ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Cluj-Napoca și ulterior precizată, reclamanta a solicitat desființarea Deciziei nr. 348/2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și pe cale de consecință obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate, cu consecința înlăturării obligației reținute în sarcina reclamantei de a plăti suma de 2.994.824 RON reprezentând TVA și suma de 1.220.322 RON reprezentând penalități de întârziere, sume cuprinse la pct. 2.1.1 din Decizia nr. 585 din 3 mai 2010 emisă în raportul de inspecție fiscală din 3 mai 2010 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj.

Prin Sentința nr. 503 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj-Napoca a respins acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împotriva deciziei de impunere din 3 mai 2010 întocmită de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, reclamanta a formulat contestație administrativă, procedură în cadrul căreia a fost emisă, de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Decizia nr. 348/2010.

Soluția pronunțată de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin Decizia nr. 348/2010, a fost în sensul suspendării soluționării cauzei pentru suma totală de 4.215.146 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.994.824 RON și majorări de întârziere în sumă de 1.220.322 RON aferente taxei pe valoarea adăugată, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea, cu caracter definitiv, a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii. Curtea a achiesat la susținerile conform cărora prioritatea de soluționare o au organele de urmărire penală, care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor ce atrag plata la bugetul statului a obligațiilor datorate și constatate în virtutea faptei infracționale, potrivit principiului de drept "penalul ține în loc civilul", consacrat prin art. 19 alin. (2) din C. proc.

pen., având în vedere că, ulterior formulării contestației administrative de către reclamanta SC R. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 585 din 3 mai 2010, organele de inspecție fiscală ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj au revenit la plângerea penală nr. 305/P/2010, prin adresa nr. 20224 din 24 iunie 2010 înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 RON, timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În acest sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC R. SRL Cluj-Napoca împotriva Sentinței nr. 503 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS