ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Procedura derulată în

fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet

de Insolvență I.C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură:

(i)

obligarea pârâtei la plata contravalorii în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând

sprijin financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susținere pentru conducere

și palisaj pe suprafața de 52,92 ha viță de vie;

(ii) obligarea pârâtei la plata de penalități

de întârziere de 100 RON/zi, de la data de 29 septembrie 2010, când trebuia efectuată

plata ajutorului financiar, până la data la care pârâta se va conforma obligației

de plată.

În motivarea în fapt a

cererii, reclamanta a arătat că a pus în aplicare un plan de reconversie pe suprafață

de 52,92 ha situată în comuna P., județul Constanța, plan care cuprinde două etape

și anume: Măsura I, constând în lucrări de pregătire a terenului, plantare vițe

altoite și instalare tutori, măsură care a fost recepționată prin procesul-verbal

de recepție cantitativă și calitativă din 15 mai 2009, în temeiul căruia Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a avansat fondurile solicitate; Măsura

II, constând în instalarea sistemului de susținere, conducere și palisaj, măsură

care a fost recepționată prin procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă

din 19 iulie 2010, pentru care Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură nu a efectuat plata lucrărilor.

Reclamanta a susținut

că în temeiul prevederilor art. 7.11 coroborate cu art. 7.41, art. 7.42 și art.

7.43 din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247/2008, plata

Măsurii II trebuia efectuată de către pârâtă în termen de 45 de zile lucrătoare

după data depunerii cererii de finalizare și încheierea procesului-verbal de recepție

cantitativă și calitativă a Măsurii II, respectiv, la data de 29 septembrie

2010.

Reclamanta a învederat

că deși a solicitat pârâtei, în mai multe rânduri, să se conformeze prevederilor

Ordinului nr. 247/2008, aceasta nu a dispus plata Măsurii II, în condițiile în care

măsura a fost recepționată. A arătat că lipsa sprijinului financiar face imposibilă

activitatea de întreținere a culturilor în cauză și pune în pericol realizarea planului

de reorganizare a societății. Totodată, având în vedere întârzierea acordării sprijinului

financiar, pentru a determina pârâta să se conformeze prevederilor legale, reclamanta

a considerat că este întemeiată și cererea de obligare a acesteia la plata penalităților

de întârziere în cuantum de 100 RON/zi.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 4836 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta

SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență

I.C.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că refuzul pârâtei de a plăti reclamantei contravaloarea

în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând sprijin financiar pentru Măsura II,

nu este expresia unui act administrativ emis cu exces de putere, în accepțiunea

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004, întrucât,

așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, reclamanta nu dovedit faptul

că a întreținut în bune condiții podgoria de viță de vie pe o perioadă de minim

3 ani, conform prevederilor Capitolului V din Ordinul Ministrului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 247/2008.

Astfel, în baza declarației

de finalizare a reclamantei din 15 iunie 2010, inspectorii DADR și Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură Constanța s-au deplasat pe terenul pe care

se află cultivată vița de vie și au întocmit p

rocesul-verbal din 19 iulie 2010, prin

care s-a reținut că vița de vie prezintă goluri în plantație și buruieni.

La data de 29

septembrie 2010,

Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

a comunicat reclamantei, prin adresa din 29

septembrie 2010, că planul individual de reconversie nu poate fi considerat încheiat

și a recomandat acesteia continuarea efectuării lucrărilor.

Curtea a reținut că reclamanta

nu s-a conformat obligației de a remedia deficiențele semnalate, așa cum rezultă

din nota din 9 martie 2011 întocmită de echipa de control a Direcției Antifraudă

Control Intern și Supracontrol din cadrul

Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură

,

prin care s-a constatat că plantația este invadată de vegetație.

A mai reținut instanța

că

termenul

de 3 ani prevăzut de norma specială, este împlinit, având în vedere că reclamanta

a depus cererea de sprijin la data de 12 septembrie 2008 și a avut termen pentru

a remedia constatările echipei de control și a finaliza lucrările, până la data

de 11 septembrie 2011.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 4836 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvență

I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt și normele legale aplicabile

în cauză, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al raportului dintre părți.

Astfel, în ceea ce privește

motivarea primei instanțe în sensul că nu ar fi întreținut în bune condiții podgoria

de viță de vie pe o perioadă de minim 3 ani, recurenta a învederat că în realitate,

termenul de 3 ani se referă la perioada de executare a planului individual de reconversie/restructurare,

iar obligația de a întreține plantația în bune condiții este reglementată de GAEC,

unde sunt precizate regulile de efectuare a controlului și măsurile care pot fi

dispuse pentru remedierea neconformităților.

Recurenta a precizat că

măsurile de sancționare constă în „Avertisment”, reducerea sumelor plătite de Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cu un procent cuprins între 5% și 20%

din sumele plătite pentru măsura de restructurare/reconversie, iar numai în situația

abandonării plantației de către beneficiar se vor returna sumele plătite de Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. În cadrul acestor reglementari nu se

regăsește ca măsură punitivă neplata sprijinului care trebuie acordat pentru lucrările

realizate și recepționate în cadrul măsurilor de reconversie/restructurare.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a interpretat în mod eronat natura procesului-verbal din 19

iulie 2010, întocmit de Direcția Agricolă a Județului Constanta pentru recepționarea

Măsurii II, apreciind că aceasta a fost executată în bune condiții, fapt ce a îndreptățit-o

să solicite acordarea sprijinului financiar. Arată că întrucât acest sprijin nu

s-a plătit, nu a putut efectua lucrările de întreținere necesare. Cu ocazia încheierii

procesului-verbal menționat, la rubrica observații s-a consemnat faptul că există

goluri în plantație și buruieni, fiind în derulare două contracte încheiate pentru

replantarea golurilor și îndepărtarea buruienilor.

Recurenta a mai menționat

că a procedat la remedierea deficiențelor constatate prin procesul-verbal din

19 iulie 2010, fapt ce rezultă din procesul-verbal din 21 februarie 2011 al Direcției

Agricole a Județului Constanța, prin care s-a constatat că buruienile au fost îndepărtate

de pe întreaga suprafață de 52,92 ha și s-au plantat 81.150 butași.

De asemenea, recurenta

a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod greșit consemnările cuprinse în

procesele-verbale din 21 februarie 2011 și 11 iunie 2010, întocmite în prezența

beneficiarilor, care au constatat o situație de fapt contrară celei reținute prin

procesul-verbal din 19 iulie 2010 și nota de control din 09 martie 2011.

Apărările formulate de

intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală

și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul judecării în

primă instanță.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu,

în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Reclamanta a depus la

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Constanța,

cererea de sprijin pentru reconversia/restructurarea plantațiilor viticole în campania

2008-2009, înregistrată din 12 septembrie 2008.

Prin Angajamentul semnat

la depunerea cererii, reclamanta s-a obligat să respecte bunele condiții agricole

și de mediu, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și condițiile

prevăzute la art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și art. 103z din Regulamentul

(CE) nr. 1234/2007.

Domeniul și nivelul sprijinului

financiar acordat sunt stabilite de către statele membre prin norme speciale cuprinse

în legislația națională, în speță, prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale nr. 247/2008, cu modificările și completările ulterioare, care prevede condițiile

pe care solicitantul trebuie să le îndeplinească pentru plata sprijinului financiar.

Potrivit Cap. 5, pct.

7.11 din ordinul menționat, „Plata fiecărei măsuri eligibile se face în cadrul exercițiului

financiar în care a fost finalizată, pe baza declarației de finalizare a măsurii

și a procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă întocmit în urma verificărilor

din teren”.

În cazul reclamantei,

a fost aprobat Planul individual de reconversie pentru Măsura I, societatea încasând

ajutorul financiar în campania 2008-2009.

În vederea acordării sprijinului

financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susținere pentru conducere

și palisaj pe suprafața de 52,92 ha viță de vie, în urma verificării în teren efectuate

de către reprezentanții pârâtei, a fost încheiat procesul-verbal de recepție cantitativă

și calitativă din 19 iulie 2010, prin care s-a constatat că vița de vie prezintă

goluri de plantație și buruieni.

Ulterior, prin raportul

de supracontrol din 23 noiembrie 2010 întocmit în urma verificării efectuate de

echipa de control din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol,

s-a constatat că plantația prezintă buruieni pe întreaga suprafață.

În urma controlului efectuat

de către reprezentanții D.A.D.R. Constanța, a fost încheiat procesul-verbal din

21 februarie 2011, în cuprinsul căruia, la pct. 6, s-a consemnat că suprafața de

52,92 ha a fost curățată de buruieni și au fost plantate toate golurile.

Prin nota de supracontrol

din 09 martie 2011, întocmită în urma deplasării în teren a reprezentanților Direcției

Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, s-a constatat invadarea plantației cu

vegetație nedorită și executarea lucrărilor de curățire a terenului și completare

a golurilor din plantație numai pe suprafața de 42,44 ha din totalul de 52,92 ha,

fiind infirmate, sub acest aspect, mențiunile cuprinse în procesul-verbal din

21 februarie 2011.

Prin urmare, în acord

cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația de a întreține în bune condiții plantația de viță de vie și nu a procedat

la remedierea deficiențelor constatate prin procesul-verbal de recepție cantitativă

și calitativă din 19 iulie 2010, proces-verbal de referință pentru acordarea sprijinului

financiar, conform prevederilor Ordinului nr. 247/2008.

De asemenea, în mod judicios

a reținut prima instanță că este împlinit termenul de executare a Planului individual,

prevăzut de dispozițiile art. 2.3 lit. b) din Ordinul nr. 247/2008, având în vedere

data depunerii de către reclamantă a cererii de sprijin financiar (12

septembrie 2008) și termenul stabilit pentru remedierea deficiențelor constatate

și finalizarea lucrărilor (11 septembrie 2011).

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat

de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peștera, prin lichidator judiciar

Cabinet de Insolvență I.C., împotriva sentinței civile nr. 4836 din 10 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.