ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1143/2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1143/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1143/2017

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constatǎ

următoarele:

de 4 martie 2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău,

sub Dosar nr. x/110/2014/a1, contestatorul A. a formulat contestație

împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25 februarie

2015, solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării și anularea

procesului-verbal al adunării creditorilor.

Prin sentința

civilă nr. 482 din 12 iunie 2015, Tribunalul Bacău a admis excepția

lipsei calității procesuale active a contestatorului A.

Totodată, a respins contestația formulată de contestatorul A.,

în contradictoriu cu intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. și

Asociații SPRL, ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă.

Împotriva

acestei sentințe, contestatorul a formulat apel, care a fost soluționat

prin decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul

admiterii apelului, cu consecința modificării în tot a sentinței

apelate și respingerii excepției lipsei calității procesuale

active, dispunându-se trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

În

considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Bacău a reținut, în

esență că, hotărârea Adunării Creditorilor poate fi

anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, potrivit art. 48

din Legea nr. 85/2006.

Din

această perspectivă, s-a reținut că adunarea creditorilor

trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile de fond și

condițiile de formă, printre care și publicarea în B.P.I. a

datei, orei și locul ținerii acesteia, precum și ordinea de zi,

aspecte care în speță nu au fost îndeplinite.

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a

civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 4

martie 2015, sub nr. x/110/2014/a1, contestatorul A. a formulat contestație

împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25.02.2015,

solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării și anularea

procesului-verbal al adunării creditorilor.

Prin sentința

nr. 198 din 14 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes

invocată de intimata SC D. Bank România SA. Totodată, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de

contestatorul A. împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor SC B. SRL

din data de 25.02.2015.

Împotriva

acestei sentințe, a formulat apel contestatorul A., în contradictoriu cu

intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. și Asociații SPRL,

care a fost soluționat prin decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în sensul respingerii ca nefondat.

În motivarea

deciziei, Curtea de Apel Bacău a reținut că art. 48 din Legea

nr. 85/2014 instituie o nulitate virtuală, în sensul că nu arată

expres că nerespectarea ordinii de publicare în buletinul procedurilor de

insolvență a tabelului preliminar este sancționată în

particular cu nulitatea, astfel încât, sub acest aspect, s-a apreciat că

nu pot fi incidente nici prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se că vătămarea nu poate fi în acest caz

prezumată de lege.

În plus, s-a

reținut că art. 48 alin. (7) teza ultimă din Legea nr. 85/2014

nu interzice lichidatorului judiciar să înlăture, din proprie inițiativă,

orice vătămare rezultată din actele îndeplinite de acesta și

aduse la cunoștință de creditori sau constatate din oficiu,

ipoteza avută în vedere de acest text de lege fiind cea în care creditorii

hotărăsc ceva cu încălcarea legii, caz în care și

lichidatorul poate ataca hotărârea adunării creditorilor, ipoteza

legislativă neavând deci în vedere acele situații în care

lichidatorul poate să-și remedieze greșelile din propria inițiativă.

Împotriva

deciziei nr. 169 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău în Dosarul nr. x/32/2016, revizuentul A. a formulat cerere de

revizuire, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

Bacău.

Prin cererea

depusă la dosar la data de 11 octombrie 2016, revizuentul a indicat

temeiul în drept al revizuirii ca fiind dispozițiile art. 509 pct. 8 C.

proc. civ., respectiv existența a două hotărâri definitive

potrivnice date de aceeași instanță, același complet, cu

încălcarea autorității de lucru judecată a primei

hotărâri. În acest sens s-a susținut că prin decizia nr. 223 din

13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul

nr. x/110/2014/a1 au fost analizate condițiile de formă pe care

adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre

obligatorie cu ocazia judecății contestației soluționate

definitiv în Dosarul nr. x/32/2016.

Prin cererea

depusă la dosar la data de 02.11.2016 revizuentul a dezvoltat motivele

cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ.

Ulterior, revizuentul

A. a depus la dosar precizări, prin care a arătat că situația

referitoare la pronunțarea deciziei contestate fără a fi avut în

vedere un element nou, care nu a putut fi înfățișat de parte în

timpul procesului, se circumscrie dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

În consecință,

s-a constatat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 103 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus

disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. și, în consecință, a fost declinată competența

de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin aceeași

decizie, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii

de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată,

a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul A.

împotriva deciziei civile nr. 169 din 13 septembrie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2016 în contradictoriu cu

intimații E. SPRL și C. și Asociații SPRL.

A fost

respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 169/2016 a

curții de apel ca fiind rămasă fără obiect.

De asemenea,

s-a dispus restituirea către revizuent a cauțiunii în cuantum de 1.000

RON consemnată cu recipisa din data de 03.03.2017.

Prin cererea

de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

revizuentul a susținut că decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții

de Apel Bacău este contradictorie deciziei nr 169 din 13 septembrie 2016 a

Curții de Apel Bacău, solicitând în consecință anularea

celei de-a doua hotărâri, cu toate consecințele ce decurg din

aceasta.

În motivarea

cererii, revizuentul a susținut în esență că, prin decizia

nr. 223 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău

în Dosarul nr. x/110/2014/a1 au fost analizate condițiile de formă pe

care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre

obligatorie cu ocazia judecății contestației soluționate

definitiv în Dosarul nr. x/32/2016, prin decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016

a Curții de Apel Bacău.

Intimata E.

SPRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca

inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea ca

neîntemeiată a acesteia.

Analizând

excepția inadmisibilității, Înalta Curte o va respinge, întrucât

cererea urmează să fie analizată în raport cu prevederile art.

509 pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reține

următoarele considerente:

Cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre decizia nr. 223 din 13

octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău și decizia nr. 169 din 13

septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe

de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede

situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu

evocă fondul.

Conform art.

431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori

în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același

obiect.

Astfel,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai

dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea

fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se

solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o

altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv

hotărârile să aibă aceleași părți, același

obiect și aceeași cauză.

Rațiunea

reglementării menționate o constituie necesitatea de a se

înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași

cauză, același obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt

ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a

acestora.

Condițiile

prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite

în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care

au fost pronunțate în proceduri de insolvență, poartă

asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate

prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența

autorității de lucru judecat.

Sub acest

aspect, Înalta Curte constată că obiectul celor două dosare este

diferit, în sensul că, în Dosarul nr. x/110/2014/a1 în care a fost pronunțată

decizia nr. 223 din 13 octombrie 2015, obiectul este reprezentant de contestația

la hotărârea adunării creditorilor, iar în Dosarul nr. x/32/2016 în

care s-a pronunțat decizia nr. 169 din 13 septembrie 2016, obiectul îl

reprezintă contestația la tabelul preliminar al creanțelor.

În concluzie,

se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509

pct. 8 C. proc. civ., întrucât decizia civilă nr. 169 din 13 septembrie

2016 a Curții de Apel Bacău nu încalcă autoritatea de lucru

judecat a deciziei nr. 223 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel

Bacău, cu privire la condițiile de formă pe care adunarea

creditorilor trebuie să le îndeplinească, dispozițiile art. 48

din Legea nr. 85/2014 fiind analizate de instanțe din perspectiva

obiectului cererii cu care au fost învestite, respectiv într-un caz contestație

la hotărârea adunării creditorilor, iar în celălalt contestație

la tabelul preliminar al creanțelor.

Având în

vedere obiectul diferit al celor două litigii invocate de revizuent,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte

două condiții de admisibilitate, referitoare la părți și

cauză, având în vedere că cele trei condiții trebuie întrunite

cumulativ.

Față

de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile

asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza

legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr.

169 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de

recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.