprind argumente legale care să susțină soluția adoptată.

De asemenea, arată că, deși instanța de fond a reținut argumentele sale, nu a ținut cont de acestea și că actul administrativ atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 46 din O.G. nr. 92/2003.

Sprijinul financiar se acordă sub rezerva verificărilor ulterioare, iar constatarea neregulilor conduce la obligativitatea recuperării sumelor utilizate în mod necorespunzător din fondurile comunitare, precum și a sumelor de cofinanțare din fondurile naționale.

Invocă prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal, ce presupune executarea acestuia din oficiu, constituind titlu executoriu.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, apreciind că și-a îndeplinit obligațiile asumate în cadrul proiectului.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte apreciază drept întemeiat motivul de recurs invocat din oficiu, referitor la neatacarea deciziei de soluționare a contestației administrative, ci direct a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.10.2013, emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 46 și 51 din actul normativ menționat, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunțată în soluționarea contestației să fie atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, contrar alegațiilor intimatului-reclamant, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Or, intimatul-reclamant A. a precizat că obiectul acțiunii sale îl privește anularea procesului-verbal nr. x/15.10.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și nu a deciziei de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acestuia.

Astfel fiind, întrucât reclamantul a înțeles să atace procesul-verbal arătat mai sus și nu decizia pronunțată în soluționarea contestației, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, demersul judiciar al reclamantului este inadmisibil.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018.

În raport de caracterul întemeiat al motivului de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive din cererea de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2018.

GGC - MP