ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2538/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 745 din 15.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale GNV Satu Mare, anularea Deciziei de soluționare a contestației înregistrate la pârâtă sub nr. x/2014, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 23.09.2014 înregistrat la pârâtă sub nr. x/2014 și a actelor subsecvente.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 48 din 4 decembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a suținut că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondului cauzei, întrucât nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate, cu referire la: excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj, invocată prin notele de ședință, litigiul să se desfășoare în contradictoriu atât cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cât și cu Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale GNV Satu Mare, efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a depune la dosar documentația aferentă contractului, cererea de repunere a cauzei pe rol formulată prin notele de ședință din 24.11.2015, excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de pârâtul Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale GNV Satu Mare. Totodată, a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept avute în vedere la respingerea cererilor părților, motivarea sentinței fiind una sumară. Recurenta a soliciat admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Bistrița-Năsăud, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale GNV Satu Mare încadrându-se în categoria autorităților publice locale și județene, conform O.U.G. nr. 41/2014, apreciind că prevederile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, având ca temei neformularea plângerii împotriva procesului-verbal în termen de 30 de zile, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, este formulată tardiv și ommisio medio. Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat, în rejudecare, admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, apreciind că actele administrative atacate sunt netemeinice și nelegale. Astfel, susținerile autorității intimate, în sensul că ar fi fost modificat substanțial contractul și că pensiunea ce face obiectul contractului de finanțare sau că reprezentantul societății ar fi plecat din țară, ori că nu a comunicat actele solicitate nu sunt neîntemeiate, sprijinul acordat fiind folosit pentru scopul destinat. Potrivit recurentei, întrucât obiectivul pensiune funcționează, în cauză nu s-a produs vreun prejudiciu, nu pote fi reținută existența unei nereguli. Recurenta a mai susținut că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt indicente în cauză, contractul cadru fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (18.06.2007), iar termenul de monitorizare s-a împlinit anterior efectuării controlului de către autoritatea intimată, termenul fiind împlinit după cinci ani de la data de la care autoritatea trebuia să achite ultima tranșă din finanțare., făcând referire și la nemotivarea actelor atacate. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, a cerut admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii.

Apărările intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei de soluționare a contestației înregistrate la pârâtă sub nr. x/2014, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 23.09.2014 înregistrat la pârâtă sub nr. x/2014 și a actelor subsecvente. 1.1. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cu care poate fi atacată cu recurs hotărârea care a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, contrar susținerilor recurentei, se constată că, prin încheierea din 18.11.2015, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale, aceasta fiind respinsă. Soluția dată acestei excepții este corectă, în raport cu obiectul cauzei vizând anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, conform art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. 1.2. Referitor la motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu poate fi primit. Astfel, în ceea ce privește solicitarea recurentului ca litigiul să se desfășoare în contradictoriu atât cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cât și cu Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale GNV Satu Mare, se constată că în cauză, potrivit citativului, ambele autorități au figurat în cauză, inclusiv în calea de atac a recursului. Cu privire la celelalte critici privind cererea de amânare a cauzei, excepția inadmisibilității acțiunii și cererea de completare a probatoriului cu întreaga documentație aferentă contractului, se constată că prima instanță s-a pronunțat asupra acestora, prin aceeași încheiere din data de 18.11.2015, în sensul că respectivele solicitări sunt neîntemeiate. În raport cu solicitarea recurentei, de respingere, ca neîntemeiată, a excepției inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă, se reține că soluția primei instanțe în privința acestei excepții nu a fost atacată cu recurs. 1.3. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, constată că este nefondat. În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză. Or, contrar celor susținute de recurent, care a invocat în mod formal acest text de lege, hotărârea recurată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, în considerentele hotărârii regăsindu-se motivele de fapt și de drept și raționamentul care au determinat formarea convingerii instanței în pronunțarea soluției. 1.4. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și, dată fiind similitudinea acestora, le va analiza grupat, răspunzându-le prin considerente comune, din perspectiva prevederilor textului de lege menționat. Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că actele atacate sunt legale. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Între Agenția SAPARD (actualmente AFIR, conform O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, la data de 14.06.2007, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x. 402035606000186, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru realizarea Proiectului intitulat "pensiune turistică rurală categoria trei margarete, sat Anies, comuna Maieru, județul Bistrița-Năsăud,,. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.09.2014, s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 316.484,97 RON, la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile, ca urmare a conduitei defectuase în derularea contractului de finanțare, reprezentată de modificarea contractului într-o perioadă de cinci ani de la ultima plată efectuată de Agenția SAPARD și necomunicarea înscrisurilor solicitate autorității contractante. Împotriva acestui proces-verbal de constatare s-a formulat contestație de către recurenta-reclamantă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 42152 din 10.12.2014. Instanța de control judiciar constată că, în cauză nu pot fi reținute criticile recurentei, în sensul că nu a modificat substanțial contractul, iar sprijinul acordat a fost folosit pentru scopul destinat. Contrar obligațiilor asumate prin contract, în urma verificărilor efectuate de autoritatea intimată, s-a constatat lipsa unor acte vizând investițiile, autorizații în activitatea desfășurată, astfel că s-a solicitat beneficiarului finanțării documentele ce atestau eligibilitatea, respectiv menținerea proiectului, documente care nu au fost depuse în totalitate, drept autoritatea a reținut că nu a fost menținut proiectul în condițiile asumate. Astfel, din actele depuse nu a rezultat că s-ar fi înregistrat cazări în cadrul pensiunii în perioada 2013-2014, că ar fi fost făcută o informare cu privire la eventuale pierderi, sau că autorizațiile erau valabile, așadar documentele nu atestă o funcționare a pensiunii în limitele asumate potrivit cererii de finanțare. Așa fiind, se poate concluziona că beneficiarul nu a depus documente justificative care să demonstreze respectarea criteriilor de eligibilitate, nerespectând în aceste condiții obligațiile asumate prin contractul de finanțare. Totodată, nu pot fi reținute nici susținerile recurentei, în sensul că procesul-verbal de constatare a fost emis ulterior expirării perioadei de monitorizare a contractului de finanțare, respectiv ulterior expirării perioadei de monitorizare a contactului. În speță, se constată, potrivit susținerilor autorității intimate, că ultima plată a fost efectuată în data de 21.10.2009, în valoare de 165.788,43 RON, rezultând astfel că proiectul se afla în perioada de monitorizare până la data de 21.10.2014, iar actul administrativ contestat a fost emis la data de 25.09.2014 așa încât perioada de monitorizare a contractului nu expirase, termenul de 5 ani prevăzut de art. 2 din contract fiind respectat. În ceea ce privește criticile recurentei, potrivit cărora prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt indicente în cauză, contractul de finanțare fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, de asemenea, nu pot fi primite, ținând cont de Decizia nr. 66/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011. Se observă, referitor la definiția neregulii, că aceasta este asemnătoare în cele două acte normative (O.U.G. nr. 66/2011 și O.G. nr. 79/2003, fiind în deplin acord cu normele dreptului european, iar în ceea ce privește principiul proporționalității diferența care intervine între cele două ordonanțe este aceea că în timp ce acest principiu se regăsește în O.U.G. nr. 66/2011, în O.G. nr. 79/2003 nu este reglementat. În fine, nu se pot reține nici susținerile referitoare la nemotivarea actelor administrative, în condițiile în care acestea conțin referiri cu privire la controlul efectuat și la obligațiile asumate prin contract, cu indicarea acelora care au fost încălcate, fiind descrisă situația de fapt și de drept. În concluzie, se apreciază că procesul-verbal contestat este emis cu respectarea normelor legale în vigoare la emiterea acestuia, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijini financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare, iar prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene poate fi real sau potențial. Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 sau 8 din același cod.