ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data 07.03.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Întreprinderea Individuală în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 NV Satu Mare a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației sub nr. x/06.08.2015 și a procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor încheiat la 02.06.2015 privind Proiectul nr. x/26.08.2011 achiziție excavator pe roți și compactor sol în vederea executării de lucrări de pregătire a terenurilor pentru construcții. În susținerea celor solicitate s-a arătat că în urma verificărilor efectuate prin procesul-verbal încheiat la 02.06.2015 s-a reținut că nu au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate. Ulterior a depus un punct vedere și drept urmare i-a fost comunicat procesul-verbal încheiat la 24.06.2015. Cele reținute au fost apoi contestate, iar prin Decizia nr. 29302/2015 contestația a fost respinsă. Decizia este nelegală întrucât se face o scurtă trecere în revistă a motivelor expuse de contestator, ceea ce demonstrează că argumentele aduse prin punctul de vedere formulat nu au fost avute în vedere și nici nu s-a răspuns la acesta.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 139 din data de 27.04.2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu M.A.D.R. - A.F.I.R. - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 NV Satu Mare.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 139 din data de 27.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. - Întreprindere Individuală. După prezentarea succintă a stării de fapt, recurenta-reclamantă arată că reiterează argumentele formulate prin contestația împotriva procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare deoarece acestea nu au fost avute în vedere de către organul administrativ.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum și în raport cu actele și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei de soluționare a contestației sub nr. x/06.08.2015 și a procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor încheiat la 02.06.2015 privind Proiectul x/26.08.2011 achiziție excavator pe roți și compactor sol în vederea executării de lucrări de pregătire a terenurilor pentru construcții. Prima instanță a respins acțiunea reținând că în cauza de față au fost create condiții artificiale, identificându-se o serie de indicatori ce denotă și o nerespectare a obligațiilor asumate. Concret, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații bugetare și acesta detaliază circumstanțele/elementele de fapt dar și de drept ce au condus la măsura dispusă, iar decizia dată în soluționarea contestației răspunde argumentelor aduse prin aceasta. În plus reclamantul a fost informat cu privire la nereguli sens în care a exprimat un punct de vedere, iar posibilitatea dovedirii susținerilor sale a fost asigurată nefiind identificat un impediment de depunere a probelor în procedura administrativă și inclusiv pe cale judecătorească. Așadar în lipsa evidențierii sau a identificării unei împrejurări vizând imposibilitatea depunerii de probe în susținerea argumentelor nu se poate vorbi de o încălcare în sensul evocat de reclamantă. Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a demonstrat și nu a dovedit că nu ar fi fost create condiții artificiale pentru a beneficia de plăți și obține un avantaj, atât timp cât pentru finalitatea urmărită de schema de ajutor trebuie avute în vedere elementele obiective și subiective, între care și crearea de noi locuri de muncă, iar reclamanta nu a procedat la angajarea numărului de personal prevăzut în proiect, locurile de muncă/angajările nefiind menținute. În acest context, câtă vreme au fost angajate patru persoane, iar unul singur desfășoară activitate efectiv (în două societăți individuale create de soți) nu se poate reține că proiectul reclamantei întrunește exigențele și poate fi considerat real și respectiv atinsă finalitatea urmărită în acordarea sprijinului. Cât privește elementele subiective se reține că au fost înființate noi societăți de același persoane care avea înființate anterior societăți cu același obiect de activitate; cele două întreprinderi înființate de cei doi soți au proiecte asemănătoare, respectiv se închiriază pentru garare suprafața identificată pe același topo cadastral, de la aceeași persoană care are legături de rudenie cu persoana care încheie tranzacția de împrumut și reprezintă societatea câștigătoare; aceiași operatori pentru ambele proiecte (ale întreprinderilor individuale create de cei doi soți) au depus oferte iar aceeași firmă este câștigătoare. Or, prin cerere de recurs, recurenta-reclamantă nu a invocat nicio critică concretă care să combată argumentat ceea ce a reținut instanța de fond, ci reiterează argumentele formulate prin contestația împotriva procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanța de recurs este învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. În realitate, recurenta-reclamantă reia situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aspecte analizate de către prima instanță. Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare adresată organului administrativ, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile formulate prin cererea de recurs fiind identice cu cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse și reținând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.