ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26172013 Tribunalul Galați a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 4204/121/2013 din 20 mai 2013 petentul condamnat D.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 357/2011 a Tribunalului Galați, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174-175 lit. i) C. pen. În motivarea cererii, condamnatul D.P.

a precizat că se impune revizuirea hotărârii de condamnare deoarece martorii audiați au făcut declarații mincinoase, certificatul medico-legal al victimei nu a constatat leziuni grave, iar pe de altă parte a recunoscut și regretat cele întâmplate și dorește aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei cu 1/3. În cauză s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați conf. art. 397-399 C. proc. pen., s-a întocmit referat corespunzător cu concluzia de a se respinge cererea de revizuire, întrucât în cauză nu s-au invocat motive de revizuire de către condamnatul D.P. și nu sunt aplicabile disp. art. 394 C. proc. pen. Cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P.

este inadmisibilă. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă a cauzei, dar numai pentru motivele legale strict prev. de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen. Motivele legate de revizuirea unei hotărâri penale definitive prev. de art. 394 C. proc. pen. vizează aspecte precum: s-au descoperit fapte sau întâmplări necunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare, martorii audiați au făcut declarații mincinoase, un înscris folosit la soluționarea hotărârii de condamnare a fost declarat ulterior fals, autoritățile judiciare care au instrumentat cauza au comis fapte penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două sau mai multe hotărâri penale definitive care nu se pot concilia.

În cauză condamnatul D.P. a invocat motive confuze și contradictorii, care nu pot fi încadrate clar la disp. 394 C. proc. pen. și, prin urmare, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 357/2011 a Tribunalului Galați este vădit inadmisibilă. Astfel, inițial, condamnatul a arătat, în esență, că este nevinovat și că martorii audiați au făcut declarații mincinoase la adresa sa și a situației de fapt reținută prin sentința penală nr. 357/2011 a Tribunalului Galați, după care, prin aceiași cerere, a precizat că a recunoscut și regretat cele întâmplate și trebuie să beneficieze de aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.

Din analiza probelor aflate în dosarul de fond aferent prezentei cereri de revizuire se constată că nu există nici o probă din care să rezulte că martorii au fost cercetați sau condamnați pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen., iar înscrisurile aflate la dosar inclusiv actul de constatare medico-legală a victimei nu este falsificat și reflectă situația medicală constatată de medicii legiști. Pe de altă parte, aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. nu se poate dispune în faza de executare a pedepsei sau într-o cerere de revizuire, ci doar în fața instanței de fond sesizată cu rechizitoriul, și până la momentul începerii cercetării judecătorești. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal condamnatul D.P., care a solicitat admiterea cererii de revizuire și să se constate că în această cauză sunt probe din care rezultă că martorii N.T.

și O.F. au dat declarații mincinoase. De asemenea, în condițiile în care și-a recunoscut fapta, în sensul că a aplicat niște lovituri victimei pentru a o dezarma de cuțitul ce-l avea în mână, să beneficieze de disp. art. 320 1 C. proc. pen. în referire la recunoașterea vinovăției. Prin decizia penală nr. 212/A din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva sentinței penale nr. 267/2013 a Tribunalului Galați. În mod judicios, instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnat. Astfel, motivele invocate referitoare la declarațiile mincinoase ale martorilor, precum și aplicarea disp.

art. 320 1 C. proc. pen. în referire la recunoașterea vinovăției nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de lege. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar motivele de admitere ale unei astfel de cereri sunt strict și limitativ prevăzute de lege. Pentru a se putea admite cererea de revizuire pe motivul că martorii N.T. și O.F. au dat declarații mincinoase trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate că aceștia au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care s-a dispus condamnarea definitivă a revizuentului. Simplele afirmații ale acestuia de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă nu sunt suficiente pentru admiterea cererii de revizuire.

În ceea ce privește aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., referitor la recunoașterea vinovăției, acest motiv excede cazurilor de revizuire prevăzute de lege și pe cale de consecință nu poate fi analizat pe fond. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuentul, fără să expună motivele. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia a menționat că, în opinia revizuentului, acesta a fost condamnat pe baza declarațiilor mincinoase, certificatul medico-legal nu ar conține date reale și acesta se consideră nevinovat, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: În raport de data pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc.

pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivii dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc.

pen., în cazul în care nu sunt respectate condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu. În speță, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar cu ocazia dezbaterilor nu s-a invocat nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., ci s-au făcut susțineri, pe de o parte, că revizuentul ar fi fost condamnat pe baza declarațiilor mincinoase, considerându-se nevinovat, iar pe de altă parte, că certificatul medico-legal nu ar conține date reale. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Mai mult, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei. În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.P. împotriva deciziei penale nr. 212/A din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2014.