ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95/ F din 4 martie 2011, din Dosarul nr. 2970/98/2010, Tribunalul Ialomița, secția penală, în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei, pentru comiterea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția administratorului judiciar documentele prevăzute de art. 28, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar, în temeiul art. 83, C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 200 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca inculpatul să execute pedepsele de 1 an închisoare și de 1.000 lei amendă penală, punându-i în vedere dispozițiile art. 63 1 , C. pen., a făcut aplicarea art. 71-art.
64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen., obligându-l pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin sentința comercială nr. 209/ F din 29 mai 2009, din Dosarul nr. 1219/98/2009 (nr. 189/JS/2009), Tribunalul Ialomița, secția comercială, a admis cererea formulată de creditorul SC G.R. SRL și, în consecință, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC A.P.
SRL Dridu, județul Ialomița, al cărei asociat și administrator a fost inculpatul, încă de la înființarea din anul 2003, cu numirea, în calitate de administrator judiciar, a Cabinetului Individual de Insolvență I.M., din orașul Ovidiu, județul Constanța, și ridicarea, în tot, a dreptului de administrare al debitorului, iar inculpatul, deși a fost notificat, nu a depus, în termen de 10 zile, actele prevăzute de art. 28, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 44 din aceeași lege, care au fost enumerate în notificarea primită de acesta, astfel că pe data de 15 iulie 2009 administratorul judiciar s-a deplasat la sediul social, unde nu a găsit nici o persoană și, telefonându-i inculpatului, acesta a precizat că în termen de 5 zile va pune la dispoziție actele solicitate, însă nu și-a îndeplinit nici de această dată obligația.
De asemenea, a reținut că, prin sentința penală nr. 200 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, definitivă, prin neapelare, pe data de 10 iulie 2007, a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Împotriva hotărârii, instanței de fond, inculpatul S.M. a declarat apel, susținând că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere atât circumstanțele reale, în sensul că a transmis administratorului judiciar parte din documentele solicitate, însă a trebuit să refacă actele, prin contactarea anumitor societăți comerciale, dintre care unele nu mai există, pentru a-i comunica actele, în baza cărora să poată reface contabilitatea societății comerciale, cât și circumstanțele personale, respectiv și-a întemeiat o familie, are o gospodărie, are două fiice, este privit pozitiv în societate, are o stare de sănătate precară.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, rejudecând în fond, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11, alin. (2), lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. b) 1 , C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 1 , C. pen. Prin Decizia penală nr. 169 din 27 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul inculpatului, apreciindu-se că, în mod corect, în baza probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit situația de fapt, încadrarea juridică a faptei penale și vinovăția inculpatului. Împotriva deciziei penale inculpatul S.M. a declarat recurs. La termenul de judecată, fixat pentru astăzi 27 iunie 2012, inculpatul a solicitat instanței să ia act de declarația de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București.
Înalta Curte față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385 4 alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. În baza art. 192 C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.