ÎCCJ, Decizia nr. 44/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 4 martie 2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub Dosar nr. x/2014, contestatorul A. a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25 februarie 2015, solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării și anularea procesului-verbal al adunării creditorilor.

Tribunalul Bacău, prin Sentința civilă nr. 482/12 iunie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului A. Totodată, a respins contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a formulat apel, care a fost soluționat prin Decizia nr. 223/2015 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii, cu consecința modificării în tot a sentinței apelate și a respingerii excepției lipsei calității procesuale active, dispunându-se trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

Continuând judecata pe fond, în al doilea ciclu procesual, prin Sentința nr. 198/2016 din 14 martie 2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de intimata SC D. SA și a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Adunării creditorilor SC B. SRL din data de 25 februarie 2015.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. SPRL, apel care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 169/2016 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016.

1.1. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 169/13 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, apelantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău.

Revizuentul și-a fundamentat inițial în drept cererea pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., invocând existența a două hotărâri definitive potrivnice date de aceeași instanță, același complet, cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. În acest sens, a susținut că, prin Decizia nr. 223/13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2014, au fost analizate condițiile de formă pe care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre obligatorie cu ocazia judecării contestației soluționate definitiv prin Decizia nr. 169/2016 din 13 septembrie 2016.

Ulterior, revizuentul A. a depus la dosar precizări, prin care a arătat că pronunțarea deciziei contestate, fără a fi avut în vedere un element nou, care nu a putut fi înfățișat de parte în timpul procesului, se circumscrie dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, s-a constatat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

1.2. Hotărârea de declinare

Prin Decizia nr. 103/2017 din 30 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin aceeași decizie, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 169 din 13 septembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații E. SPRL și C. SPRL.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 169/2016 a Curții de Apel, ca fiind rămasă fără obiect și s-a dispus restituirea cauțiunii către revizuent.

1.3. Soluția instanței de revizuire

Prin Decizia nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 169 din 13 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a considerat, în esență, că, în speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunțate în proceduri de insolvență, poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Împotriva Deciziei nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Recurentul a criticat decizia atacată din perspectiva nelegalității, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Autorul recursului a susținut, în primul rând, că soluția instanței de revizuire se bazează pe argumente contradictorii și nu reprezintă rezultatul unei analize unitare, consecvente, ceea ce atrage, în opinia sa, incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, în motivarea hotărârii s-au reținut aspectele pe care Curtea de Apel Bacău le-a avut în vedere la soluționare, respectiv: felul nulității și vătămarea produsă prin nerespectarea sau vicierea procedurii urmate de lichidatorul judiciar cu ocazia desfășurării primei adunări a creditorilor, (trimiterea la tabelul preliminar al creditorilor constituind doar unul dintre motivele invocate în legătură cu neregulile întregii proceduri a adunării creditorilor), finalitatea demersurilor fiind, practic, anularea adunării, a tuturor actelor nelegal întocmite, inclusiv a Hotărârii Adunării creditorilor și, în mod cert, reconvocarea adunării.

Or, în pofida celor astfel reținute, instanța, în aceeași hotărâre, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 169/2016 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 223/2015, cu privire la condițiile de formă ale adunării creditorilor, întrucât obiectul celor doua litigii ar fi fost diferit, "respectiv într-un caz contestație la hotărârea adunării creditorilor, iar în celălalt contestație la tabelul preliminar al creanțelor."

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a menționat că instanța de revizuire a făcut o interpretare eronată a condițiilor de admisibilitate, respectiv tripla identitate de obiect, părți, cauză, nu a făcut o apreciere justă a dispozițiilor legale incidente și nici a situației concrete a celor două hotărâri invocate și nici nu s-a pronunțat asupra tuturor susținerilor sale.

Cu referire la conținutul cererii de revizuire și al dispozitivului și considerentelor hotărârilor pretins contradictorii, recurentul a susținut, în esență că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, existând, în opinia sa, cele trei elemente ale autorității de lucru judecat.

Relativ la obiectul cauzelor în discuție, s-a subliniat că a doua hotărâre viza tot nelegalitatea Adunării creditorilor din 25 februarie 2015 și trebuia să respecte întru totul cele dispuse de către prima instanță, din această perspectivă fiind necesar a fi analizată situația și de către instanța de revizuire, care, însă, a limitat analiza doar la unul dintre elementele care atrăgeau nelegalitatea adunării creditorilor și a hotărârii acestei adunări, respectiv modalitatea de emitere/publicare a tabelului preliminar.

Intimata C. SPRL a depus întâmpinare, prin care a susținut că este de acord cu recursul formulat și că achiesează la punctul de vedere exprimat de recurent.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 15 ianuarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Primul motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Din examinarea considerentelor ce au fundamentat hotărârea adoptată de instanța de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., se constată, însă, că acestea îndeplinesc exigențele procedurale și sunt în concordanță cu dezlegarea dată cererii deduse judecății, argumentarea fiind, contrar afirmațiilor recurentului, logică și coerentă.

Astfel, la pronunțarea soluției de respingere a cererii de revizuire, s-au avut în vedere condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei căi de atac, analiza existenței identității de obiect, efectuată din această perspectivă, nefiind în contradicție cu redarea, în contextul expunerii circumstanțelor cauzei, a anumitor aspecte reținute în hotărârile invocate, ce nu vizau expres chestiunea examinată.

În concluzie, în privința hotărârii atacate, se reține că sunt îndeplinite exigențele unei motivări corespunzătoare.

Ca urmare, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea adecvată permițând verificarea conformității hotărârii atacate, cu legea.

În continuare, se constată, că deși recursul a fost întemeiat în mod explicit și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), criticile formulate privesc, în realitate, încălcarea regulilor de procedură vizând autoritatea de lucru judecat, situație în care, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care permit casarea când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Examinând argumentele dezvoltate de recurent, ce vizează, în concret, încălcarea normei prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (cu referire la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire), Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în litigii diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul menționat.

Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite cerințele textului menționat când soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată că Decizia nr. 223/2015 și Decizia nr. 169/2016 (invocate în revizuire) au fost pronunțate de Curtea de Apel Bacău în soluționarea apelurilor declarate de aceeași parte litigantă în cadrul a două cicluri procesuale ale unei singure acțiuni, având ca obiect anularea Hotărârii Adunării creditorilor din data de 25 februarie 2015, reconvocarea adunării și anularea procesului-verbal al Adunării creditorilor. În atare situație, între cele două hotărâri adoptate pe parcursul a două cicluri procesuale nu poate exista contradicție, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind vorba despre procese diferite cu același obiect.

Prin urmare, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit în mod just că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză de A., care să atragă incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Este adevărat că instanța de revizuire a avut în vedere inadmisibilitatea căii de atac dintr-o altă perspectivă (aceea a inexistenței identității de obiect), însă, respingând cererea, instanța de revizuire a pronunțat o soluție în concordanță cu regula de procedură aplicabilă, deci o hotărâre legală, astfel încât, raportat la limitele învestirii sale prin motivul de nelegalitate expus și la soluțiile pe care, în conformitate cu art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție le poate pronunța, instanța de control judiciar constată că nu se impune reformarea hotărârii recurate.

În atare situație, susținerea recurentului, în sensul că ar fi întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în discuție, ca și celelalte argumente invocate în acest context, sunt lipsite de relevanța acordată de autorul căii de atac și nu pot fi reținute.

În raport cu cele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2018.

Procesat de GGC - GV