ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1366/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. Zimnicea, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, până la soluționarea definitivă de către instanța de contencios administrativ a acțiunii în anulare a acestui proces-verbal.

Prin sentința civilă nr. 2432 din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L. Zimnicea, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 2432 din 01 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită, întrucât nu se poate reține o nemotivare a procesului-verbal contestat, iar emiterea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale Regulamentului Plenului Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014, precum și a prevederilor actelor normative comunitare incidente în materie.

De asemenea, intimatei-reclamante nu i-a fost produsă nicio pagubă iminentă, astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă, prin suspendarea executării actului administrativ atacat s-ar crea grave prejudicii instituției recurente și bugetului Uniunii Europene.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. Zimnicea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2017.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ.

Susținerile recurentei potrivit cărora, în cauză, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reținute.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune, atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

În cauză, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015 a făcut obiectul acțiunii în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, iar prin sentința civilă nr. 3353 din 15 decembrie 2015, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta A. S.R.L. Zimnicea nu a înțeles să conteste decizia emisă în soluționarea contestației administrative, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora, în condițiile arătate, nu mai operează suspendarea executării procesului-verbal de constatare nereguli în discuție, dispusă de prima instanță până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015, nu pot fi primite.

Instanța de control judiciar constată că la data de 16 decembrie 2015, intimata-reclamantă a introdus o nouă cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 18712/12.06.2015, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare nereguli, precum și anularea acestui din urmă act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1462 din 27 aprilie 2016, pronunțată în dosarul menționat, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea, în parte, a Deciziei nr. 18712/12.06.2015 și a Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/07.04.2015, în sensul că a redus valoarea creanței fiscale la nivelul cheltuielilor constatate neeligibile de către organul de control, respingând, în rest, cererea.

În considerentele acestei sentințe, curtea de apel a reținut că, deși autoritatea de verificare a constatat ca fiind neeligibilă doar suma de 392.920,52 RON, stabilirea unei creanțe fiscale într-un procent de 100%, respectiv în sumă de 740.959,58 RON, constituie o încălcare a principiului proporționalității consacrat de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere impactul financiar pe care sancțiunea administrativă îl va avea asupra proiectului, în condițiile în care, acesta a fost deja finalizat și numai un procent de 53% din valoarea acestuia reprezintă cheltuieli declarate neeligibile.

În contextul arătat, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, sens în care, are în vedere și jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R. IMS Health Inc și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate."

Prin urmare, chiar dacă sentința civilă nr. 1462/2016 nu este definitivă, aspectele de nelegalitate invocate în motivarea cerinței cazului bine justificat în cadrul prezentei cereri de suspendare, au fost analizate de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, iar soluția adoptată constituie un criteriu pentru verificarea cerinței în discuție, confirmând susținerile intimatei-reclamante, prin anularea actelor administrative contestate.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reține că intimata-reclamantă a probat iminența producerii pagubei invocate, întrucât inițierea procedurii de executare silită i-ar crea societății reclamante un prejudiciu material, pe fondul existenței unei situații financiare precare.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 2432 din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.