ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Procedura derulată în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență I.C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură: (i) obligarea pârâtei la plata contravalorii în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând sprijin financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susținere pentru conducere și palisaj pe suprafața de 52,92 ha viță de vie; (ii) obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere de 100 RON/zi, de la data de 29 septembrie 2010, când trebuia efectuată plata ajutorului financiar, până la data la care pârâta se va conforma obligației de plată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a pus în aplicare un plan de reconversie pe suprafață de 52,92 ha situată în comuna P., județul Constanța, plan care cuprinde două etape și anume: Măsura I, constând în lucrări de pregătire a terenului, plantare vițe altoite și instalare tutori, măsură care a fost recepționată prin procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 15 mai 2009, în temeiul căruia Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a avansat fondurile solicitate; Măsura II, constând în instalarea sistemului de susținere, conducere și palisaj, măsură care a fost recepționată prin procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 19 iulie 2010, pentru care Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu a efectuat plata lucrărilor.

Reclamanta a susținut că în temeiul prevederilor art. 7.11 coroborate cu art. 7.41, art. 7.42 și art. 7.43 din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247/2008, plata Măsurii II trebuia efectuată de către pârâtă în termen de 45 de zile lucrătoare după data depunerii cererii de finalizare și încheierea procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă a Măsurii II, respectiv, la data de 29 septembrie 2010. Reclamanta a învederat că deși a solicitat pârâtei, în mai multe rânduri, să se conformeze prevederilor Ordinului nr. 247/2008, aceasta nu a dispus plata Măsurii II, în condițiile în care măsura a fost recepționată. A arătat că lipsa sprijinului financiar face imposibilă activitatea de întreținere a culturilor în cauză și pune în pericol realizarea planului de reorganizare a societății.

Totodată, având în vedere întârzierea acordării sprijinului financiar, pentru a determina pârâta să se conformeze prevederilor legale, reclamanta a considerat că este întemeiată și cererea de obligare a acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 100 RON/zi. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4836 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență I.C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că refuzul pârâtei de a plăti reclamantei contravaloarea în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând sprijin financiar pentru Măsura II, nu este expresia unui act administrativ emis cu exces de putere, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004, întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, reclamanta nu dovedit faptul că a întreținut în bune condiții podgoria de viță de vie pe o perioadă de minim 3 ani, conform prevederilor Capitolului V din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247/2008.

Astfel, în baza declarației de finalizare a reclamantei din 15 iunie 2010, inspectorii DADR și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Constanța s-au deplasat pe terenul pe care se află cultivată vița de vie și au întocmit p rocesul-verbal din 19 iulie 2010, prin care s-a reținut că vița de vie prezintă goluri în plantație și buruieni. La data de 29 septembrie 2010, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a comunicat reclamantei, prin adresa din 29 septembrie 2010, că planul individual de reconversie nu poate fi considerat încheiat și a recomandat acesteia continuarea efectuării lucrărilor. Curtea a reținut că reclamanta nu s-a conformat obligației de a remedia deficiențele semnalate, așa cum rezultă din nota din 9 martie 2011 întocmită de echipa de control a Direcției Antifraudă Control Intern și Supracontrol din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură , prin care s-a constatat că plantația este invadată de vegetație.

A mai reținut instanța că termenul de 3 ani prevăzut de norma specială, este împlinit, având în vedere că reclamanta a depus cererea de sprijin la data de 12 septembrie 2008 și a avut termen pentru a remedia constatările echipei de control și a finaliza lucrările, până la data de 11 septembrie 2011. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4836 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt și normele legale aplicabile în cauză, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al raportului dintre părți. Astfel, în ceea ce privește motivarea primei instanțe în sensul că nu ar fi întreținut în bune condiții podgoria de viță de vie pe o perioadă de minim 3 ani, recurenta a învederat că în realitate, termenul de 3 ani se referă la perioada de executare a planului individual de reconversie/restructurare, iar obligația de a întreține plantația în bune condiții este reglementată de GAEC, unde sunt precizate regulile de efectuare a controlului și măsurile care pot fi dispuse pentru remedierea neconformităților.

Recurenta a precizat că măsurile de sancționare constă în „Avertisment”, reducerea sumelor plătite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cu un procent cuprins între 5% și 20% din sumele plătite pentru măsura de restructurare/reconversie, iar numai în situația abandonării plantației de către beneficiar se vor returna sumele plătite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. În cadrul acestor reglementari nu se regăsește ca măsură punitivă neplata sprijinului care trebuie acordat pentru lucrările realizate și recepționate în cadrul măsurilor de reconversie/restructurare. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat natura procesului-verbal din 19 iulie 2010, întocmit de Direcția Agricolă a Județului Constanta pentru recepționarea Măsurii II, apreciind că aceasta a fost executată în bune condiții, fapt ce a îndreptățit-o să solicite acordarea sprijinului financiar.

Arată că întrucât acest sprijin nu s-a plătit, nu a putut efectua lucrările de întreținere necesare. Cu ocazia încheierii procesului-verbal menționat, la rubrica observații s-a consemnat faptul că există goluri în plantație și buruieni, fiind în derulare două contracte încheiate pentru replantarea golurilor și îndepărtarea buruienilor. Recurenta a mai menționat că a procedat la remedierea deficiențelor constatate prin procesul-verbal din 19 iulie 2010, fapt ce rezultă din procesul-verbal din 21 februarie 2011 al Direcției Agricole a Județului Constanța, prin care s-a constatat că buruienile au fost îndepărtate de pe întreaga suprafață de 52,92 ha și s-au plantat 81.150 butași.

De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod greșit consemnările cuprinse în procesele-verbale din 21 februarie 2011 și 11 iunie 2010, întocmite în prezența beneficiarilor, care au constatat o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul-verbal din 19 iulie 2010 și nota de control din 09 martie 2011. Apărările formulate de intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul judecării în primă instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta a depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Constanța, cererea de sprijin pentru reconversia/restructurarea plantațiilor viticole în campania 2008-2009, înregistrată din 12 septembrie 2008. Prin Angajamentul semnat la depunerea cererii, reclamanta s-a obligat să respecte bunele condiții agricole și de mediu, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și condițiile prevăzute la art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și art. 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Domeniul și nivelul sprijinului financiar acordat sunt stabilite de către statele membre prin norme speciale cuprinse în legislația națională, în speță, prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247/2008, cu modificările și completările ulterioare, care prevede condițiile pe care solicitantul trebuie să le îndeplinească pentru plata sprijinului financiar. Potrivit Cap. 5, pct. 7.11 din ordinul menționat, „Plata fiecărei măsuri eligibile se face în cadrul exercițiului financiar în care a fost finalizată, pe baza declarației de finalizare a măsurii și a procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă întocmit în urma verificărilor din teren”. În cazul reclamantei, a fost aprobat Planul individual de reconversie pentru Măsura I, societatea încasând ajutorul financiar în campania 2008-2009.

În vederea acordării sprijinului financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susținere pentru conducere și palisaj pe suprafața de 52,92 ha viță de vie, în urma verificării în teren efectuate de către reprezentanții pârâtei, a fost încheiat procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 19 iulie 2010, prin care s-a constatat că vița de vie prezintă goluri de plantație și buruieni. Ulterior, prin raportul de supracontrol din 23 noiembrie 2010 întocmit în urma verificării efectuate de echipa de control din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, s-a constatat că plantația prezintă buruieni pe întreaga suprafață. În urma controlului efectuat de către reprezentanții D.A.D.R.

Constanța, a fost încheiat procesul-verbal din 21 februarie 2011, în cuprinsul căruia, la pct. 6, s-a consemnat că suprafața de 52,92 ha a fost curățată de buruieni și au fost plantate toate golurile.

Prin nota de supracontrol din 09 martie 2011, întocmită în urma deplasării în teren a reprezentanților Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, s-a constatat invadarea plantației cu vegetație nedorită și executarea lucrărilor de curățire a terenului și completare a golurilor din plantație numai pe suprafața de 42,44 ha din totalul de 52,92 ha, fiind infirmate, sub acest aspect, mențiunile cuprinse în procesul-verbal din 21 februarie 2011. Prin urmare, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a întreține în bune condiții plantația de viță de vie și nu a procedat la remedierea deficiențelor constatate prin procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 19 iulie 2010, proces-verbal de referință pentru acordarea sprijinului financiar, conform prevederilor Ordinului nr. 247/2008.

De asemenea, în mod judicios a reținut prima instanță că este împlinit termenul de executare a Planului individual, prevăzut de dispozițiile art. 2.3 lit. b) din Ordinul nr. 247/2008, având în vedere data depunerii de către reclamantă a cererii de sprijin financiar (12 septembrie 2008) și termenul stabilit pentru remedierea deficiențelor constatate și finalizarea lucrărilor (11 septembrie 2011). Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență I.C., împotriva sentinței civile nr. 4836 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.