ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
92 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 2454/84/2010 al Tribunalului
Sălaj, în baza art. 147 din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F.
la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz de a
pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile în vederea desfășurării
procedurii insolvenței.
În baza art. 143 alin.
(2) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F. la
pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de bancrută
frauduloasă.
În baza art. 33 lit. a)
C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate
inculpatului, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an
închisoare.
În baza art. 81 C.
pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un
termen de încercare de 3 (trei) ani.
S-a atras atenția
inculpatului asupra prevederilor art. 83 alin. (1) C. pen. privind revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de către
acesta a unei noi infracțiuni.
În baza art. 14 C.
proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 999 C. civ.,
a fost obligat inculpatul R.V.F. la despăgubiri civile în sumă de: 119 lei
către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5.000 lei către Direcția
Generală a Finanțelor Publice Sălaj și 60.478,58 lei către B.C.R., sume la care
s-au adăugat dobânzile legale, până la recuperarea integrală a prejudiciilor.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a hotărî
astfel, s-au reținut următoarele:
În perioada 1
octombrie 2001 - 20 august 2007 inculpatul R.V.F. a avut calitatea de
administrator al firmei SC A.I. SRL. Șimleu Silvaniei, avându-l ca asociat pe
tatăl său, numitul R.V., care a decedat în data de 15 decembrie 2008.
Societatea avea ca
principal obiect de activitate „comerțul cu ridicata al aparatelor
electrice", dar se ocupa și cu „comercializarea de autovehicule în sistem
leasing operațional".
La solicitarea
creditoarei D.G.F.P. Sălaj, prin sentința civilă nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj s-a deschis procedura insolvenței față de SC „A.I." SRL Șimleu
Silvaniei.
Prin aceeași sentință
a fost desemnat în calitate de administrator judiciar al SC „A.I." SRL
reprezentantul „I.I." Sălaj, numita C.V. - practician în insolvență, și
s-a dispus ca SC A.I. SRL Șimleu Silvaniei, să pună la dispoziția acestuia
toate documentele și informațiile necesare desfășurării procedurii.
În termen de 10 zile
de la deschiderea procedurii potrivit prevederilor legale „debitorul este
obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28
alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.
S-a mai reținut că
reprezentantul „I.I." Sălaj l-a notificat pe inculpatul R.V.F. la data de
29 august 2007 să-i predea documentele contabile ale societății, aducându-i la
cunoștință și obligațiile pe care le are.
La dosarul cauzei
există confirmarea de primire a acestei notificări având data de 3 septembrie 2007.
Din declarația
martorei C.V. (f.105-106 vol.I) rezultă că deși aceasta în calitate de
administrator judiciar și lichidator s-a deplasat personal la sediul
administratorilor firmei SC A.I. SRL Șimleu Silvaniei și a discutat personal cu
aceștia, cei doi administratori, respectiv R.V. și R.V.F., nu i-au pus la
dispoziție documentele contabile solicitate.
Prin sentința civilă nr.
186 din 28 februarie 2008, s-a dispus începerea procedurii falimentului, fiind
numită lichidator judiciar, numita C.V.
Ulterior, deși
inculpatul R.V.F. a mai fost notificat în repetate rânduri cu privire la
obligația de a pune la dispoziția lichidatorului în condițiile art. 35
documentele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) necesare
procedurilor dispuse, totuși acesta nu a prezentat decât o parte din actele
contabile.
În declarația dată în
fața organelor de cercetare penală, inculpatul recunoaște faptul că: "a
primit la domiciliu mai multe notificări privind deschiderea procedurii de
insolvență față de societate de la lichidatorul desemnat, C.V., prin care i s-a
adus la cunoștință că avea obligația de prezenta toate documentele contabile
ale societății, dar nu le-a prezentat deoarece a fost neglijent cu actele
contabile" (f.115,vol. I). În declarația dată în fața procurorului însă
inculpatul motivează neprezentarea documentelor contabile cu faptul că tatăl
său „a declarat recurs și fiind convins că recursul îi va fi admis, a hotărât
să depună documentele contabile abia după soluționarea recursului”.
S-a reținut că
inculpatul nu a predat lichidatorului documentele și informațiile prevăzute de
procedură nici după data de 1 februarie 2008 (f.105 vol. I) și respectiv 18
martie 2008 (f. 52,54 vol.I ).
În cursul anului 2006
inculpatul a importat mai multe autoturisme pe care le-a vândut în țară la
diferite persoane fizice sau juridice, mașinile fiind comercializate în sistem
leasing.
În majoritatea
cazurilor cumpărătorii se deplasau personal în străinătate de unde achiziționau
autoturismul dorit, plătind prețul acestuia din bani personali, iar
cheltuielile ocazionate de transport, operațiuni vamale, omologarea și
asigurarea bunului, precum și valoarea reziduală aferentă tipului euro de
mașină, erau contractate pe SC"A.I.” SRL Șimleu Silvaniei și erau achitate
în rate.
Inculpatul a încasat
legal aceste rate până la data deschiderii procedurii insolvenței, adică până
la 20 august 2007, iar după acest termen a continuat să încaseze astfel de sume
până la finele contractului, deși i s-a adus la cunoștință faptul că nu mai
avea calitatea de administrator și nu mai putea desfășură asemenea activități.
Banii obținuți nu au
fost predați lichidatorului pentru completarea creanței. M.C.I. i-a plătit
inculpatului ratele lunare și după data de 20 august 2007, până la achitarea
prețului și expirarea termenului contractual, iar apoi i-a achitat și valoarea
reziduală aferentă, în sumă de 900 euro.
În situații similare
se găsesc încă 23 de cumpărători: - O.C.I. (19 septembrie 2006, valoare rată
încasată și nepredată 511,7 euro), C.A.M. (11 septembrie 2006), L.M. (5
octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 760 euro), B.Z. (9 octombrie
2006, valoare rate încasate și nepredate 240 euro și 2788,80 lei), S.C.G. (4
septembrie 2006, 9 octombrie 2006 și 30 octombrie 2006, valoare rate încasate
și nepredate 2.866,4 euro și 2.487,31 lei), G.B.M. (9 octombrie 2006 valoare
rate încasate și nepredate 340 euro), C.F.I. (30 octombrie 2006, valoare rate
încasate și nepredate 1.570,8 euro), F.C.I. (4 septembrie 2006, 30 octombrie 2006,
valoare rate încasate și nepredate 3.554,05 euro), I.I.S. (17 noiembrie 2006,
rate încasate și nepredate 1.487,5 euro), K.A.L. (30 noiembrie 2006, rate
încasate și nepredate 250 euro), S.N. (30 noiembrie 2006, rate încasate și
nepredate 2.737 euro), C.M.V. (11 decembrie 2006, rate încasate și nepredate
2.049,6 euro), R.I.C. (29 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.225,3
euro), K.A.C. - (11 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.263 euro, J.C.E.
- (10 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.130,5 euro), S.C.C. (11
decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.100 euro), K.A.V. (contract din 15
decembrie 2006), C.N.T. (22 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.600
euro), S.D. (27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 4.223 euro), B.D.A. (27
decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.987,3 euro), B.L.L. (27 decembrie 2006,
29 decembrie 2006 și 28 august 2007, rate încasate și nepredate 795 euro), H.V.M.
(27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate-715 euro), O.M.C. (27 decembrie 2006,
rate încasate și nepredate 1.487,5 euro).
S-a reținut că aceste
rate lunare încasate și nepredate includ și contravaloarea taxei reziduale și
totalizează suma de 33.316,15 euro și 5.276,11 Iei.
Prin aceste
operațiuni s-a mărit pasivul social, s-a sustras bunul de la urmărirea de la
creditor, fiind aplicabile dispozițiile art. 80 alin. (1), lit. b) și c) din
Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar
a formulat pretenții civile în cauză, în interesul creditorilor Direcția
Generală a Finanțelor Publice Sălaj (5000 lei), Inspectoratul Teritorial de
Muncă Sălaj, (119 lei), B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei (35047,09 lei) în
cuantum total de 40.166 lei.
Inculpatul a declarat
că după data deschiderii procedurii insolventei, a continuat să încaseze rate
de la contractele de leasing aflate în derulare, valoarea totală fiind de
aproximativ 100.000 Ron, bani care nu au fost puși la dispoziția
lichidatorului. Acești bani au fost folosiți de R.V. (tatăl inculpatului)
pentru plata în vamă a valorilor reziduale a unor contracte de leasing și a
altor cheltuieli (impozite, taxe, etc.) (f. 117).
Din lista mijloacelor
de transport comunicată de Primăria Șimleu Silvaniei, rezultă că societatea
având ca obiect de activitate și „leasing de mașini" mai avea în patrimoniu
înmatriculate și neradiate un număr de 24 de mașini, care erau la utilizatori,
dar nu au putut fi identificate de lichidator deoarece administratorii
societății nu au predat toate contractele de leasing încheiate cu utilizatorii.
(f.53 vol.I).
Deși inculpatul R.V.F.
a susținut că vina aparține doar tatălui său R.V., care a hotărât să nu predea
documentele contabile lichidatorului și a continuat să încaseze bani din ratele
contractelor de leasing după deschiderea procedurii de insolvență, (bani pe
care nu i-a predat lichidatorului), din probatoriul administrat în cauză
rezultă că lichidatorul judiciar a discutat personal cu inculpatul R.V.F.
cerându-i în mod expres să predea documentația legală, dar acesta nu s-a
conformat deși a fost informat personal cu privire la această obligație legală.
În cazul infracțiunii
de bancrută frauduloasă participația este posibilă în toate formele sale,
inclusiv în cazul complicității negative, denumire dată situației celui care
aflând că se va săvârși o faptă prevăzută de legea penală inculpatul nu a adus
aceasta la cunoștința autorității sau nu a intervenit pentru a împiedica
consumarea, în această situație existând o complicitate prin adeziune tacită.
În calitate de
administrator al SC ”A.I." SRL. Șimleu Silvaniei, supusă, procedurii
insolvenței, inculpatul a ascuns și a înstrăinat o parte din active prin
nepredarea bunurilor lichidatorului desemnat.
Astfel inculpatul a
achiziționat de la SC M. SA Oradea, cu facturi fiscale, bunuri de natura
mijloacelor fixe și obiecte de inventar (respectiv frigidere, cuptor cu
microunde, etc.) pe care nu le-a predat lichidatorului în vederea completării
masei creanței prin valorificarea acestora (f. 17).
Din declarația
inculpatului R.V.F. rezultă că: „bunurile achiziționate de la SC „M." SA,
între timp au fost comercializate, sumele de bani rezultate folosindu-le la
plata unor credite" (f.117).
Inculpatul a mai
declarat că începând cu luna octombrie 2007, a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice pe care-l avea deschis la Suplacu de Barcău jud. Bihor, iar stocul de marfă nevândut, l-a adus cu un mijloc de
transport la locuința sa din Șimleu Silvaniei și l-a depozitat într-o magazie.
Timp de aproximativ un an de zile, a vândut din acel stoc de marfă la preturi
mai mici pentru a plăti creditul la B.C.R. Șimleu, depunând banii într-un cont
deschis de lichidator.
Inculpatul recunoaște
faptul că nu a discutat cu lichidatorul referitor la stocuri și la
posibilitatea vânzării acestor produse (f.122, vol. I).
S-a reținut că fapta
inculpatului R.V.F. care în calitate de administrator la SC. „A.I." SRL Șimleu Silvaniei, deși a fost notificat în legătură cu deschiderea
procedurii de insolvență, a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului
judiciar în condițiile prevăzute la art. 35, documentele și informațiile
prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), f), constituie infracțiunea prevăzută
și pedepsită de: art. 147 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Fapta inculpatului R.V.F.,
care a ascuns o parte din activul averii firmei debitoare SC „A.I.„ SRL Șimleu
Silvaniei, încasând și după deschiderea procedurii de insolvență, sume de bani
din ratele unor contracte de leasing aflate în derulare, bani care nu au fost
depuși la dispoziția lichidatorului și a înstrăinat o parte din activele
firmei, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. și ped. de art. 143
alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul R.V.F.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Sălaj a criticat sentința atacată ca fiind nelegală sub aspectul
omisiunii aplicării pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 C. pen.
motivându-se că potrivit textului legal invocat condamnarea la pedeapsa
detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen.
Inculpatul R.V.F. a
criticat soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică și a
solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se
dispună, în principal, achitarea sa cu motivarea că infracțiunile nu au fost
comise de către acesta, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă,
iar în subsidiar, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor în sensul
reducerii cuantumului acestora.
Prin decizia penală nr.
174/A din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală
și de minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Sălaj și de inculpatul R.V.F., împotriva sentinței penale nr. 92 din
17 decembrie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a desființat sentința apelată în ceea
ce privește omisiunea aplicării art. 71 C. pen. și latura civilă a cauzei și
pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite s-a dispus aplicarea art. 71, 64 lit.
a) teza a II-a C. pen. și s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse
potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.
Totodată, s-au
respins acțiunile civile formulate de părțile civile Inspectoratul Teritorial
de Muncă Sălaj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și B.C.R. SA
constatând recuperate prejudiciile cauzate acestor părți civile.
S-a menținut restul
dispozițiilor sentinței penale apelate. Pentru a decide astfel, s-a constatat
că, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea probelor
administrate sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui
probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața
primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul
se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în
judecată.
Susținerea
inculpatului potrivit căreia nu a comis infracțiunile pe considerentul că de
administrarea societății se ocupa tatăl său și că faptelor le lipsește atât
latura obiectivă, cât și cea subiectivă, nu a fost însușită de instanța de
apel.
Astfel cum rezultă
din actele dosarului, inculpatul a deținut calitatea de administrator al SC "A.I.„
SRL Șimleu Silvaniei.
După deschiderea
procedurii insolvenței potrivit sentinței civile nr. 1638 din 20 august 2007 a
Tribunalului Sălaj, administratorul judiciar l-a notificat pe inculpat și,
personal, i-a comunicat acestuia că are obligația de a preda documentele
contabile ale societății și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f)
din lege și, deși au fost depuse numeroase demersuri în acest sens, inculpatul
nu a îndeplinit această obligație.
Deși prin sentința
civilă nr. 186 din 28 februarie 2008 s-a dispus începerea procedurii
falimentului, dată de la care dreptul de administrare a încetat de drept,
inculpatul a continuat să încaseze sume de bani constând în rate la contractele
de leasing încheiate de societate, omițând apoi să predea aceste sume
lichidatorului judiciar.
Deși era deschisă
procedura insolvenței, începând cu luna octombrie 2007, inculpatul a închis
magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău
jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuința sa și, în decursul unui
an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deși obligația sa era aceea de a preda
bunurile lichidatorului desemnat.
Toate aceste manopere
au avut drept urmare fraudarea terților creditori.
Apărarea inculpatului
potrivit căreia acesta nu a avut calitatea de subiect activ al infracțiunilor
nu a fost reținută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al
societății, fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice și, în
această calitate, avea obligația de a comunica actele solicitate de lichidator,
cu atât mai mult cu cât sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă,
legea nu cere o anumită calitate pentru făptuitor.
Raportat la starea de
fapt reținută, s-a constatat că instanța de fond a dat o încadrare juridică
legală infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au
fost corespunzător individualizate.
Sub aspectul
omisiunii aplicării dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura
faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc
la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură
electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul
de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,
activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau
exercițiul autorității motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe
perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții în contextul
circumstanțelor concrete ale cauzei, instanța a apreciat că în speță nu se
impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a)
teza I C. pen.
Referitor la
soluționarea laturii civile a cauzei s-a reținut că sumele invocate ca
prejudiciu nu sunt probate deoarece debitul societății a fost achitat integral
astfel că acțiunile civile au fost greșit admise.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs partea civilă B.C.R. – Agenția Șimleu Silvaniei,
criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării laturii
civile a cauzei.
A invocat în scris
cazurile de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 9, 10, 18, 17
2
însă a susținut oral doar cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
2
C. proc. pen.
A învederat că pentru
termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la cererea expresă a instanței de
apel, s-a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9 iunie 2011 în care era menționat
faptul că se menține constituirea de parte civilă pentru suma de 60.478,58 lei,
atașând, totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL,
începând cu 29 august 2007, precum și situația creditului la zi.
Prin același înscris
a precizat că, ulterior constituirii ca parte civilă în fața primei instanțe,
recurenta nu a mai încasat nicio sumă de bani în contul creanțelor sale față de
societatea debitoare.
Fără
a ține cont de situația reală privitoare la latura civilă a cauzei, instanța de
apel a reținut în mod netemeinic că sumele „invocate ca prejudiciu în cauză nu
sunt probate, deoarece debitul societății a fost achitat integral astfel că
acțiunile civile au fost greșit admise”.
Reluând
cronologic, modul de derulare a procedurii insolventei debitorului SC A.I. SRL
Simleu Silvaniei, recurenta a învederat că aceasta s-a desfășurat astfel:
1.
Procedura
insolvenței s-a deschis prin sentința civilă nr. 1638 din 20 august 2007,
pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 1321/84/2007.
Cererea de admitere a creanțelor a fost depusa de
subscrisa B.C.R. SA, la
data
de 20 septembrie 2007. Creanța băncii în suma de 70.057,05 lei, din care 70.000
lei credit și 18,05 lei dobânda, fiind o creanța garantata, beneficia de curgerea
în continuare a dobânzilor și comisioanelor pana la recuperarea creditului, în
baza prevederilor alin. (2) al art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenței.
2.
Procedura falimentului s-a deschis prin sentința civilă nr. 186 din 28 ianuarie
2008, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, din care rezultă că la
data sentinței creanța băncii era în suma de 74.263,14 lei.
Din
Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor
și planul de distribuire, întocmit de către lichidator în data de 18 decembrie 2008,
rezultă că, din creanța definitivă a băncii în sumă de 77.087,09 lei, acesteia
i s-au distribuit următoarele sume:
-
29.000 lei în data de 12 iunie 2008;
-
13.040 lei în data de 16 noiembrie 2008;
-
4.470 lei în data de 18 decembrie 2008.
Raportat
la operațiunile consemnate în extrasul de cont curent
, depus la dosarul de apel și invocat în decizia
Curții de Apel
Cluj, rezultă că
operațiunile bancare
anterioare datei de 28 ianuarie 2008, (data deschiderii falimentului) au
fost
operațiuni normale, dispuse de către administratorul societății, acestuia
ridicându-i-se dreptul de administrare numai începând cu această dată, prin
sentința de deschidere a falimentului. Aceste operațiuni nu au nicio legătură
cu recuperarea creanțelor băncii, mai ales că unele dintre acestea, cum sunt
cele din 30 august 2007,
31 august 2007 și
12 septembrie 2007, sunt chiar operațiuni de trageri din linia de credit de
70.000 lei, acordata de banca și care se derula prin contul curent, fiind un
credit tip revolving;
S-a mai arătat că
sumele distribuite băncii de către
lichidatorul judiciar, menționate mai sus, au fost virate de către acesta
astfel din contul de lichidare, deschis de către lichidatorul judiciar la L.B.
SA, în contul curent al debitorului deschis la B.C.R. SA, sumele încasate fiind
consemnate prin operațiuni în acest din urma cont curent.
S-a
mai susținut că, pentru a elucida în mod corect dacă și în ce măsură s-au
recuperat prejudiciile suferite de părțile civile constituite în cauză,
instanța de apel trebuia să aibă în vedere extrasul contului de lichidare
deschis la L.B. SA, pentru a stabili ce sume și căror creditori le-au fost
distribuite; or, acest extras de cont nu a fost avut în vedere de instanța de
apel, aceasta luând ca baza a argumentării sale, sentința civilă nr. 2897 din
10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 860/84/2008,
fără a observa că aceasta nu poate constitui o dovadă a reparării prejudiciilor
suferite de părțile civile prin infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Prin
această sentință civilă s-a soluționat cererea lichidatorului judiciar de
angajare a răspunderii administratorilor societății debitoare și de obligare a
sa la suportarea unei părți a pasivului debitoarei, parte de pasiv creată ca
urmare a unei administrări defectuoase a societății.
A solicitat admiterea
recursului formulat, casarea în parte a deciziei și, rejudecând, admiterea
acțiunii civile formulate și obligarea inculpatului la plata sumei de 60.478,58
lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând: 43.774,39 lei, credit
restant, 16.106,66 lei dobânzi restante și 597,53 lei comisioane restante.
Recursul este
nefondat.
Examinând hotărârea
recurată, actele și lucrările dosarului, și din oficiu cauza, constată că
aceasta este legală și temeinică. Deși din motivele de recurs redactate în
scris au fost indicate și alte critici acestea nu au mai fost susținute în fața
instanței de recurs, Așa fiind, Înalta Curte examinând criticile formulate de
recurenta parte civilă, prin prisma cazului de casare susținut oral în fața
instanței de recurs (pct. 17
2
C. proc. pen.), reține următoarele:
Așa cum rezultă din
actele dosarului inculpatul a deținut calitatea de administrator al SC "A.I.„
SRL Șimleu Silvaniei.
După deschiderea
procedurii insolvenței potrivit sentinței civile nr. 1638 din 20 august 2007 a
Tribunalului Sălaj, administratorul judiciar l-a notificat pe inculpat și,
personal, i-a comunicat acestuia că are obligația de a preda documentele
contabile ale societății și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f)
din lege și, deși au fost depuse numeroase demersuri în acest sens, inculpatul
nu a îndeplinit această obligație.
Deși prin sentința
civilă nr. 186 din 28 februarie 2008 s-a dispus începerea procedurii
falimentului, dată de la care dreptul de administrare a încetat de drept,
inculpatul a continuat să încaseze sume de bani constând în rate la contractele
de leasing încheiate de societate, omițând apoi să predea aceste sume
lichidatorului judiciar.
Deși era deschisă
procedura insolvenței, începând cu luna octombrie 2007 inculpatul a închis
magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău
jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuința sa și, în decursul unui
an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deși obligația sa era aceea de a preda
bunurile lichidatorului desemnat.
Toate aceste manopere
au avut drept urmare fraudarea terților creditori.
Apărarea potrivit
căreia nu a avut calitatea de subiect activ al infracțiunilor nu a fost
reținută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al societății,
fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice și, în această calitate
avea obligația de a comunica actele solicitate de lichidator, iar sub aspectul
infracțiunii de bancrută frauduloasă legea nu cere o anumită calitate pentru
făptuitor.
Raportat la starea de
fapt reținută, s-a constatat că instanța de fond a dat o încadrare juridică
legală infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au
fost corespunzător individualizate.
În contextul stării
de fapt reținută și a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.V.F.,
Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a folosit argumente
pertinente în soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, potrivit
sentinței civile nr. 2897 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj (28 dos.
fond) rezultă că debitul societății potrivit tabelului definitiv al creanțelor
era în suma de 82.206, 09 lei, recuperat parțial și că la data de pronunțării
acestei sentințe pasivul societății era în valoare de 35.666 lei.
Potrivit extrasului
de cont din data de 08 iunie 2011 depus de BCR (f. 30-35 dos. apel), începând
cu data declarării insolvenței, respectiv începând cu data de 29 august 2007,
s-au depus mai multe sume de bani atât în contul de datorii ale societății, cât
și în contul destinat creditelor înscrise în tabelul definitiv, ultima sumă
fiind depusă la data de 16 ianuarie 2009, totalul fiind de 82934,96 lei.
Rezultă prin urmare că
sumele invocate ca prejudiciu nu sunt probate, deoarece debitul societății a
fost achitat integral astfel că acțiunile civile au fost greșit admise.
Instanța de fond a
dispus, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998
și art. 999 C. civ., obligarea inculpatului R.V.F. la despăgubiri civile în
sumă de 119 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5000 lei către
Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și 60.478,58 lei către B.C.R.,
sume la care s-au Adăugat dobânzile legale până la recuperarea integrală a
prejudiciului.
Prin adresa de la
fila 29 vol. I dosar urmărire penală, lichidatorul s-a constituit parte civilă
în cauză, în interesul creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanță a
debitoarei, neîndestulați, cu suma de 40.166 lei.
Conform Tabelului
definitiv de creanțe înregistrat la grefa Tribunalului Sălaj la data de 27
februarie 2008, creditorii erau: B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei - 77.088, 09
lei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - 5000 lei și Inspectoratul
Teritorial de Muncă Sălaj – 119 lei.
Din creanța
înregistrată a fost achitată în favoarea B.C.R. - Șimleu Silvaniei suma de
42.000 lei, rămânând astfel neachitată creanța de 40.166 lei.
Având în vedere
sumele susmenționate, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea
inculpatului la despăgubiri către cele trei societăți, acestea neaflându-se în
raport de cauzalitate cu faptele deduse judecății și pentru care a fost
condamnat.
Prin adresa nr. 2454
din 10 mai 2010 (fila 24 dos. fond), lichidatorul a precizat că la data de 26
ianuarie 2009, prin sentința civilă nr. 108 din acea dată pronunțată de
Tribunalul Sălaj, a dispus închiderea procedurii insolvenței la SC A.I. SRL, precum și radierea ei din Registrul Comerțului. Astfel, lichidatorul (I.I.) a
fost descărcată de orice îndatoriri și responsabilități.
Într-adevăr pentru
termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la solicitarea instanței de apel,
recurenta, prin reprezentant legal, a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9
iunie 2011 prin care preciza că menține constituirea de parte civilă în cauză,
precizând și suma prejudiciului înregistrat la data respectivă, atașând,
totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL începând cu data
de 29 august 2007, precum și situația creditului la zi. Aceste documente nu
sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul că prejudiciul este real
și efectiv.
Așa cum a reținut și
instanța de prim control judiciar, potrivit sentinței civile nr. 2897 din 10
decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, debitul societății, conform Tabelului
definitiv al creanțelor, era în sumă de 80.206,09 lei, debit recuperat parțial.
Din conținutul
aceleiași sentințe rezultă că la data pronunțării acestei hotărâri pasivul
societății era în valoare de 35.666 lei ( fila 28 dosar fond).
Din extrasul de cont
din data de 8 iunie 2011 depus la B.C.R. rezultă că începând cu data de 29
august 2007 - data declarării insolvenței s-au depus mai multe sume de bani,
atât în contul de datorii ale societății, cât și în contul destinat creanțelor
înscrise în tabelul definitiv, în total 82.934,96 lei, ultima sumă fiind depusă
la data de 16 ianuarie 2009.
Așa fiind,
constatarea instanței de prim control judiciar că sumele invocate ca prejudiciu
în cauză sunt probate este justă.
Constatând că debitul
societății a fost achitat integral, în mod corect, s-a apreciat că acțiunile
civile formulate în cauză au fost greșit admise.
Pentru considerentele
arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să
atragă casarea hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de
partea civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei împotriva deciziei penale nr. 174/A
din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori,
privind pe intimatul inculpat R.V.F., pe care o va menține ca legală și
temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei
împotriva deciziei penale nr. 174/A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat R.V.F.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu judecarea recursului declarat de recurenta partea
civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V.F., în sumă de
200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 03 mai 2012.