ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 504/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 504/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor penale

de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 80 din 17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 6337/108/2010, în baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a

fost condamnat inculpatul C.L., fără antecente penale, la 3 ani închisoare

pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă.

În

baza art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 1 an

închisoare și 10 RON amendă penală pentru infracțiunea de emitere de cecuri cu dată

falsă, fără elementele esențiale de validitate și fără disponibil în cont.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe

care o va executa fără aplicarea vreunui spor, fiind adăugată amenda penală de 10

RON.

Pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen., au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de a alege și lit. c) C. pen.

În

baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 1000 C. civ.,

a fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate, constituite părți

civile în cauză fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC R.F. SRL Arad, prin lichidator judiciar SP R. IPURL Arad, să plătească acestora

următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri: 134.940,53 RON către SC

A.P.C. SRL Abram - jud. Bihor; 79.521,62 RON către SC I.P.S. SRL Vărășeni, jud.

Bihor; 29.986,72 RON către SC R.H. SRL Oradea; 5.198 RON către SC A.I. SRL Arad;

23.098,72 RON către SC L.S.F. SRL Șindrilari, jud. Vrancea.

S-a constatat că partea vătămată SC

E.B. SRL a renunțat la pretenții și la orice calitate procesuală.

În

baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 12.654,43 RON.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL Arad, prin lichidator judiciar

SP R. IPURL Arad, să plătească statului suma de 1200 RON cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC R. F. SRL Arad, prin lichidator judiciar SP R.

IPURL Arad, să plătească suma de 1000 RON, părții civile SC A.P.C. SRL, cheltuieli

judiciare.

S-a dispus virarea din fondurile Ministerului

Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu avocat

din oficiu și în favoarea martorului T.V. a sumei de 120 RON, reprezentând cheltuieli

de

prezentare la instanță și respinge cererea

de decontare a cheltuielilor de transport.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul din 30 septembrie 2010 dat în Dosarul nr. 71/P/2008

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, a fost trimis în judecată inculpatul

C.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută de

art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și emitere de cecuri fără disponibil

în cont, cu dată falsă sau fără unul din elementele esențiale, prevăzută de

art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din probele administrate în cauză, în faza

de urmărire penală (declarațiile învinuiților, declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor, înscrisuri), precum și din cele administrate în faza de cercetare judecătorească

(adresa din 02 noiembrie 2010 emisă de Oficiul registrului comerțului de pe lângă

Tribunalul Bihor, factura din 17 februarie 2011 emisă de SC A. SRL, Arad reprezentând

controloarea cazării de la hotel privind pe martorul T.V., extras de cont din

17 octombrie 2007; din 12 noiembrie 2007; din 10 decembrie 2007; fișa contului

nr. XXX și fișa contului nr. YYY aparținând societății SC R.F. SRL, declarațiile

martorilor B.V., P.N., S.V., B.A., M.A., precum și cererea de constituire parte

civilă, depusă de SC A.P.C. SRL), instanța a reținut, în fapt, următoarele:

În anul 2006, inculpatul C.L., împreună

cu cetățeanul român R.M.I. au înființat SC R.F. SRL, având ca principal obiect de

activitate, comerțul cu material lemnos. De administrarea societății s-a ocupat

însă numai inculpatul, acesta, împreună cu concubina sa, S.A.F., având și drept

de semnătură în bancă. Pentru a putea fi autorizată societatea, inculpatul C.L.

a închiriat pe perioada 15 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 de la Asociația

C.A.L. un spațiu în stare avansată de degradare, necesar declarării sediului social,

în care însă agentul economic nu a funcționat niciodată, la fel ca și în cazul punctului

de lucru declarat în comuna Șofronea. În fapt, activitatea s-a desfășurat în alte

două locații, două dintre acestea fiind identificate în comuna Siria, spațiile fiind

închiriate de la SC V.I. SRL și SC S. SRL, niciunul dintre acestea nefiind însă

declarat organelor fiscale ori la Registrul Comerțului.

În

esență, activitatea infracțională a inculpatului C.L. a constat

în cumpărarea de mărfuri pe credit de la partenerii de afaceri, în numele SC

R.F. SRL, acestora emițându-le cecuri la ordin postdatate și fără a avea disponibil

bănesc în conturile bancare la acel moment, ori bilete la ordin, cu asigurarea neonorată

ulterior că titlurile de credit vor fi plătite la termenele convenite pentru prezentarea

spre încasare. În schimb, după valorificarea bunurilor astfel dobândite, inculpatul

C.L. a retras numerarul din conturile bancare, direct, ori prin intermediul concubinei

sale, a distrus evidențele societății și a plecat din țară.

Astfel, la sfârșitul lunii septembrie 2007,

inculpatul C.L. a obținut de la partea vătămată SC A.P.C. SRL Abram, jud. Bihor,

plata, în avans, a unor mărfuri pe care s-a angajat să i le livreze, încasând suma

de 317.193,76 RON. În schimb, inculpatul C.L. a emis la data de 28 august 2007 două

bilete la ordin pentru sumele de 26.600 RON și 25.150,09 RON, scadente la datele

de 01 noiembrie 2007 și 25 noiembrie 2007; la data de 07 septembrie 2007, a emis

cecuri, pentru suma de 26.500 RON, postdatat în 26 noiembrie 2009 și pentru suma

de 26.500,90 RON, postdatat în 30 noiembrie 2007, la acel moment, în cont având

un disponibil de doar 812,73 RON; la data de 10 septembrie 2007, două bilete la

ordin, unul în valoare de 25.126,99, scadent la 19 noiembrie 2007, iar al doilea

în valoare de 28.000 RON, scadent la 14 noiembrie 2007. Partea vătămată nu a reușit

să încaseze niciunul dintre instrumentele de plată, iar inculpatul nu a mai fost

de găsit, drept pentru care, la data de 07 aprilie 2008, a promovat acțiunea în

insolvență împotriva debitoarei SC R.F. SRL. Deoarece inculpatul nu a prezentat

lichidatorului judiciar documentele prevăzute de lege, nu au putut fi identificate

active care să fie valorificate în vederea reparării prejudiciului. SC A.P.C.

SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 134.940,53 RON .

La data de 03 octombrie 2007, SC E.B.

SRL Iedera, jud. Dâmbovița a livrat către SC R.F. SRL, material lemnos în valoare

de 35.654,33 RON, inculpatul C.L. emițând două cecuri, dintre care unul, în valoare

de 17.654,43 RON, postdatat în 26 octombrie 2007, a fost prezentat trasului după

expirarea termenului legal, în urma rugăminților inculpatului, și refuzat la plată.

Disponibilul bănesc, în contul emitentului a fost de doar 1395 RON. Inculpatul C.L.

a achitat persoanei vătămate prin virament bancar suma de 5.000 RON, iar acesta

a arătat că nu dorește să participe ca parte vătămată sau parte civilă în procesul

penal.

Tot în luna octombrie 2007, inculpatul

C.L. a intrat în relații de afaceri cu SC I.P.S. SRL Vărășeni, jud. Bihor, care

i-a făcut în data de 22 octombrie 2007 două livrări de bușteni, una în valoare de

2677,50 RON, iar a doua, de 62.181,73 RON. Pentru plata mărfurilor, inculpatul a

emis două cecuri postdatate în 27 noiembrie 2007 și 04 decembrie 2007, pentru sumele

de 32.400 RON, în contul trăgătorului fiind disponibilă suma de doar 7115,58 RON.

În data de 27 octombrie 2007, partea vătămată a mai livrat SC R.F. SRL mărfuri în

valoare de 14.662,39 RON, pentru care inculpatul C.L. a emis un cec datat fals în

07 decembrie 2007, în contul trăgătorului fiind disponibilă doar suma de 9.900,04

RON. Și în acest caz, după înregistrarea incidentelor de plată, inculpatul nu a

mai putut fi contactat. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 79.521,62 RON.

În

data de 24 octombrie 2007, inculpatul C.L. a achiziționat

de la SC R.H. SRL Oradea, material lemnos în valoare de 29.986,72 RON, emițând un

cec postdatat în 13 noiembrie 2007, disponibilul bănesc fiind de doar 294,02

RON.

Evident că, nici de această dată, inculpatul nu a mai putut fi găsit de către reprezentanții

creditoarei, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 29.986,72

RON.

Tot în luna octombrie 2007, în data de

13, SC L.S.F. SRL Șindrilari, jud. Vrancea, a livrat SC R.F. SRL mărfuri în valoare

de 23.098,12 RON, primind, în schimb, de la inculpat, un cec postdatat în 01

noiembrie 2007, refuzat ulterior la plată datorită lipsei disponibilului bănesc

în contul emitentului. Furaizoarea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

menționată.

În

jurul datei de 10 decembrie 2007, inculpatul C.L. a emis beneficiarei

SC A.I. SRL Arad un cec pentru suma de 23.380 RON, postdatat în 17 decembrie 2007,

deși disponibilul bănesc în contul bancar era doar de 3.000 RON. Ca și în celelalte

ocazii, după refuzul cecului, inculpatul nu a mai putut fi găsit.

Partea vătămată a executat silit debitorul,

obținând suma de 18.182 RON prin valorificarea materialului lemnos depistat la depozitul

din Siria al SC R.F. SRL

SC A.I. SRL s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 5198 RON - nerecuperată din debit, solicitând de asemenea 101.000

RON cu titlu de cheltuieli de executare, deși, din înscrisurile prezentate, nu s-a

probat decât cheltuirea sumei de 1500 RON, în acest scop.

În

urma verificărilor, a mai fost identificat cecul, în valoare

de 30 950 RON, emis beneficiarei SC T.C. SRL Onești, jud. Bacău, neonorat la plată,

tranzacția făcând însă obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 103/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Onești.

Din analiza rulajelor conturilor deschise,

în numele SC R.F. SRL la Banca T. și Banca I.R., rezultă că, în perioada în care

datoriile către părțile vătămate ajunseseră la scadență, soldurile conturilor au

fost creditate cu importante sume de bani care au fost ridicate în numerar de către

inculpat sau concubina acestuia, de cele mai multe ori retragerile fiind sub limita

de 10.000 RON pe zi, pentru a evita depunerea de documente justificative. Importante

sume de bani - 364.800 RON - au fost virate și către SC. S.I. SRL, condusă de S.A.F.

În perioada septembrie - decembrie 2007, spre exemplu, contul de la Banca I.R. a

fost creditat de SC C.S. SRL cu suma de 116.317,32 RON, banii fiind ridicați apoi,

în numerar. De la Banca T., în aceeași perioadă, s-au făcut retrageri de numerar

în cuantum de 63.050 RON. Destinația banilor a rămas necunoscută, inculpatul pretextând

fie că evidențele societății au fost pierdute într-un accident rutier în care a

fost implicat, fie că s-ar afla în posesia avocatului său, P.M., din Baroul Timiș.

Evenimentul rutier invocat însă a avut loc în noaptea de 29 din 30 mai 2007, anterior

operațiunilor comerciale derulate cu părțile vătămate, iar, cu acea ocazie, nu s-a

consemnat în procesul -

verbal

de cercetare la fața locului găsirea vreunui document aparținând SC R.F. SRL și

nici nu s-a reclamat ulterior dispariția lor. Avocatul inculpatului nu a prezentat

la rândul său vreun înscris. Coroborând aceasta cu faptul că inculpatul C.L. nu

a depus pe de altă parte situațiile financiar - contabile nici la Administrația

Financiară Arad, prima instanță a concluzionat că inculpatul nu a organizat și nu

a condus contabilitatea societății. S-a reținut că inculpatul, de altfel, a recunoscut

că a dorit lichidarea societății, deși aceasta nu își plătise creditorii, iar el

ascunsese o parte din activul acesteia.

Prima instanță a constatat că martora S.A.F.

nu a putut fi găsită spre a fi audiată în faza de urmărire penală și nici ulterior

în fața instanței, iar inculpatul deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței.

S-a reținut că dispozițiile art. 84 din

Legea nr. 59/1934 prevăd o infracțiune cu conținut alternativ, enumerând patru acțiuni

diferite, a căror săvârșire realizează conținutul acesteia. Din acest motiv, s-a

considerat că va exista o singură infracțiune chiar dacă aceeași persoană a săvârșit

în aceleași împrejurări de loc și timp mai multe din acțiunile enumerate. De asemenea,

s-a precizat că, conform deciziei nr.

IX

din

24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul

Oficial. nr. 123/9.02.2006, emiterea unui cec fără să existe la tras disponibilul

necesar acoperirii acestuia, constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 dacă această situație a fost cunoscută și acceptată

de beneficiar, iar când s-a făcut prin inducerea în eroare a acestuia, în scopul

obținerii unui folos material injust și i s-a cauzat o pagubă, fapta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (4) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că, din probatoriul

administrat, nu rezultă faptul că beneficiarii cecurilor emise în condițiile arătate

anterior, nu ar fi cunoscut împrejurarea că, la data emiterii, inculpatul nu avea

disponibil în cont. S-a evidențiat că acest aspect rezultă chiar din faptul că,

beneficiarii cecurilor au acceptat postdatarea acestora, respectiv au acceptat scrierea

unei date viitoare de scadență.

Analizând starea de fapt reținută, instanța

a apreciat că, fapta inculpatului C.L., de a distruge evidențele societății și de

a ascunde o parte din activul acesteia, având drept rezultat urmărit de inculpat,

prejudicierea creditorilor SC R.F. SRL, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă,

prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului

de a emite, în baza unei rezoluții unice, cecuri la ordin în numele SC R.F. SRL,

fără a avea la tras disponibil suficient, respectiv de a emite cecuri cu dată falsă

sau cărora le lipsesc elementele esențiale cerute de art. 1 pct. 5 din Legea

nr. 59/1934, fără a se ascunde beneficiarilor lipsa disponibilului bănesc la momentul

emiterii cecurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.art. 41 alin. (2)

C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut

seama de disp. art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare

a pedepsei, respectiv gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul

și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și

de persoana și conduita inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

în termen inculpatul C.L.

Prin decizia penală nr. 148 din 26 septembrie

2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul C.L., a desființat în latura civilă

sentința primei instanțe și, rejudecând cauza, a respins ca inadmisibile acțiunile

civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant C.L. a săvârșit infracțiunile reținute

în sarcina sa, respectiv cea de bancrută frauduloasă și cea de emitere de cecuri

cu dată falsă, cu lipsa elementelor esențiale și fără a avea disponibil suficient.

Sub acest aspect, s-a reținut că declarațiile

reprezentanților societăților comerciale cu care inculpatul a avut relații de afaceri

- SC A.P.C. SRL (B.C.), SC E.B. SRL (B.M.l), SC I.P.S. SRL (T.S.D.), SC R.H.

SRL (N.A.L.), SC L.F. SRL (M.I.) și S.C. A.Z. S.R.L. (P.A.L.) se coroborează cu

declarațiile martorilor T.V., M.A., B.A., B.M.L., B.V., P.N., S.V., B.A. și R.M.I.,

cu facturi, fișele de cont client SC R.F. SRL, borderourile de încasare, biletele

la ordin, filele cec în litigiu, justificările de refuz plată file cec, cererile

de înscriere a refuzului bancar în FNC, somațiile de la Banca T. Arad către SC

R.F. SRL, sentința civilă pronunțată de judecătorul sindic privind dizolvarea SC

R.F. SRL, sentința civilă pronunțată de judecătorul sindic privind închiderea procedurii

insolvenței SC R.F. SRL, sentința civilă pronunțată de judecătorul sindic privind

deschiderea procedurii insolvenței SC A.P.C. SRL, extrasele din registrul comerțului,

avizele de însoțire marfă, contractul de împrumut între inculpat și societatea pe

care o administra (SC R.F. SRL), contractul de închiriere între Asociația

C.A.L. și SC R.F. SRL.

În

urma analizării întregului materialul probator administrat,

în mod corect s-a constatat că inculpatul a emis cecuri cu dată falsă (postdatate),

cu lipsa elementelor esențiale și fără a avea disponibil suficient, precum și că

inculpatul a ascuns o parte din activul societății, în perioada în care datoriile

societății sale

ajungeau la scadență, el retrăgând sume

de bani, din contul societății, în cuantumuri care nu necesitau depunerea de documente

justificative.

În

privința sancțiunilor, s-a remarcat faptul că pedeapsa principală

pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă a fost stabilită în jurul

mediei dintre minimul și maximul prevăzute de lege (3 ani închisoare, pedeapsa prevăzută

de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani), pedeapsa principală pentru săvârșirea

infracțiunii de emitere de cecuri cu dată falsă, cu lipsa elementelor esențiale

și fără a avea disponibil suficient a fost stabilită în cuantum orientat spre maximul

prevăzut de lege (1 an închisoare și 10 RON amendă penală), iar cu ocazia contopirii

nu s-a aplicat vreun spor. S-a apreciat că aceste pedepse nu pot fi reduse, având

în vedere circumstanțele concrete ale cauzei: sumele mari de bani ce constituiau

datorii ale societății inculpatului către creditori și pe care a încercat cu orice

preț să nu le plătească, numărul persoanelor beneficiare de cecuri cu dată falsă

și fără acoperire emise de inculpat, atitudinea sa după comiterea faptelor (ascunderea

unei părți din activul societății sale și a evidențelor acesteia, distrugerea de

documente contabile și plecarea din România), conduita procesuală (s-a sustras atât

de la urmărirea penală, cât și de la judecată).

Justificată este și confiscarea specială

a sumei de 12.654,43 RON dobândite de inculpat și care nu a servit la despăgubirea

SC E.B. SRL

Instanța de control judiciar a considerat

însă că, în mod eronat, au fost soluționate acțiunile civile exercitate de SC

A.P.C. SRL, SC I.P.S. SRL, SC R.H. SRL, SC L.F. SRL și SC A.Z. SRL.

Conform deciziei nr. 43 din 13 octombrie

2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs

în interesul legii (publicată în M.O. nr. 372/03.06.2009), obligatorie potrivit

art. 414

5

alin. (4) C. proc. pen., instanța penală învestită cu judecarea

infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările

ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a

pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.

Ca atare, instanța de apel a arătat că

acțiunile civile sunt inadmisibile.

Împotriva deciziei, în termen legal au

declarat recurs, partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. și de inculpatul

C.L.

Recurenta parte civilă SC A.P.C. SRL a

solicitat, prin motivele scrise, admiterea recursului în ceea ce privește latura

civilă a cauzei, casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea, ca legală și

temeinică, a sentinței Tribunalului Arad, arătând că reiese, fără putință de tăgadă

vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea faptelor prev. și ped. de

art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și art. 84 din Legea nr. 59/1934.

Recurentul inculpat C.L. a solicitat instanței

de recurs să reducă pedeapsa aplicată.

Examinând hotărârea atacată din prisma

motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Având în vedere critica adusă de recurenta

parte civilă deciziei pronunțate de instanța de apel, respectiv că, în mod greșit,

a fost respinsă acțiunea sa civilă, ca inadmisibilă (după ce prima instanță a admis

pretențiile sale civile și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă

la plata despăgubirilor civile în cuantum de 134.940,53 RON), Înalta Curte consideră

că aceasta se subscrie motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii

sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În

raport de critica formulată de partea civilă SC A.P.C.

SRL, Înalta Curte consideră că acțiunea civilă promovată de aceasta a fost respinsă,

în mod corect, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 143 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 85/2006, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei

care falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte

din activul averii acestuia, iar în speță, inculpatul C.L. a distrus evidențele

SC R.F. SRL și a ascuns o parte din activul acesteia.

Acțiunea de distrugere are ca urmare afectarea

evidenței contabile, care ajunge în starea de a fi desființată sau alterată, iar

în cazul ascunderii unei părți din activul averii debitorului urmarea imediată rezidă

în schimbarea poziției (materiale sau juridice) a bunurilor.

Diferit de modalitatea de comitere a bancrutei

frauduloase în variantele reglementate de lit. b) și lit. c) ale art. 143 din

Legea nr. 85/2006, în modalitatea de incriminare prevăzută la lit. a), a aceluiași

articol, nu se impune condiția ca faptele să fie săvârșite „în frauda creditorilor".

Apoi, potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2

și pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se pedepsește cu amendă și închisoare oricine emite

un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau emite un cec cu date false

ori căruia îi lipsește unul din elementele esențiale. În speță, în mod repetat,

inculpatul a emis în baza aceleiași rezoluții infracționale, cecuri la ordin în

numele SC R. F. SRL, fără a avea la tras disponibilul necesar, respectiv a emis

cecuri cu dată falsă sau cărora le lipsesc elemente esențiale cerute de art. 1 pct.

5 din Legea nr. 59/1934, fără a ascunde beneficiarilor lipsa disponibilului bănesc

la momentul emiterii cecurilor.

În

privința părții civile SC A.P.C. SRL, se reține că inculpatul

a emis, la 7 septembrie 2007, file cec postdatate, pentru onorarea cărora nu avea

disponibilul necesar în cont, situație cunoscută de martorul B.C., administratorul

recurentei părți civile, care a acceptat

postdatarea filelor cec deși

acestea constituie, prin natura lor juridică, instrumente de plată.

Martorul a menționat în declarațiile date

că filele cec, astfel completate, au reprezentat o garanție pentru sumele de plată

date în avans de recurenta parte civilă către firma inculpatului, astfel că, acesta

avea reprezentarea lipsei totale sau, cel puțin parțiale, a disponibilului necesar

în cont pentru plata cecurilor la momentul emiterii lor.

Prin urmare, neexistând elementul inducerii

în eroare cu privire la disponibilul din cont, în mod corect încadrarea juridică

dată faptelor săvârșite de inculpat, inclusiv în relațiile de afaceri cu partea

civilă recurentă, a fost cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Aceasta

constituie o infracțiune de pericol deoarece protejează numai relațiile sociale

referitoare la operațiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilității acestor

instrumente de plată în relațiile comerciale.

Scopul incriminării faptelor descrise la

art. 84 din Legea nr. 59/1934 este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor,

iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.

Înalta Curte mai constată că situația permisă

este dată de existența unor raporturi juridice între recurenta parte civilă SC

A.P.C. SRL și partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL, în care cecurile au constituit

o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul comercial încheiat.

Neexecutarea obligației asumate prin contract

constituie izvorul eventualului prejudiciu cauzat, iar nu emiterea cecului.

De astfel, în conformitate cu disp.

art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare,

cecul are valoare de titlu executoriu, astfel că recurenta parte civilă are la dispoziție

o acțiune civilă separată pentru recuperarea prejudiciului, nemaifiind necesară

exercitarea unei acțiuni civile întemeiate pe răspundere civilă delictuală pentru

acoperirea eventualei pagube.

În

sensul celor menționate, Înalta Curte s-a pronunțat prin decizia

în interesul legii nr. 43 din 15 octombrie 2008, publicată în M. O. din 3 iunie

2009.

În

materia infracțiunilor de pericol, instanța supremă a statuat

prin decizia de îndrumare nr. 1/1968 că infracțiunile de pericol nu sunt cauzatoare

de prejudicii prin ele însele și, ca atare, în cazul unor asemenea infracțiuni instanța

investită cu judecarea acțiunii penale nu este competentă să soluționeze și acțiunea

civilă alăturată celei penale.

Potrivit art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate

recurentului inculpat C.L., pentru fiecare dintre infracțiunile comise, ca și pedeapsa

rezultantă au fost just individualizate.

Astfel, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

bancrută frauduloasă este justificată în raport de modalitățile în care recurentul

inculpat a săvârșit infracțiunea și urmările periculoase socialmente ale faptei

prin care s-a adus atingere relațiilor sociale privitoare la protecția înscrisurilor

și bunurilor ce reflectă relațiile de afaceri derulate de societățile comerciale.

Relativ la sancțiunea aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se constată,

de asemenea, că aceasta exprimă cumulat criteriile de individualizare a pedepsei,

enumerate de art. 72 C. pen., respectiv perioada relativ îndelungată (câteva luni

de zile din anul 2007) în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională,

modalitatea repetată a actelor materiale care au dat caracterul continuat al infracțiunii

prevăzută de Legea nr. 59/1934, numărul cecurilor postdatate sau emise cu lipsa

unor elemente esențiale cerute de legea specială; numărul societăților comerciale

pentru care, în calitate de beneficiar, inculpatul a emis filele cec.

De asemenea, în procesul de individualizare

a pedepsei s-a ținut seama de comportamentul recurentului inculpat după săvârșirea

infracțiunilor (a părăsit teritoriul țării) și, implicit, atitudinea sa procesuală.

Prin modalitatea de executare a pedepsei

stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel se asigură realizarea

scopului preventiv - educativ și de constrângere a pedepsei, așa cum acesta este

reglementat de art. 52 C. pen.

Cât privește aplicarea pedepsei închisorii

cu amenda penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2

și pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se constată că aceasta este în concordanță cu dispozițiile

legii speciale.

Este real că prin art. 72 alin. (2) C.

pen., se indică expres că atunci când legea prevede pentru o infracțiune, sancțiuni

alternative, se alege una dintre acestea și se proporționalizează corespunzător,

dar art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 nu reglementează un sistem alternativ

de pedepse, pentru a alege între închisoare și amendă, ci un sistem cumulativ, iar

prin art. 362 C. pen. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, se prevede că dispozițiile

din partea generală a acestui cod se aplică și faptelor sancționate penal prin legi

speciale, afară de cazul când legea dispune altfel.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legală și temeinică

hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. și de inculpatul C.L. împotriva

deciziei penale nr. 148/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte civilă SC

A.P.C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. și de incupatul C.L. împotriva

deciziei penale nr. 148/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă SC

A.P.C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 februarie 2012.