ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658/2017

Decizia

nr. 1658/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/112/2014 din 04.12.2014, prin declinarea competenței de soluționare a cauzei dispusă prin sentința civilă nr. 512 din 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 8220 din 5.06.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 27.02.2014 sub nr. 6802.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 353 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs formulat, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru greșita respingere a cererii reclamantei privind efectuarea unei expertize tehnice topometrice, probă ce se impunea a fi administrată în cauză, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și motivele care au justificat emiterea actelor administrative supuse controlului judiciar.

S-a arătat că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6802 din 27 februarie 2014 emis de intimată s-a dispus în sarcina reclamantei restituirea sumei de 44.841,75 lei, echivalentul sumei de 10.327,50 euro, reprezentând sprijin financiar acordat necuvenit în cadrul cererilor de plată nr. 21767/12.09.2008 și nr. 21768/12.09.2008, ca urmare a constatării că fusese autorizată în plus plata aferentă unei suprafețe de 0,85 ha, suprafața declarată de reclamantă atât pentru măsura I, cât și pentru măsura II din cadrul Programului de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole, fiind de 27,80 ha, în timp ce suprafața reală măsurată era de 26,95 ha. Contestația reclamantei formulată împotriva susmenționatului proces-verbal a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin decizia nr. 8220 din 05.06.2014 emisă de intimata A.P.I.A., care, după refacerea măsurătorilor, a constatat că suprafața eligibilă a plantației viticole era în realitate mai mică decât cea stabilită inițial, și anume de 25,63 ha, față de 26,95 ha, ceea ce implica și majorarea sumei de restituit în sarcina reclamantei la 111.222,86 lei.

S-a arătat de către reclamantă că prin cererea de chemare în judecată contestase realitatea măsurătorilor efectuate în cauză cu privire la întinderea/mărimea suprafeței cultivate, actele administrative fiind emise în considerarea acestui aspect, și a propus în dovedire administrarea probei cu expertiză tehnică topo, spre a fi identificată suprafața exactă pe care fuseseră realizate măsurile de restructurare și reconversie ce au făcut obiectul cererilor de plată nr. 21767/12.09.2008 și nr. 21768/12.09.2008.

Cu toate acestea, prima instanță a refuzat administrarea probei solicitate, deși litigiul dintre părți avea ca punct de pornire divergențele referitoare la întinderea suprafeței folosite efectiv în cadrul măsurilor de restructurare și reconversie a plantației viticole, aspect ce putea fi însă lămurit doar pe baza unei expertize tehnice topometrice.

De asemenea, s-a arătat că expertiza topometrică era necesară și pentru faptul că cele 2 măsurători efectuate de reprezentanții intimatei nu au avut același rezultat, diferențele de suprafață rezultate din respectivele operațiuni impunând stabilirea situației reale, pe baza unei noi măsurători, efectuate în condiții de natură să garanteze drepturile ambelor părți, de către un expert independent.

În fine, s-a arătat că, în lipsa unor măsurători specifice, situația de fapt existentă în cauză nu a fost pe deplin lămurită de prima instanță, neputându-se stabili în concret dacă suprafața eligibilă a plantației viticole aparținând reclamantei era în realitate mai mică decât cea pentru care se formulaseră cererile de plată inițial aprobate de către intimată.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea probatoriului, conform celor arătate mai sus.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea intimatei-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, susținându-se că situația de fapt existentă în cauză era pe deplin lămurită și nu necesita suplimentarea probatorului printr-o expertiză tehnică topometrică, având în vedere că sancționarea reclamantei intervenise pentru faptul de a nu fi cultivat în totalitate suprafața declarată în cadrul schemei de ajutor financiar, aspectele constatate cu ocazia controalelor efectuate înainte de emiterea actelor administrative (la unele parcele viticole, sistemul de susținere prezintă un singur rând de sârmă portantă, în loc de 3 rânduri prevăzute în planul individual, plantația prezintă goluri pe anumite suprafețe din cauza procentului scăzut de prindere și la unele parcele se evidențiază vegetație nedorită), fiind însușite și de reprezentantul reclamantei, prin semnătura înscrisă pe actele întocmite în respectiva ocazie.

S-a mai arătat că aspectele constatate nu ar mai putea fi obiectiv verificate în actualitate, având în vedere că neregula săvârșită nu consta în faptul declarării la A.P.I.A. a unei suprafețe de teren mai mari decât cea deținută în realitate, fapt subliniat, de altfel, și în hotărârea primei instanțe, ci faptul necultivării în totalitate a suprafeței declarate ca plantație viticolă, ceea ce a determinat încasarea unui ajutor financiar necuvenit de către reclamantă.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., instanța reținând însă că argumentele recurentei se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport de critica formulată, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., așa cum s-a arătat în procedura de filtrare a căii de atac, cazul de casare de la art. 488 pct. 8 C. proc. civ. fiind greșit indicat de reclamantă, corelativ argumentației prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Rezultă din actele dosarului că actele administrative emise în cauză vizează rambursarea sprijinului financiar de care a beneficiat recurenta-reclamantă, până la concurența sumei de 44.841,75 lei, echivalentul în lei al sumei de 10.327,50 euro, în baza cererilor de plată nr. 21767/12.09.2008 și nr. 21768/12.09.2008 aprobate inițial de către intimată.

Cererile de plată mai sus menționate au fost formulate în cadrul schemei de ajutor pentru programul de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole, ca urmare a realizării de către recurenta-reclamantă a obiectivelor stabilite prin măsura I „proiectare, pregătire teren plantare și instalare tutori” și măsura II „instalarea sistemului de susținere pentru conducere și palisaj”, prevăzute pentru acordarea sprijinului financiar, cu referire la suprafața totală de 27,80 ha (cumulată pe cele 24 parcele ale plantației).

Ulterior efectuării plății pentru suprafața de 27,80 ha, menționată în cererile de acordare a sprijinului financiar, s-a constatat că suprafața totală pe care se înființase plantația viticolă de către recurenta-reclamantă era mai mică în realitate decât cea care fusese declarată și aprobată la plată, rezultând o diferență în minus de 0,85 ha, adică o suprafață de 26,95 ha față de suprafața de 27,80 ha, avută în vedere conform solicitării recurentei-reclamante, rezultând că aceasta încasase, în mod necuvenit, de la A.P.I.A. suma totală de 44.841,75 lei, din care suma de 28.685,80 lei aferentă cererii formulate în cadrul măsurii I și suma de 16.155,95 lei aferentă cererii formulate în cadrul măsurii II.

Ca urmare, în baza notei de constatare nr. 106/09.01.2014, a fost emis procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. 6802/27.02.2014 de către intimată prin care s-a prevăzut în sarcina recurentei-reclamante obligația de restituire a sumei încasate necuvenit pentru diferența de suprafață ce nu fusese utilizată în cadrul măsurilor de restructurare și reconversie a plantației viticole.

În cuprinsul actului administrativ mai sus menționat se face referire la măsurătorile efectuate pentru verificarea suprafeței de teren folosite la realizarea lucrărilor prevăzute în cadrul măsurii II.

De asemenea, se face referire și la faptul că verificările au fost extinse cu privire la lucrările efectuate în cadrul măsurii I, fiind încheiată nota de constatare nr. 106/09.01.2014, mai sus menționată, care consemnează aceeași măsurătoare a plantației viticole, cu 0,85 ha mai mică decât cea declarată în cererea de acordare a ajutorului financiar.

Prin decizia nr. 8220/05.06.2014 emisă în contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor privind pe recurenta-reclamantă, s-a constatat, pe baza noilor măsurători efectuate la fața locului cu aparat GPS, că suprafața totală rezultată era în realitate mai mică decât cea stabilită cu ocazia efectuării primelor măsurători, suprafața măsurată de această dată fiind de numai 25,63 ha față de 26,95 ha, cât se stabilise la măsurătoarea anterioară efectuată la fața locului, și evident inferioară celei de 27,80 ha declarată prin cererile de plată ale recurentei-reclamante.

Contestând rezultatul măsurătorilor efectuate în cauză, recurenta-reclamantă a promovat prezenta acțiune în justiție, solicitând în probațiune ca, pe baza unei expertize tehnice topometrice, să se identifice suprafața reală de teren utilizată pentru înființarea plantației viticole, invocându-se ca justificare tocmai divergențele existente între părți cu privire la întinderea suprafeței de teren pe care au fost realizate măsurile de restructurare și reconversie a plantației viticole (cerere depusă la dosar fond).

Cererea privind efectuarea expertizei tehnice topometrice nu a fost încuviințată de instanța de fond, considerându-se că proba solicitată nu era pertinentă, concludentă și nici actuală soluționării litigiului.

S-a reținut de către instanță că ceea ce se contesta în cauză era un fapt constatat la fața locului în anul 2013 și, ca atare, el nu mai putea fi obiectiv verificat în actualitate, pe baza unei expertize topometrice efectuată în anul 2015.

De asemenea, s-a arătat că reclamanta avea la dispoziție posibilitatea de a depune în probațiune documentația care să ateste efectuarea lucrărilor de reconversie și investițiile efectuate la plantația viticolă și proiecte din care să rezulte că investise o anumită cantitate de material (încheierea de ședință de la termenul din 06.05.2015).

Cu toate acestea, în considerentele sentinței recurate nu se face nicio referire la susținerile recurentei-reclamante privind erorile de măsurătoare existente în cauză, referitoare la suprafața exactă de teren folosită/cultivată ca plantație viticolă, deși se invocase și rezulta cu evidență și din actele de la dosar, că măsurătorile succesiv efectuate de către intimată nu erau concordante, ajungându-se la stabilirea unor suprafețe de teren diferite.

Dimpotrivă, analiza considerentelor hotărârii evidențiază că soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat în mod hotărâtor pe constatarea că ceea ce se invocase și constituia cauza cererii de chemare în judecată se referă la pretinsa eroare de măsurătoare a suprafeței de teren aflată în deținerea recurentei-reclamante, actele administrative emise având însă o altă justificare, și anume faptul că suprafața declarată în cererile de acordare a ajutorului financiar nu a fost folosită/cultivată în totalitate, existând suprafețe de teren neacoperite de plantație sau neîntreținute corespunzător.

Or, abordarea instanței este total eronată, în condițiile în care cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea susținută și prin probatoriile propuse, menționează foarte clar motivul contestării actelor administrative, neexistând niciun dubiu asupra chestiunii în dezbatere.

Nu în ultimul rând, este de observat că nota de constatare din 06.08.2013, întocmită înainte de emiterea procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare privind pe recurenta-reclamantă, prezenta relevanță pentru justa soluționare a cauzei și din perspectiva examinării ei în coroborare cu nota de constatare nr. 106/09.01.2014, menționată ca atare în cuprinsul respectivului proces-verbal, în care, la rubrica „goluri” (s.n. ale plantației) nu apare consemnată vreo suprafață de teren neacoperită de plantația viticolă.

Or, acest aspect, la care se adaugă și diferențele de măsurătoare evidențiate prin actele administrative contestate, constituie, în aprecierea Înaltei Curți, motive suficiente pentru efectuarea unei expertize tehnice topometrice în cauză, pe baza căreia să se stabilească suprafața efectivă pe care au fost realizate măsurile de restructurare și reconversie ce au făcut obiectul cererilor de plată nr. 21767/12.09.2008 și nr. 21768/12.09.2008, urmând ca expertul tehnic desemnat în cauză să se pronunțe asupra posibilității obiective de efectuare a lucrării, eventual și cu participarea unui specialist în domeniul plantațiilor viticole, pentru stabilirea vechimii lucrărilor, interesând existența acestora în perioada avută în vedere la emiterea actelor administrative.

De subliniat și că perioada de timp scursă între data formulării cererilor de plată nr. 21767/12.09.2008 și nr. 21768/12.09.2008 și data emiterii actelor administrative nu a constituit un impediment pentru efectuarea măsurătorilor specifice de către intimată, motiv pentru care nici solicitarea recurentei-reclamante privind efectuarea expertizei tehnice nu putea fi refuzată la judecata în fond a cauzei exclusiv pe baza acestui argument.

În raport cu toate cele arătate, Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-reclamante privind greșita respingere a cererii referitoare la efectuarea unei expertize topometrice, prin care să se stabilească suprafața reală de teren folosită/cultivată în cadrul schemei de ajutor financiar, lămurirea acestei probleme având o înrâurire hotărâtoare în rezolvarea fondului cauzei.

De aceea, Înalta Curte constată că prima instanță nu a stabilit împrejurările de fapt relevante în ceea ce privește corecta rezolvare a cauzei, ceea ce contravine scopului reglementării contenciosului administrativ prin Legea nr. 554/2004, care nu se limitează la verificarea dimensiunii formale a legalității actului administrativ, ci presupune dreptul și în același timp obligația instanței de contencios administrative a dispune măsuri menite să constituie o modalitate adecvată de restabilire a dreptului sau a interesului legitim lezat, pentru ca acesta să nu rămână iluzoriu și în același timp să nu aducă atingere dreptului sau intereselor legitime ale altor subiecte de drept.

Ca urmare, fiind evidentă vătămarea cauzată recurentei-reclamante în dreptul de a obține examinarea efectivă a cauzei sale, ceea ce presupune și administrarea unui probatoriu care să conducă la dezlegarea procesului, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. SRL, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, se va dispune efectuarea expertizei tehnice mai sus menționate, urmând să se administreze și orice altă probă considerată necesară pentru justa soluționare a cauzei, inclusiv dovezi de felul celor menționate în cuprinsul încheierii de ședință din 06.05.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 353 din 24 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.