ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3368/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3368/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 25 aprilie

2013, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul B.G., în baza art. 174 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de

7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Conform art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată

cu începere de la data executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut măsura arestării preventive și potrivit art. 88 C. pen. și s-a

dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 10 septembrie 2012

la zi.

S-a luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat după rămânerea

definitivă a sentinței, la eliberarea din penitenciar.

A fost obligat inculpatul

la 5.600 RON cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 RON în faza de urmărire

penală și 200 RON onorariu apărător oficiu.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 681/P/2012 din 4 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în

ziua de 28 august 2012, între orele 10:00-10:30, în timp ce se afla în locuința

victimei A.V. din comuna G.S., județul Buzău, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri

pe diferite zone ale corpului, inclusiv în cap, cu un corp dur și alungit (băț și/sau

topor), provocându-i leziuni care i-au cauzat decesul.

Analizând întregul material

probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșele fotografice, procesul-verbal de examinare a inculpatului și planșele

fotografice, raportul medico-legal de necropsie cu completările ulterioare, raportul

de constatare tehnico-științifică din 10 septembrie 2012, raportul de expertiză

biocriminalistică din 24 ianuarie 2013, adresa din 24 ianuarie 2012 a Serviciului

Criminalistic B.I.T.S.L.F. din cadrul I.P.J. Buzău, declarația fiului victimei A.P.C.,

declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpatului care nu a recunoscut

fapta reținută în sarcina sa, declarații care nu se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.G. a locuit

din anul 1997 în comuna G.S., județul Buzău întreținând relații de concubinaj cu

martora M.M.

Din anul 2003, inculpatul

a locuit împreună cu victima A.V., deoarece martora M.M. îl alungase din domiciliul

ei.

Atât inculpatul, cât și

victima consumau deseori băuturi alcoolice, și pe acest fond se certau și uneori

se agresau fizic, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor R.G., I.M., I.M.A.,

P.C., P.E., I.V., M.M. și I.F.

În dimineața zilei de

27 august 2012, inculpatul B.G. l-a ajutat pe martorul P.C. să depoziteze niște

baloți de lucernă, fiind îmbrăcat cu un tricou de culoare roșie, cu inscripție Partidului

Social Democrat, o pereche de pantaloni de culoare închisă și încălțat cu o pereche

de papuci din plastic de culoare albastră (bunuri pe care le-a avut pe 28

august 2012, cu ocazia examinării de către organele de poliție).

Fiind audiat, inculpatul

a recunoscut că la 27 august 2012, în jurul orei 5:00, a plecat la câmp, pentru

a aduce lucerna martorului P.C., iar în jurul orei 9:00 a plecat la martora M.M.

Martora a confirmat că

inculpatul, în ziua de 27 august 2012, a stat la ea până în jurul orelor 19:20-19:30,

când a plecat la A.V. Martora i-a dat inculpatului 6 litri de țuică, 20 kg de cartofi

și 12 litri de bulion, bunuri pe care le-a transportat cu un căruț.

Inculpatul a ajuns în

domiciliul victimei în jurul orei 19:45 și a remarcat că A.V. stătea pe scaun și

se uita la televizor, unde se difuza emisiunea „O.”. Inculpatul a declarat că victima

l-a întrebat ce a adus în cărucior, inculpatul spunându-i că a adus țuică, bulion

și cartofi. De asemenea, a mai precizat că, în seara zilei de 27 august 2012, a

consumat cu victima un litru de țuică, au mâncat ciorbă și pilaf, iar în jurul orei

22:00 s-a culcat, iar victima a continuat să se uite la televizor.

Pe data de 28 august 2012,

în jurul orei 8:00, inculpatul a fost trezit de A.V., spunându-i că a făcut câte

o cafea, după care a mâncat orez, pe masa din camera lui.

Ulterior, inculpatul a

susținut că a plecat din domiciliul victimei în jurul orei 8:20 și că, după circa

40 minute, a ajuns la M.M., care nu se afla acasă. Inculpatul a precizat că distanța

dintre cele două imobile este de 1.200 metri, deplasarea făcând-o pe jos. De la

domiciliul martorei M.M., inculpatul a susținut că s-a dus la circa 30 metri, pentru

a vedea dacă numitul G.Z. vine de la izlaz. Din acel punct a observat că nu e nici

o căruță pe izlaz și a realizat că G.Z. s-a întors acasă. După aceea a trecut pe

la un prieten N., care locuiește la dispensarul veterinar și pentru că nu l-a găsit

s-a întors în locuința victimei.

Cu privire la ora la care

s-a întors în imobilul victimei, inculpatul a avut declarații contradictorii.

În prima declarație dată

la Postul de Poliție al comunei G.S. în data de 28 august 2012, a precizat că s-a

întors de la concubina lui (cu toate că aceasta nu a fost acasă în acea zi) în jurul

orei 11:00, când l-a găsit pe A.V. tot în pat, dar avea capul spart și că, în momentul

în care s-a apropiat de el, victima l-a strâns de mână.

În cea de-a doua declarație,

dată tot la 28 august 2012, inculpatul a arătat că s-a întors de la concubina lui

în jurul orei 10:00 și a observat că victima dormea. După aceea, inculpatul nu a

vorbit cu A.V., însă i-a pus mâna pe gât și a observat că era rece.

Inculpatul s-a speriat

și s-a dus la martorul P.C., pentru ca acesta să-l sune pe fiul victimei și, după

30 de minute, a revenit și a constatat că A.V. este decedat, plin de sânge, sprijinit

de tăblia patului.

Tot în acest moment, inculpatul

a mai remarcat că victima avea un bandaj plin de sânge pe cap, bandaj pe care nu

îl avea în jurul orei 10:00, când se întorsese din sat.

La data de 10

septembrie 2012, inculpatul a declarat că a revenit în domiciliul victimei în jurul

orei 10:00, când l-a găsit pe A.V. în camera lui, stând în pat. A realizat că victima

a consumat băuturi alcoolice și ar fi întrebat-o dacă a băut, iar victima ar fi

răspuns „îhî”. În acest moment, a susținut că în locuința victimei nu se afla nici

o urmă de sânge.

A mai arătat că i-a spus

victimei că se duce să scoată cartofi de pe terenul martorei M.M. Când a revenit

acasă, în jurul orelor 11:45-12:00, a intrat în casă pe ușa din spate și a observat

sânge, atât în camera lui, cât și a victimei. Inculpatul a pus mâna pe ivărul ușii,

pentru a intra în camera victimei. A constatat că ușa nu se deschide, a insistat

și a reușit să bage capul, ocazie cu care l-a văzut pe A.V. căzut la capul patului

și mult sânge prin cameră, iar pe cap victima avea un cearșaf.

Inculpatul a declarat

că nu a mai intrat în camera victimei, cu toate că în declarațiile date în fața

lucrătorilor de poliție a susținut că a intrat în camera lui A.V.

Din declarațiile martorei

I.V. a rezultat că la data de 28 august 2012, în jurul orelor 10:00 a trecut prin

dreptul locuinței victimei și a auzit cum acesta se certa în casă cu inculpatul.

De asemenea, martorii

I.F. și F.M. au declarat că în jurul orelor 10:30 au auzit cum inculpatul și victima

se certau în locuința victimei.

Din completarea raportului

medico-legal de necropsie a rezultat că decesul a avut loc la circa două ore de

la agresiune, respectiv în jurul orelor 12:00-13:00.

Potrivit concluziilor

raportului de constatare tehnico-științifică din 10 septembrie 2012 al I.P.J. Buzău,

Serviciul Criminalistic, inculpatul, la întrebările esențiale, a avut un comportament

simulat, în sensul ca la data de 28 august 2012 l-a lovit pe A.V. cu un băț, în

zona capului.

Din concluziile raportului

medico-legal de necropsie al S.J.M.L. Buzău cu completarea acestuia din 30

ianuarie 2013, s-a reținut că A.V. a prezentat multiple leziuni traumatice, dintre

acestea plăgile contuze epicraniene, sângerânde, având rolul cel mai important în

instalarea șocului hemoragie.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, precum

și persoana inculpatului care are antecedente penale și a avut o poziție nesinceră

pe întreaga durată de desfășurare a procesului penal.

În cauză, fiul victimei,

A.P.C., nu s-a constituit parte civilă.

Reținând vinovăția inculpatului,

instanța de fond l-a condamnat în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În latură civilă, s-a

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul B.G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie,

solicitând desființarea acesteia și achitarea sa pentru infracțiunea reținută de

prima instanță, întrucât nu a comis această infracțiune [art. 10 lit. c) C. proc.

pen.].

În motivarea orală a apelului,

cu ocazia dezbaterilor judiciare, inculpatul a mai susținut că, prima instanță a

făcut o greșită apreciere a probelor administrate, ce a condus la o eroare de judecată,

deoarece nu a lovit victima A.V. ci, decesul acestuia a fost cauzat căderea cu capul

de tocul ușii și apoi de rama patului, pe fondul consumului excesiv de alcool.

Prin decizia penală

nr. 127 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.G., împotriva sentinței penale nr. 77 din 25 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Buzău.

A dedus din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă luată față de inculpat de la 10 septembrie 2012 la zi și

a dispus menținerea acestei măsuri.

A obligat apelantul la

300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezintă onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

în contul Baroului Prahova.

În ceea ce privește situația

de fapt Curtea a constatat că aceasta a fost corect reținută de prima instanță pe

baza probelor administrate.

Din probele administrate

în cauză rezultă că, la data de 27 august 2012, inculpatul B.G. a sosit la locuința

victimei A.V., având asupra sa mai mulți litri de țuică și alimente, bunuri primite

de la martora M.M.

De menționat că inculpatul

locuia de câțiva ani împreună cu victima în locuința acesteia.

În acea seară cei doi

au consumat aproximativ un litru de țuică, au servit masa, după care, inculpatul

s-a dus să se culce, în timp ce victima a rămas să se uite la televizor.

A doua zi, orele 8:00,

cei doi au servit micul dejun, apoi inculpatul a plecat la martora M.M. și negăsind-o

acasă, s-a dus la un prieten ce locuia la dispensarul veterinar și negăsindu-l nici

pe acesta s-a întors la locuința victimei (aspect ce reiese din declarațiile inculpatului).

Cu privire la ora de întoarcere,

inculpatul a avut o poziție oscilantă declarând la organul de urmărire penală că

s-a întors la locuința victimei pe la ora 11:00 găsind-o pe aceasta în pat având

capul spart, dar dădea semne de viață, deoarece victima l-a strâns de mână.

Într-o altă declarație

inculpatul a precizat că s-a întors în jurul orelor 10:00 și a observat că victima

se afla în pat, dar a constatat că era rece.

În continuarea evenimentelor

inculpatul a afirmat că a plecat la martorul P.C. pentru a-l anunța pe fiul victimei,

iar după 30 minute a revenit și a constatat că victima era decedată, plină de sânge

și în altă poziție decât cea anterioară, respectiv se afla sprijinit de tăblia patului

său.

Într-o altă declarație

dată la data de 7 septembrie 2012 în faza de urmărire penală, inculpatul a menționat

că în momentul în care a revenit în locuința victimei era ora 10:00 și a constatat

că acesta consumase băuturi alcoolice, iar la întrebarea lui cu privire la acest

din urmă aspect victima i-a confirmat că a băut. Această susținere inculpatul a

făcut-o și în declarația dată instanței de apel.

În această declarație

inculpatul a arătat că a plecat din nou către locuința martorei M.M. pentru a munci

în grădina acesteia, întorcându-se acasă la victimă pe la orele 12:00. A intrat

în locuință, ocazie cu care a constatat că erau urme de sânge pe jos, care începeau

din ușa dormitorului său și continuau până la ușa dormitorului victimei.

Mai susține inculpatul

că a încercat să intre în camera victimei dar nu a putut din cauză că aceasta se

afla căzută în ușă. A reușit să împingă în final ușa, să introducă capul și să vadă

că victima nu mai prezenta semne de viață.

Din declarația martorilor

I.V., I.F. și F.M. rezultă că în jurul orelor 10:30 când au trecut prin fața locuinței

victimei au auzit cum aceasta se certa cu inculpatul B.G.

Aceste declarații coroborate

cu concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că decesul a avut loc la

aproximativ două ore de la agresiune, respectiv în jurul orelor 12-13, instanța

de apel, ca și instanța de fond, a ajuns la concluzia că, în jurul orelor 10:00,

când inculpatul s-a reîntors la locuința victimei A.V., între cei doi a avut loc

o ceartă (pe fondul consumului de alcool din partea victimei și a reproșului inculpatului

pentru acest lucru), ocazie cu care inculpatul a lovit victima cu un corp contondent

(băț) în cap, după care a plecat din locuință.

În acest interval de timp

victima a reușit să ajungă în camera sa numai că, datorită plăgii sângerânde și

consecințelor acestei leziuni, a căzut peste rama patului, fiind găsit în această

poziție de organele de poliție (aspect ce reiese din procesul-verbal de cercetare

la fața locului și planșele foto).

În concluziile raportului

de necropsie (completare) s-a precizat că victima a prezentat multiple leziuni traumatice,

dar plăgile epicraniene au avut rolul determinat în instalarea șocului hemoragie.

Apărarea inculpatului

în sensul că nu a comis fapta imputată, cu motivarea că victima a căzut cu capul

de tocul ușii, după care peste tăblia patului, nu pot fi primite de instanța de

apel, în condițiile în care leziunea epicraniană prezentată de victimă s-a putut

produce prin lovire cu corpuri dure, iar după locul acestora în zona capului reiese

că nu se puteau produce prin lovire de tocul ușii ci, prin lovituri aplicate de

sus în jos (în moalele capului) cu un corp contondent, deci prin lovituri aplicate

de o altă persoană.

Incidentul dintre inculpat

și victimă mai este reliefat și de urmele de sânge și excoriații găsite pe corpul

inculpatului, așa cum rezultă din planșele foto ceea ce conduce la concluzia unei

altercații între cei doi, soldată în final cu decesul numitului A.V.

În concluzie, Curtea a

apreciat, ca și prima instanță, că inculpatul B.G. este autorul faptelor de lovire

a victimei A.V. căruia i-a cauzat leziuni ce au condus în final la decesul acestuia,

fapte ce întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de

art. 174 C. pen.

Latura subiectivă a infracțiunii

este îndeplinită sub forma intenției indirecte și rezultă din modul de săvârșire

a faptei: zona vizată; obiectul folosit și intensitatea loviturii. Chiar dacă inculpatul

nu a acționat cu intenția directă de suprimare a vieții victimei, întrucât nu rezultă

acest aspect din probele administrate și desfășurarea evenimentelor, el a acceptat

rezultatul letal.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Curtea a observat că prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare

a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Astfel, prima instanță

a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social

al faptei și persoana inculpatului, fără a se indica totuși datele concrete ale

acestor împrejurări.

Curtea, complinind această

lacună, ce nu afectează totuși hotărârea atacată încât să conducă la admiterea apelului,

a constatat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit de

ridicat, aducând atingere celor mai importante relații sociale apărate de legea

penală (viața persoanei), ceea ce impune un tratament sancționator aspru.

Acest aspect sancționator

este considerat astfel și de către legiuitor, care, prin limitele de pedeapsă stabilite

pentru infracțiunea de omor, a decelat un grad de pericol social abstract al infracțiunii

destul de ridicat.

În acest sens și pedeapsa

aplicată pentru o asemenea infracțiune nu poate fi indulgentă, astfel că, pe lângă

încadrarea ei în limitele prevăzute de textul incriminator, trebuie să reflecte

și o corectă dozare în funcție de criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C.

pen.

Ținând seama de modul

și mijloacele de săvârșire a faptei (lovirea cu un corp contondent în zona capului),

de împrejurările săvârșirii infracțiunii (pe fondul consumului excesiv de alcool)

și de persoana inculpatului B.G., care până la data faptei a avut o conduită bună

în societate, are doi copii majori, văduv, fără ocupație în prezent, muncind cu

ziua la consăteni, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea își

va atinge scopul prevăzut de lege.

Având în vedere scopul

pedepsei Curtea a considerat justificată reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., datorită aspectelor menționate

și a împrejurărilor săvârșirii faptei, apreciind că pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare este corect dozată.

Împotriva acestei decizii,

a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul B.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub

următoarele aspecte:

Inculpatul prin apărător

a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., în temeiul căruia a contestat starea de fapt și a solicitat achitarea

sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât

nu a săvârșit infracțiunea de omor reținută în sarcina sa.

În subsidiar a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează

a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește

că decizia penală nr. 127 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de

21 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât va supune

analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare,

în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din analiza actelor și

lucrărilor de la dosar rezultă în fapt că în ziua de 28 august 2012 între orele

10:00-10:30, în timp ce se afla la locuința victimei A.V. din comuna G.S., județul

Buzău, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri pe diferite zone ale corpului,

inclusiv în cap, cu un corp dur și alungit provocându-i leziuni care i-au cauzat

decesul, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen.

Critica formulată de inculpat

din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu poate fi supusă analizei de către instanța de recurs.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Acest caz de casare permite

Înaltei Curți să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept

nu și asupra situației de fapt, contestată de inculpat în prezenta cale de atac,

sau a modului de individualizare a pedepselor.

Înalta Curte amintește

că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile

ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului

judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Aspectul invocat de recurent

cu privire la modul de individualizare a pedepsei excede conținutului cazului de

casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele

stabilite de lege.

Legiuitorul stabilește

în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării

câmpului de aplicare și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Greșita individualizare

a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost

abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidența

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele reglementate de legiuitor.

Reținerea unor circumstanțe

atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor

atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin

de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei

Curți de Casație și Justiție ca urmare a abrogării cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va

supune analizei criticile formulate de inculpați sub acest aspect.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa

prevenția inculpatului de la 10 septembrie 2012 la 1 noiembrie 2013.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 21 iunie

2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2012

la 1 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului la termenul din

20 septembrie 2013 de verificare a legalității arestării preventive, în sumă

de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 1 noiembrie 2013.