ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2282/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/ F din 4 martie
2011, din Dosarul nr. 2970/98/2010, Tribunalul Ialomița, secția penală, în
temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen.,
l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa amenzii judiciare în sumă de 1.000
lei, pentru comiterea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția
administratorului judiciar documentele prevăzute de art. 28, alin. (1) din
Legea nr. 85/2006, iar, în temeiul art. 83, C. pen., a revocat suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală
nr. 200 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca inculpatul să
execute pedepsele de 1 an închisoare și de 1.000 lei amendă penală, punându-i
în vedere dispozițiile art. 63
1
, C. pen., a făcut aplicarea art. 71-art.
64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen., obligându-l pe inculpat
la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a
reținut, pe situația de fapt, că, prin sentința comercială nr. 209/ F din 29
mai 2009, din Dosarul nr. 1219/98/2009 (nr. 189/JS/2009), Tribunalul Ialomița, secția
comercială, a admis cererea formulată de creditorul SC G.R. SRL și, în
consecință, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva
debitorului SC A.P. SRL Dridu, județul Ialomița, al cărei asociat și
administrator a fost inculpatul, încă de la înființarea din anul 2003, cu
numirea, în calitate de administrator judiciar, a Cabinetului Individual de
Insolvență I.M., din orașul Ovidiu, județul Constanța, și ridicarea, în tot, a
dreptului de administrare al debitorului, iar inculpatul, deși a fost
notificat, nu a depus, în termen de 10 zile, actele prevăzute de art. 28, alin.
(1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 44 din aceeași lege, care au fost
enumerate în notificarea primită de acesta, astfel că pe data de 15 iulie 2009
administratorul judiciar s-a deplasat la sediul social, unde nu a găsit nici o
persoană și, telefonându-i inculpatului, acesta a precizat că în termen de 5
zile va pune la dispoziție actele solicitate, însă nu și-a îndeplinit nici de
această dată obligația. De asemenea, a reținut că, prin sentința penală nr. 200
din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, definitivă, prin neapelare, pe data
de 10 iulie 2007, a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, a
cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de
încercare de 3 ani.
Împotriva hotărârii,
instanței de fond, inculpatul S.M. a declarat apel, susținând că fapta sa nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere atât
circumstanțele reale, în sensul că a transmis administratorului judiciar parte
din documentele solicitate, însă a trebuit să refacă actele, prin contactarea
anumitor societăți comerciale, dintre care unele nu mai există, pentru a-i
comunica actele, în baza cărora să poată reface contabilitatea societății
comerciale, cât și circumstanțele personale, respectiv și-a întemeiat o
familie, are o gospodărie, are două fiice, este privit pozitiv în societate,
are o stare de sănătate precară.
A solicitat admiterea
apelului, desființarea sentinței penale și, rejudecând în fond, să se dispună
achitarea sa, în temeiul art. 11, alin. (2), lit. a), C. proc. pen., raportat
la art. 10, alin. (1), lit. b)
1
, C. proc. pen., cu aplicarea art. 18
1
,
C. pen.
Prin Decizia penală nr.
169 din 27 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul
inculpatului, apreciindu-se că, în mod corect, în baza probatoriului
administrat, instanța de fond a stabilit situația de fapt, încadrarea juridică a
faptei penale și vinovăția inculpatului.
Împotriva deciziei
penale inculpatul S.M. a declarat recurs.
La termenul de
judecată, fixat pentru astăzi 27 iunie 2012, inculpatul a solicitat instanței să
ia act de declarația de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale
nr. 169 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București.
Înalta Curte față de
declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând
manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385
4
alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de retragerea
recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27
mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
În baza art. 192 C.
proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea
recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27
mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie
2012.