ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1143/2017

Decizia nr. 1143/2017 Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constatǎ următoarele: 1. Prin cererea formulată la data de 4 martie 2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, sub Dosar nr. x/110/2014/a1, contestatorul A. a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25 februarie 2015, solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării și anularea procesului-verbal al adunării creditorilor. Prin sentința civilă nr. 482 din 12 iunie 2015, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului A. Totodată, a respins contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. și Asociații SPRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a formulat apel, care a fost soluționat prin decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii apelului, cu consecința modificării în tot a sentinței apelate și respingerii excepției lipsei calității procesuale active, dispunându-se trimiterea cauzei spre continuarea judecății. În considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență că, hotărârea Adunării Creditorilor poate fi anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, potrivit art. 48 din Legea nr. 85/2006. Din această perspectivă, s-a reținut că adunarea creditorilor trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile de fond și condițiile de formă, printre care și publicarea în B.P.I.

a datei, orei și locul ținerii acesteia, precum și ordinea de zi, aspecte care în speță nu au fost îndeplinite. 2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 martie 2015, sub nr. x/110/2014/a1, contestatorul A. a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25.02.2015, solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării și anularea procesului-verbal al adunării creditorilor. Prin sentința nr. 198 din 14 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de intimata SC D. Bank România SA.

Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor SC B. SRL din data de 25.02.2015. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. și Asociații SPRL, care a fost soluționat prin decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii ca nefondat. În motivarea deciziei, Curtea de Apel Bacău a reținut că art. 48 din Legea nr. 85/2014 instituie o nulitate virtuală, în sensul că nu arată expres că nerespectarea ordinii de publicare în buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar este sancționată în particular cu nulitatea, astfel încât, sub acest aspect, s-a apreciat că nu pot fi incidente nici prevederile art. 175 alin. (1) C. proc.

civ., constatându-se că vătămarea nu poate fi în acest caz prezumată de lege. În plus, s-a reținut că art. 48 alin. (7) teza ultimă din Legea nr. 85/2014 nu interzice lichidatorului judiciar să înlăture, din proprie inițiativă, orice vătămare rezultată din actele îndeplinite de acesta și aduse la cunoștință de creditori sau constatate din oficiu, ipoteza avută în vedere de acest text de lege fiind cea în care creditorii hotărăsc ceva cu încălcarea legii, caz în care și lichidatorul poate ataca hotărârea adunării creditorilor, ipoteza legislativă neavând deci în vedere acele situații în care lichidatorul poate să-și remedieze greșelile din propria inițiativă. Împotriva deciziei nr. 169 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău.

Prin cererea depusă la dosar la data de 11 octombrie 2016, revizuentul a indicat temeiul în drept al revizuirii ca fiind dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența a două hotărâri definitive potrivnice date de aceeași instanță, același complet, cu încălcarea autorității de lucru judecată a primei hotărâri. În acest sens s-a susținut că prin decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/110/2014/a1 au fost analizate condițiile de formă pe care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre obligatorie cu ocazia judecății contestației soluționate definitiv în Dosarul nr. x/32/2016. Prin cererea depusă la dosar la data de 02.11.2016 revizuentul a dezvoltat motivele cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ. Ulterior, revizuentul A. a depus la dosar precizări, prin care a arătat că situația referitoare la pronunțarea deciziei contestate fără a fi avut în vedere un element nou, care nu a putut fi înfățișat de parte în timpul procesului, se circumscrie dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În consecință, s-a constatat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 103 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin aceeași decizie, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ. Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 169 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2016 în contradictoriu cu intimații E. SPRL și C. și Asociații SPRL. A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 169/2016 a curții de apel ca fiind rămasă fără obiect. De asemenea, s-a dispus restituirea către revizuent a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată cu recipisa din data de 03.03.2017.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău este contradictorie deciziei nr 169 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, solicitând în consecință anularea celei de-a doua hotărâri, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. În motivarea cererii, revizuentul a susținut în esență că, prin decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/110/2014/a1 au fost analizate condițiile de formă pe care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre obligatorie cu ocazia judecății contestației soluționate definitiv în Dosarul nr. x/32/2016, prin decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău.

Intimata E. SPRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acesteia. Analizând excepția inadmisibilității, Înalta Curte o va respinge, întrucât cererea urmează să fie analizată în raport cu prevederile art. 509 pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reține următoarele considerente: Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău și decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora. Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunțate în proceduri de insolvență, poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în Dosarul nr. x/110/2014/a1 în care a fost pronunțată decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015, obiectul este reprezentant de contestația la hotărârea adunării creditorilor, iar în Dosarul nr. x/32/2016 în care s-a pronunțat decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016, obiectul îl reprezintă contestația la tabelul preliminar al creanțelor. În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., întrucât decizia civilă nr. 169 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, cu privire la condițiile de formă pe care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, dispozițiile art. 48 din Legea nr. 85/2014 fiind analizate de instanțe din perspectiva obiectului cererii cu care au fost învestite, respectiv într-un caz contestație la hotărârea adunării creditorilor, iar în celălalt contestație la tabelul preliminar al creanțelor. Având în vedere obiectul diferit al celor două litigii invocate de revizuent, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiții de admisibilitate, referitoare la părți și cauză, având în vedere că cele trei condiții trebuie întrunite cumulativ.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 169 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.