ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2012

Asupra recursului de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 2454/84/2010 al Tribunalului Sălaj, în baza art. 147 din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile în vederea desfășurării procedurii insolvenței. În baza art. 143 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 alin. (1) C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de către acesta a unei noi infracțiuni. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul R.V.F. la despăgubiri civile în sumă de: 119 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5.000 lei către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și 60.478,58 lei către B.C.R., sume la care s-au adăugat dobânzile legale, până la recuperarea integrală a prejudiciilor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele: În perioada 1 octombrie 2001 - 20 august 2007 inculpatul R.V.F. a avut calitatea de administrator al firmei SC A.I. SRL. Șimleu Silvaniei, avându-l ca asociat pe tatăl său, numitul R.V., care a decedat în data de 15 decembrie 2008. Societatea avea ca principal obiect de activitate „comerțul cu ridicata al aparatelor electrice", dar se ocupa și cu „comercializarea de autovehicule în sistem leasing operațional". La solicitarea creditoarei D.G.F.P. Sălaj, prin sentința civilă nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj s-a deschis procedura insolvenței față de SC „A.I." SRL Șimleu Silvaniei.

Prin aceeași sentință a fost desemnat în calitate de administrator judiciar al SC „A.I." SRL reprezentantul „I.I." Sălaj, numita C.V. - practician în insolvență, și s-a dispus ca SC A.I. SRL Șimleu Silvaniei, să pună la dispoziția acestuia toate documentele și informațiile necesare desfășurării procedurii. În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii potrivit prevederilor legale „debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei. S-a mai reținut că reprezentantul „I.I." Sălaj l-a notificat pe inculpatul R.V.F. la data de 29 august 2007 să-i predea documentele contabile ale societății, aducându-i la cunoștință și obligațiile pe care le are.

La dosarul cauzei există confirmarea de primire a acestei notificări având data de 3 septembrie 2007. Din declarația martorei C.V. (f.105-106 vol.I) rezultă că deși aceasta în calitate de administrator judiciar și lichidator s-a deplasat personal la sediul administratorilor firmei SC A.I. SRL Șimleu Silvaniei și a discutat personal cu aceștia, cei doi administratori, respectiv R.V. și R.V.F., nu i-au pus la dispoziție documentele contabile solicitate. Prin sentința civilă nr. 186 din 28 februarie 2008, s-a dispus începerea procedurii falimentului, fiind numită lichidator judiciar, numita C.V. Ulterior, deși inculpatul R.V.F. a mai fost notificat în repetate rânduri cu privire la obligația de a pune la dispoziția lichidatorului în condițiile art. 35 documentele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) necesare procedurilor dispuse, totuși acesta nu a prezentat decât o parte din actele contabile.

În declarația dată în fața organelor de cercetare penală, inculpatul recunoaște faptul că: "a primit la domiciliu mai multe notificări privind deschiderea procedurii de insolvență față de societate de la lichidatorul desemnat, C.V., prin care i s-a adus la cunoștință că avea obligația de prezenta toate documentele contabile ale societății, dar nu le-a prezentat deoarece a fost neglijent cu actele contabile" (f.115,vol. I). În declarația dată în fața procurorului însă inculpatul motivează neprezentarea documentelor contabile cu faptul că tatăl său „a declarat recurs și fiind convins că recursul îi va fi admis, a hotărât să depună documentele contabile abia după soluționarea recursului”.

S-a reținut că inculpatul nu a predat lichidatorului documentele și informațiile prevăzute de procedură nici după data de 1 februarie 2008 (f.105 vol. I) și respectiv 18 martie 2008 (f. 52,54 vol.I ). În cursul anului 2006 inculpatul a importat mai multe autoturisme pe care le-a vândut în țară la diferite persoane fizice sau juridice, mașinile fiind comercializate în sistem leasing. În majoritatea cazurilor cumpărătorii se deplasau personal în străinătate de unde achiziționau autoturismul dorit, plătind prețul acestuia din bani personali, iar cheltuielile ocazionate de transport, operațiuni vamale, omologarea și asigurarea bunului, precum și valoarea reziduală aferentă tipului euro de mașină, erau contractate pe SC"A.I.” SRL Șimleu Silvaniei și erau achitate în rate.

Inculpatul a încasat legal aceste rate până la data deschiderii procedurii insolvenței, adică până la 20 august 2007, iar după acest termen a continuat să încaseze astfel de sume până la finele contractului, deși i s-a adus la cunoștință faptul că nu mai avea calitatea de administrator și nu mai putea desfășură asemenea activități. Banii obținuți nu au fost predați lichidatorului pentru completarea creanței. M.C.I. i-a plătit inculpatului ratele lunare și după data de 20 august 2007, până la achitarea prețului și expirarea termenului contractual, iar apoi i-a achitat și valoarea reziduală aferentă, în sumă de 900 euro. În situații similare se găsesc încă 23 de cumpărători: - O.C.I. (19 septembrie 2006, valoare rată încasată și nepredată 511,7 euro), C.A.M.

(11 septembrie 2006), L.M. (5 octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 760 euro), B.Z. (9 octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 240 euro și 2788,80 lei), S.C.G. (4 septembrie 2006, 9 octombrie 2006 și 30 octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 2.866,4 euro și 2.487,31 lei), G.B.M. (9 octombrie 2006 valoare rate încasate și nepredate 340 euro), C.F.I. (30 octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 1.570,8 euro), F.C.I. (4 septembrie 2006, 30 octombrie 2006, valoare rate încasate și nepredate 3.554,05 euro), I.I.S. (17 noiembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.487,5 euro), K.A.L. (30 noiembrie 2006, rate încasate și nepredate 250 euro), S.N. (30 noiembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.737 euro), C.M.V.

(11 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.049,6 euro), R.I.C. (29 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.225,3 euro), K.A.C. - (11 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 2.263 euro, J.C.E. - (10 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.130,5 euro), S.C.C. (11 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.100 euro), K.A.V. (contract din 15 decembrie 2006), C.N.T. (22 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.600 euro), S.D. (27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 4.223 euro), B.D.A. (27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.987,3 euro), B.L.L. (27 decembrie 2006, 29 decembrie 2006 și 28 august 2007, rate încasate și nepredate 795 euro), H.V.M. (27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate-715 euro), O.M.C.

(27 decembrie 2006, rate încasate și nepredate 1.487,5 euro). S-a reținut că aceste rate lunare încasate și nepredate includ și contravaloarea taxei reziduale și totalizează suma de 33.316,15 euro și 5.276,11 Iei. Prin aceste operațiuni s-a mărit pasivul social, s-a sustras bunul de la urmărirea de la creditor, fiind aplicabile dispozițiile art. 80 alin. (1), lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar a formulat pretenții civile în cauză, în interesul creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj (5000 lei), Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, (119 lei), B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei (35047,09 lei) în cuantum total de 40.166 lei. Inculpatul a declarat că după data deschiderii procedurii insolventei, a continuat să încaseze rate de la contractele de leasing aflate în derulare, valoarea totală fiind de aproximativ 100.000 Ron, bani care nu au fost puși la dispoziția lichidatorului.

Acești bani au fost folosiți de R.V. (tatăl inculpatului) pentru plata în vamă a valorilor reziduale a unor contracte de leasing și a altor cheltuieli (impozite, taxe, etc.) (f. 117). Din lista mijloacelor de transport comunicată de Primăria Șimleu Silvaniei, rezultă că societatea având ca obiect de activitate și „leasing de mașini" mai avea în patrimoniu înmatriculate și neradiate un număr de 24 de mașini, care erau la utilizatori, dar nu au putut fi identificate de lichidator deoarece administratorii societății nu au predat toate contractele de leasing încheiate cu utilizatorii. (f.53 vol.I). Deși inculpatul R.V.F.

a susținut că vina aparține doar tatălui său R.V., care a hotărât să nu predea documentele contabile lichidatorului și a continuat să încaseze bani din ratele contractelor de leasing după deschiderea procedurii de insolvență, (bani pe care nu i-a predat lichidatorului), din probatoriul administrat în cauză rezultă că lichidatorul judiciar a discutat personal cu inculpatul R.V.F. cerându-i în mod expres să predea documentația legală, dar acesta nu s-a conformat deși a fost informat personal cu privire la această obligație legală. În cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă participația este posibilă în toate formele sale, inclusiv în cazul complicității negative, denumire dată situației celui care aflând că se va săvârși o faptă prevăzută de legea penală inculpatul nu a adus aceasta la cunoștința autorității sau nu a intervenit pentru a împiedica consumarea, în această situație existând o complicitate prin adeziune tacită.

În calitate de administrator al SC ”A.I." SRL. Șimleu Silvaniei, supusă, procedurii insolvenței, inculpatul a ascuns și a înstrăinat o parte din active prin nepredarea bunurilor lichidatorului desemnat. Astfel inculpatul a achiziționat de la SC M. SA Oradea, cu facturi fiscale, bunuri de natura mijloacelor fixe și obiecte de inventar (respectiv frigidere, cuptor cu microunde, etc.) pe care nu le-a predat lichidatorului în vederea completării masei creanței prin valorificarea acestora (f. 17). Din declarația inculpatului R.V.F. rezultă că: „bunurile achiziționate de la SC „M." SA, între timp au fost comercializate, sumele de bani rezultate folosindu-le la plata unor credite" (f.117).

Inculpatul a mai declarat că începând cu luna octombrie 2007, a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice pe care-l avea deschis la Suplacu de Barcău jud. Bihor, iar stocul de marfă nevândut, l-a adus cu un mijloc de transport la locuința sa din Șimleu Silvaniei și l-a depozitat într-o magazie. Timp de aproximativ un an de zile, a vândut din acel stoc de marfă la preturi mai mici pentru a plăti creditul la B.C.R. Șimleu, depunând banii într-un cont deschis de lichidator. Inculpatul recunoaște faptul că nu a discutat cu lichidatorul referitor la stocuri și la posibilitatea vânzării acestor produse (f.122, vol. I). S-a reținut că fapta inculpatului R.V.F. care în calitate de administrator la SC.

„A.I." SRL Șimleu Silvaniei, deși a fost notificat în legătură cu deschiderea procedurii de insolvență, a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar în condițiile prevăzute la art. 35, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), f), constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de: art. 147 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Fapta inculpatului R.V.F., care a ascuns o parte din activul averii firmei debitoare SC „A.I.„ SRL Șimleu Silvaniei, încasând și după deschiderea procedurii de insolvență, sume de bani din ratele unor contracte de leasing aflate în derulare, bani care nu au fost depuși la dispoziția lichidatorului și a înstrăinat o parte din activele firmei, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. și ped.

de art. 143 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul R.V.F. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a criticat sentința atacată ca fiind nelegală sub aspectul omisiunii aplicării pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 C. pen. motivându-se că potrivit textului legal invocat condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. Inculpatul R.V.F. a criticat soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa cu motivarea că infracțiunile nu au fost comise de către acesta, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, iar în subsidiar, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.

Prin decizia penală nr. 174/A din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de inculpatul R.V.F., împotriva sentinței penale nr. 92 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a desființat sentința apelată în ceea ce privește omisiunea aplicării art. 71 C. pen. și latura civilă a cauzei și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite s-a dispus aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. Totodată, s-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și B.C.R.

SA constatând recuperate prejudiciile cauzate acestor părți civile. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Pentru a decide astfel, s-a constatat că, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea probelor administrate sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Susținerea inculpatului potrivit căreia nu a comis infracțiunile pe considerentul că de administrarea societății se ocupa tatăl său și că faptelor le lipsește atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, nu a fost însușită de instanța de apel.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a deținut calitatea de administrator al SC "A.I.„ SRL Șimleu Silvaniei. După deschiderea procedurii insolvenței potrivit sentinței civile nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj, administratorul judiciar l-a notificat pe inculpat și, personal, i-a comunicat acestuia că are obligația de a preda documentele contabile ale societății și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) din lege și, deși au fost depuse numeroase demersuri în acest sens, inculpatul nu a îndeplinit această obligație. Deși prin sentința civilă nr. 186 din 28 februarie 2008 s-a dispus începerea procedurii falimentului, dată de la care dreptul de administrare a încetat de drept, inculpatul a continuat să încaseze sume de bani constând în rate la contractele de leasing încheiate de societate, omițând apoi să predea aceste sume lichidatorului judiciar.

Deși era deschisă procedura insolvenței, începând cu luna octombrie 2007, inculpatul a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuința sa și, în decursul unui an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deși obligația sa era aceea de a preda bunurile lichidatorului desemnat. Toate aceste manopere au avut drept urmare fraudarea terților creditori. Apărarea inculpatului potrivit căreia acesta nu a avut calitatea de subiect activ al infracțiunilor nu a fost reținută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al societății, fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice și, în această calitate, avea obligația de a comunica actele solicitate de lichidator, cu atât mai mult cu cât sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă, legea nu cere o anumită calitate pentru făptuitor.

Raportat la starea de fapt reținută, s-a constatat că instanța de fond a dat o încadrare juridică legală infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au fost corespunzător individualizate. Sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepselor aplicate.

Față de aceste dispoziții în contextul circumstanțelor concrete ale cauzei, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen. Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei s-a reținut că sumele invocate ca prejudiciu nu sunt probate deoarece debitul societății a fost achitat integral astfel că acțiunile civile au fost greșit admise. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă B.C.R. – Agenția Șimleu Silvaniei, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. A invocat în scris cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 18, 17 2 însă a susținut oral doar cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. A învederat că pentru termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la cererea expresă a instanței de apel, s-a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9 iunie 2011 în care era menționat faptul că se menține constituirea de parte civilă pentru suma de 60.478,58 lei, atașând, totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL, începând cu 29 august 2007, precum și situația creditului la zi. Prin același înscris a precizat că, ulterior constituirii ca parte civilă în fața primei instanțe, recurenta nu a mai încasat nicio sumă de bani în contul creanțelor sale față de societatea debitoare. Fără a ține cont de situația reală privitoare la latura civilă a cauzei, instanța de apel a reținut în mod netemeinic că sumele „invocate ca prejudiciu în cauză nu sunt probate, deoarece debitul societății a fost achitat integral astfel că acțiunile civile au fost greșit admise”.

Reluând cronologic, modul de derulare a procedurii insolventei debitorului SC A.I. SRL Simleu Silvaniei, recurenta a învederat că aceasta s-a desfășurat astfel: 1. Procedura insolvenței s-a deschis prin sentința civilă nr. 1638 din 20 august 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 1321/84/2007. Cererea de admitere a creanțelor a fost depusa de subscrisa B.C.R. SA, la data de 20 septembrie 2007. Creanța băncii în suma de 70.057,05 lei, din care 70.000 lei credit și 18,05 lei dobânda, fiind o creanța garantata, beneficia de curgerea în continuare a dobânzilor și comisioanelor pana la recuperarea creditului, în baza prevederilor alin. (2) al art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

2. Procedura falimentului s-a deschis prin sentința civilă nr. 186 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, din care rezultă că la data sentinței creanța băncii era în suma de 74.263,14 lei.

Din Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuire, întocmit de către lichidator în data de 18 decembrie 2008, rezultă că, din creanța definitivă a băncii în sumă de 77.087,09 lei, acesteia i s-au distribuit următoarele sume: - 29.000 lei în data de 12 iunie 2008; - 13.040 lei în data de 16 noiembrie 2008; - 4.470 lei în data de 18 decembrie 2008. Raportat la operațiunile consemnate în extrasul de cont curent , depus la dosarul de apel și invocat în decizia Curții de Apel Cluj, rezultă că operațiunile bancare anterioare datei de 28 ianuarie 2008, (data deschiderii falimentului) au fost operațiuni normale, dispuse de către administratorul societății, acestuia ridicându-i-se dreptul de administrare numai începând cu această dată, prin sentința de deschidere a falimentului.

Aceste operațiuni nu au nicio legătură cu recuperarea creanțelor băncii, mai ales că unele dintre acestea, cum sunt cele din 30 august 2007, 31 august 2007 și 12 septembrie 2007, sunt chiar operațiuni de trageri din linia de credit de 70.000 lei, acordata de banca și care se derula prin contul curent, fiind un credit tip revolving; S-a mai arătat că sumele distribuite băncii de către lichidatorul judiciar, menționate mai sus, au fost virate de către acesta astfel din contul de lichidare, deschis de către lichidatorul judiciar la L.B. SA, în contul curent al debitorului deschis la B.C.R. SA, sumele încasate fiind consemnate prin operațiuni în acest din urma cont curent. S-a mai susținut că, pentru a elucida în mod corect dacă și în ce măsură s-au recuperat prejudiciile suferite de părțile civile constituite în cauză, instanța de apel trebuia să aibă în vedere extrasul contului de lichidare deschis la L.B.

SA, pentru a stabili ce sume și căror creditori le-au fost distribuite; or, acest extras de cont nu a fost avut în vedere de instanța de apel, aceasta luând ca baza a argumentării sale, sentința civilă nr. 2897 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 860/84/2008, fără a observa că aceasta nu poate constitui o dovadă a reparării prejudiciilor suferite de părțile civile prin infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. Prin această sentință civilă s-a soluționat cererea lichidatorului judiciar de angajare a răspunderii administratorilor societății debitoare și de obligare a sa la suportarea unei părți a pasivului debitoarei, parte de pasiv creată ca urmare a unei administrări defectuoase a societății.

A solicitat admiterea recursului formulat, casarea în parte a deciziei și, rejudecând, admiterea acțiunii civile formulate și obligarea inculpatului la plata sumei de 60.478,58 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând: 43.774,39 lei, credit restant, 16.106,66 lei dobânzi restante și 597,53 lei comisioane restante. Recursul este nefondat. Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, și din oficiu cauza, constată că aceasta este legală și temeinică. Deși din motivele de recurs redactate în scris au fost indicate și alte critici acestea nu au mai fost susținute în fața instanței de recurs, Așa fiind, Înalta Curte examinând criticile formulate de recurenta parte civilă, prin prisma cazului de casare susținut oral în fața instanței de recurs (pct. 17 2 C. proc.

pen.), reține următoarele: Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul a deținut calitatea de administrator al SC "A.I.„ SRL Șimleu Silvaniei. După deschiderea procedurii insolvenței potrivit sentinței civile nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj, administratorul judiciar l-a notificat pe inculpat și, personal, i-a comunicat acestuia că are obligația de a preda documentele contabile ale societății și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) din lege și, deși au fost depuse numeroase demersuri în acest sens, inculpatul nu a îndeplinit această obligație. Deși prin sentința civilă nr. 186 din 28 februarie 2008 s-a dispus începerea procedurii falimentului, dată de la care dreptul de administrare a încetat de drept, inculpatul a continuat să încaseze sume de bani constând în rate la contractele de leasing încheiate de societate, omițând apoi să predea aceste sume lichidatorului judiciar.

Deși era deschisă procedura insolvenței, începând cu luna octombrie 2007 inculpatul a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuința sa și, în decursul unui an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deși obligația sa era aceea de a preda bunurile lichidatorului desemnat. Toate aceste manopere au avut drept urmare fraudarea terților creditori. Apărarea potrivit căreia nu a avut calitatea de subiect activ al infracțiunilor nu a fost reținută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al societății, fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice și, în această calitate avea obligația de a comunica actele solicitate de lichidator, iar sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă legea nu cere o anumită calitate pentru făptuitor.

Raportat la starea de fapt reținută, s-a constatat că instanța de fond a dat o încadrare juridică legală infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au fost corespunzător individualizate. În contextul stării de fapt reținută și a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.V.F., Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a folosit argumente pertinente în soluționarea laturii civile a cauzei. Astfel, potrivit sentinței civile nr. 2897 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj (28 dos. fond) rezultă că debitul societății potrivit tabelului definitiv al creanțelor era în suma de 82.206, 09 lei, recuperat parțial și că la data de pronunțării acestei sentințe pasivul societății era în valoare de 35.666 lei.

Potrivit extrasului de cont din data de 08 iunie 2011 depus de BCR (f. 30-35 dos. apel), începând cu data declarării insolvenței, respectiv începând cu data de 29 august 2007, s-au depus mai multe sume de bani atât în contul de datorii ale societății, cât și în contul destinat creditelor înscrise în tabelul definitiv, ultima sumă fiind depusă la data de 16 ianuarie 2009, totalul fiind de 82934,96 lei. Rezultă prin urmare că sumele invocate ca prejudiciu nu sunt probate, deoarece debitul societății a fost achitat integral astfel că acțiunile civile au fost greșit admise. Instanța de fond a dispus, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și art. 999 C. civ., obligarea inculpatului R.V.F.

la despăgubiri civile în sumă de 119 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5000 lei către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și 60.478,58 lei către B.C.R., sume la care s-au Adăugat dobânzile legale până la recuperarea integrală a prejudiciului. Prin adresa de la fila 29 vol. I dosar urmărire penală, lichidatorul s-a constituit parte civilă în cauză, în interesul creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanță a debitoarei, neîndestulați, cu suma de 40.166 lei. Conform Tabelului definitiv de creanțe înregistrat la grefa Tribunalului Sălaj la data de 27 februarie 2008, creditorii erau: B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei - 77.088, 09 lei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - 5000 lei și Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj – 119 lei.

Din creanța înregistrată a fost achitată în favoarea B.C.R. - Șimleu Silvaniei suma de 42.000 lei, rămânând astfel neachitată creanța de 40.166 lei. Având în vedere sumele susmenționate, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri către cele trei societăți, acestea neaflându-se în raport de cauzalitate cu faptele deduse judecății și pentru care a fost condamnat. Prin adresa nr. 2454 din 10 mai 2010 (fila 24 dos. fond), lichidatorul a precizat că la data de 26 ianuarie 2009, prin sentința civilă nr. 108 din acea dată pronunțată de Tribunalul Sălaj, a dispus închiderea procedurii insolvenței la SC A.I. SRL, precum și radierea ei din Registrul Comerțului. Astfel, lichidatorul (I.I.) a fost descărcată de orice îndatoriri și responsabilități.

Într-adevăr pentru termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la solicitarea instanței de apel, recurenta, prin reprezentant legal, a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9 iunie 2011 prin care preciza că menține constituirea de parte civilă în cauză, precizând și suma prejudiciului înregistrat la data respectivă, atașând, totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL începând cu data de 29 august 2007, precum și situația creditului la zi. Aceste documente nu sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul că prejudiciul este real și efectiv. Așa cum a reținut și instanța de prim control judiciar, potrivit sentinței civile nr. 2897 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, debitul societății, conform Tabelului definitiv al creanțelor, era în sumă de 80.206,09 lei, debit recuperat parțial.

Din conținutul aceleiași sentințe rezultă că la data pronunțării acestei hotărâri pasivul societății era în valoare de 35.666 lei ( fila 28 dosar fond). Din extrasul de cont din data de 8 iunie 2011 depus la B.C.R. rezultă că începând cu data de 29 august 2007 - data declarării insolvenței s-au depus mai multe sume de bani, atât în contul de datorii ale societății, cât și în contul destinat creanțelor înscrise în tabelul definitiv, în total 82.934,96 lei, ultima sumă fiind depusă la data de 16 ianuarie 2009. Așa fiind, constatarea instanței de prim control judiciar că sumele invocate ca prejudiciu în cauză sunt probate este justă. Constatând că debitul societății a fost achitat integral, în mod corect, s-a apreciat că acțiunile civile formulate în cauză au fost greșit admise.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei împotriva deciziei penale nr. 174/A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat R.V.F., pe care o va menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei împotriva deciziei penale nr. 174/A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat R.V.F. Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului declarat de recurenta partea civilă B.C.R. - Agenția Șimleu Silvaniei rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V.F., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai 2012.