ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2014

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4275/2013 din 22 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții–pârâți S.Gh.M. și S.I.M. împotriva sentinței civile nr. 573 din 29 mai 2013 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu intimata C. SPRL Bacău, lichidator judiciar al debitoarei

SC R. SRL.

Împotriva acestei decizii S.Gh.M. și S.I.M. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (8) și (7)-(10) C. proc. civ. și pe art. 512 același cod. În susținerea cererii de revizuire, revizuenții au arătat, în esență, că instanța de la Curtea de Apel Bacău care a pronunțat decizia nr. 4275 în data de 22 noiembrie 2013 a fost în eroare pentru că nu a studiat temeinic probele depuse la dosar și nici nu a dat atenție pledoariei realizată de către recurent. Astfel, susțin revizuenții, prin prima decizie a fost admis recursul, iar cauza trimisă în rejudecare la aceeași instanță, iar prin decizia a cărei anulare o solicită s-a respins recursul, în ambele cauze participând dl. judecător C.Ș.

Revizuenții arată că având în vedere că cele două decizii sunt în discordanță au formulat cererea de revizuire a deciziei nr. 4275 din 22 noiembrie 2013 întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri potrivit art. 509 alin. (8) C. proc. civ. Prin concluziile scrise depuse la dosar, revizuenții indică faptul că decizia nr. 4275 din 22 noiembrie 2013 este potrivnică deciziei nr. 2510/2012 ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău. Înalta Curte în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția inadmisibilității revizuirii și a reținut: Precizare prealabilă: Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, care reglementează conflictul de legi generat de intrarea în vigoare a Noului C. proc.

civ., judecarea cererii de revizuire de față se supune legii de procedură vechi având în vedere că acțiunea a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuent, interes, motive, termene. Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit în art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...)” în cazurile prevăzute la pct. 1-9 C. proc. civ. Rezultă așadar, din textul legal evocat mai sus, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care recursul a fost respins ca nefondat, nu poate fi revizuită, întrucât, respingând recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile invocate de recurent prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind numai aplicarea corectă a legii. În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia atacată de revizuent - prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții S.Gh.M. și S.I.M. nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, aceasta neevocând fondul. În acest context, Înalta Curte ca instanță de revizuire, stabilește că prin obiectul său cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții S.Gh.M. și S.I.M. împotriva deciziei nr. 4275/2013 din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2014.