ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2314/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2314/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

9 iunie 2006 reclamanta SIF MOLDOVA SA a chemat în judecată pârâta SC S. SA

Cluj solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea

hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 16 mai 2006, suspendarea

aplicării acesteia cât și radierea din evidențele O.R.C. a menționării

hotărârii precum și plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că la data de 16 mai 2006 a avut loc A.G.E.A. pârâtei cu ordinea de zi

constând în prezentarea raportului de evaluare întocmit de SC D.R.S. SRL,

pentru stabilirea valorii unei acțiuni în vederea retragerii unor acționari,

aprobarea retragerii de la tranzacționare a acțiunilor SC S. SA Cluj, a

prețului la care persoana juridică răscumpăra acțiunile acționarilor ce

formulau cereri de retragere din societate precum și aprobarea dreptului și a

condițiilor de retragere a acelor acționari care nu erau de acord cu retragerea

de la tranzacționare a acțiunilor.

Referitor la motivele de anulare a

hotărârii A.G.E.A., reclamanta susține că aceasta încalcă în mod flagrant

dispozițiile legale în vigoare, referitor la modul în care se pot retrage de la

tranzacționare acțiunile societății și modul în care se va efectua raportul

privind stabilirea valorii unei acțiuni, în situația în care acționarii doresc să

se retragă din societate, convocarea adunării generale, principiul

transparenței și dreptului la informare a acționarilor.

În concret, se invocă încălcarea

dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 206,

207 și 242 din Legea nr. 297/2004 și art. 87, 88 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006,

susținându-se că acționarii ce se retrag din societate au dreptul de a obține

de la aceasta contravaloarea acțiunilor pe care le posedă la o valoare medie

determinată de un expert autorizat privind folosirea a două metode de evaluare

recunoscut de standardele europene.

S-a mai arătat că hotărârea atacată a

fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare privind

convocarea, întrucât convocatorul nu a fost publicat într-un ziar de largă

răspândire, iar la dispoziția acționarilor nu a fost pus nici un document

informativ privind evaluarea acțiunilor conform art. 136 din Regulamentul

C.N.V.M.

În plus reclamanta consideră că

adunarea generală a acționarilor nu putea hotărî retragerea de la

tranzacționare, întrucât normele C.N.V.M. prin care se pretinde retragerea doar

în baza hotărârii A.G.A. sunt abuzive și ilegale aducând completări la Legea nr.

297/2004.

Prin hotărârea de delistare acționarul

majoritar și-a realizat propriile interese apreciindu-se că acesta și-a folosit

în mod abuziv poziția de acționar majoritar, încălcând prevederile art. 209 și

210 din Legea nr. 297/2004.

Cu privire la modalitatea de evaluare,

reclamanta susține că nu au fost avute în vedere fluxurile pozitive de intrări

de numerar în societate și că metodele utilizate sunt în contradicție cu

prevederile art. 68 alin. (5) din Regulamentul C.N.V.M., care recomandă

stabilirea prețului pentru o acțiune prin valoarea medie determinată prin

folosirea a cel puțin două metode de evaluare.

Tribunalul comercial Cluj, prin

sentința nr. 139 din 24 iulie 2007 dată în Camera de Consiliu, a respins

acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că în primul rând, convocarea regulată a ședinței A.G.E.A. în

conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 prin publicarea

convocării atât în M. Of., în cotidianul național Ziua din 17 aprilie 2006 și

în cotidianul local Ziua de Cluj din 15 aprilie 2006.

În privința punerii la dispoziția

acționarilor a documentelor informative privind evaluarea societății tribunalul

a reținut că prin convocatorul adunării, acționarii au fost înștiințați că

documentele și informațiile privind chestiunile înscrise pe ordinea de zi pot

fi consultate la sediul societății și obținute contra cost. Reclamanta nu a

participat la adunarea generală, solicitând comunicarea documentelor abia

ulterior ședinței în care s-a adoptat hotărârea contestată.

Hotărârea de retragere de la

tranzacționare a pârâtei a fost adoptată potrivit reglementărilor cuprinse în art.

87 alin. (5) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. fiind inclusă pe ordinea

de zi prezentarea raportului întocmit de expert cu privire la prețul acțiunilor

pentru acționarii ce doreau să se retragă.

Referitor la evaluatorul care a

întocmit raportul, instanța de fond a reținut că acesta are calitatea de

evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., acuzațiile reclamantei privind

lipsa de independență a acestuia nefiind fondate.

Raportul de evaluare întocmit de

acesta a avut la b metode de evaluare, abordarea pe bază de active (metoda

activului net corectat), abordarea pe bază de fluxuri (metoda fluxurilor

financiare actualizate) și abordarea prin comparații de piață (prețul mediu

ponderat de tranzacționare pe ultimele 12 luni) respectând în consecință

prevederile art. 88 alin. (5) din Regulamentul nr. 1/2006 a C.N.V.M., prin

utilizarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele

europene de evaluare EVS.

Aceiași motivare privește și pe

intervenienta SIF O. SA, care la data de 15 noiembrie 2006 a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantei.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanta și intervenienta care au criticat sentința pronunțată arătând

că simpla menționare în convocator a posibilității de consultare a documentelor

nu este suficientă, pârâta trebuind să comunice efectiv informațiile.

De asemenea, apelantele susțin că nu

are relevanță faptul că acționarii care nu au solicitat retragerea nu au

interes, respectarea legii fiind o obligație generală și obiectivă.

S-a criticat atât respectarea

condiției de independență a evaluatorului, cât și faptul că delistarea pârâtei

reprezintă un abuz de majoritate din partea acționarului majoritar, acționarii

minoritari având două opțiuni: fie să-și vândă acțiunile la un preț mai mic

decât valoare reală, fie să rămână captivi în societate fără a mai avea un

cuvânt de spus.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 264 din 29 noiembrie

2007, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de control judiciar, a reținut că punerea la dispoziție a documentelor, nu

presupune în mod necesar comunicarea, transmiterea ex officio a acestor acte

tuturor acționarilor, ci se poate rezuma la a asigura, la dorința exprimată a

acționarilor dornici să le consulte și/sau să participe la A.G.E.A., accesul la

aceste documente, ceea ce a și făcut pârâta în speță.

Încălcarea acestei obligații sar fi

produs dacă pârâta ar fi refuzat să pună la dispoziție documentația solicitată.

În privința validității votului

exprimat de acționarul majoritar prin reprezentant instanța de apel a reținut

că procura acționarului majoritar a fost înregistrată în data de 9 mai 2006

fiind îndeplinită cerința depunerii ei cu cel puțin 5 zile înainte de adunare,

cerință impusă de prevederile statutare, deși apelantele nu au formulat o

critică efectivă.

S-a considerat că reclamanta - apelantă

este în eroare în ce privește textul privind interpretarea independenței

evaluatorului art. 4 din Regulament referindu-se la orice alte activități

comerciale, în afara celor de evaluare.

De asemenea, s-a avut în vedere că

normele C.N.V.M. nu instituie obligația folosirii anumitor două metode de

evaluare ci doar cerința de a se folosi cel puțin două metode dintre cele

recunoscute de standardele europene, urmând ca valoarea medie determinată prin

metodele alese să constituie prețul de acțiune.

S-a avut în vedere că apelanta a

susținut doar că delistarea pârâtei constituie un abuz de majoritate al

acționarului majoritar, fără însă a indica și care sunt premisele care au

îndreptățit-o spre această concluzie.

Împotriva acestei soluții au declarat

recurs atât reclamanta cât și intervenienta criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 2304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, reclamanta susține că au fost

încălcate dispozițiile art. 125 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 în sensul că procura

privind votul acționarului majoritar nu a fost depusă cu 48 ore înainte de

adunare, și nici cu 5 zile înainte în original.

Raportul de evaluare nu îndeplinește

condiția esențială de a fi întocmit de un expert independent așa cum prevede

imperativ art. 69 alin. (3) și (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006

întrucât acesta a fost angajat de acționarul majoritar să efectueze nenumărate

servicii societăților deținute de acesta.

Se mai susține că instanța de apel nu

s-a pronunțat cu privire la îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 69 alin.

(5) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în sensul că nu cuprinde declarația

notarială a evaluatorului privind independența sa.

S-a mai considerat hotărârea instanței

de apel nelegală și cu privire la modul de interpretare a concluziilor

raportului de evaluare mai exact prețul acțiunii la care urma să se facă

răscumpărarea și totodată abuzul de majoritate săvârșit de acționarul

majoritar, în sensul că nu s-a ținut cont de opiniile expertului desemnat de

instanță cât și a expertului parte desemnat de recurentă.

Delistarea SC S. SA reprezintă în

opinia recurentei un abuz de majoritate din partea acționarului majoritar care

și-a realizat propriile interese, folosind în mod abuziv poziția sa, pentru

transformarea societății în societate de tip închis încălcându-se dispozițiile art.

209 și 210 din Legea nr. 297/2004 și respectiv art. 126 și 127 din Legea nr. 31/1990.

Se mai susține că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel respectiv a lipsei de interes a

reclamanților în promovarea acțiunii atâta timp cât aceștia nu au formulat

cerere de retragere din societate.

În esență aceleași critici sunt

formulate și de intervenineta SIF O. SA punând accent pe faptul că excepția

lipsei de interes nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat

dreptul la apărare și principiul dreptului la apărare.

Recursurile sunt nefondate.

Acțiunea reclamantei și cererea de

intervenție formulată în interesul reclamantei au fost respinse de către

instanța de fond ca nefondate, și nicidecum pe calea excepției lipsei de

interes.

Despre lipsa de interes prima instanță

vorbește numai în subsidiar după ce în prealabil a analizat, fondul cererilor.

În această situație nu se poate pune

în discuție încălcarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.

În apel criticile privind

formalitățile de convocare se referă numai la problema reprezentării

acționarului majoritar, respectiv formalitatea transmiterii procurii la sediul

societății.

Astfel este nedovedită și, dimpotrivă

infirmată de probatoriu susținerea potrivit căreia procura specială nu a fost

depusă la societate cu 5 zile înainte. S-a probat cu registrul de intrare data

la care procura a fost înregistrată la societate, în speță fiind aplicabile

dispozițiile Legii nr. 297/2004 și Regulamentului nr. 1/2006.

Aceste reglementări speciale relevă că

în cazul societăților deținute public data până la care se transmit la emitent

procurile se indică prin convocator, în funcție și la data de referință, dată

la care sunt disponibile documentele și materialele informative.

Reglementările speciale înlătură

dispozițiile legii generale cât și prevederile statutare.

Or, în speță, prin convocator au fost

informați acționarii că procurile speciale trebuia depuse până la data de 10

mai 2006 ora 15.

O condiție de legalitate a acestei

hotărâri o reprezenta, potrivit normelor specifice la care am făcut deja

referire, Societatea să recunoască acționarilor care nu erau de acord cu

adoptarea hotărârii dreptul de a se retrage din societate și de a primi

contravaloarea acțiunilor. Societatea s-a conformat normelor legale și, prin

chiar hotărârea de aprobare a retragerii de la tranzacționare, a recunoscut

dreptul de retragere în favoarea acționarilor care nu au fost de acord cu

adoptarea hotărârii.

Principalul motiv al recurentelor este

pretinsa subevaluare a prețului la care Societatea a răscumpărat acțiunile

celor care nu au fost de acord cu retragerea de la tranzacționare, deci o

critică a Raportului de evaluare întocmit de către D.R.S.

Reclamanta nu a adus nici o critică

pertinentă de nelegalitate cu privire la actul juridic reprezentat de hotărârea

adunării generale extraordinare ca manifestare de voință a societății

comerciale și se referă insistent la pretinsa subevaluare a prețului de

răscumpărare.

Apreciem că instanța judecătorească nu

poate „arbitra” disputa profesională a celor doi evaluatori, expertul asistent

desemnat de reclamantă nu a avut puncte de vedere distincte, singurele aspecte

ce pot face obiect al controlului judecătoresc fiind cele de ordin legal, iar

în speță nu s-a probat încălcarea de către evaluator a legii, în sensul larg al

termenului.

Legalitatea Raportului de evaluare

întocmit de către D.R.S. este confirmată de: a) acreditarea evaluatorului, b) respectarea

de către acesta a procedurii și metodelor de lucru, c) prelucrarea corectă a

informațiilor culese. Sub toate aceste aspecte Raportul este conform legii.

Mai întâi, declarația autentică a fost

depusă la dosar. Legea nu impune că această declarație trebuie depusă înainte

ori după depunerea Raportului ori a adoptării hotărârii A.G.E.A., iar

finalitatea exigenței este atinsă în ambele ipoteze.

Mai apoi, independența evaluatorului

este neștirbită întrucât, după cum s-a relevat prin probele testimoniale și

scriptice, toate raporturile anterioare ale evaluatorului cu SC S. SA au avut

ca obiect lucrări de evaluare. C.N.M.V., singura autoritate abilitată să

interpreteze art. 69 alin. (4) lit. f) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a

precizat prin Avizul nr. 24 din 26 aprilie 2006 că prin „alte activități

comerciale” textul normei nu are în vedere (nu include) și „alte contracte cu

privire la activitatea de evaluare”.

Recurentele își sprijină demersul pe

concluziile diferite ale evaluatorului desemnat de instanță. Critica este

nesusținută întrucât evaluatorul desemnat de instanță nu a argumentat

încălcarea de către evaluatorul D.R.S. a normelor C.N.V.M. și/sau a

Standardelor de evaluare.

Concluziile diferite sunt rezultatul

unor abordări diferite, deopotrivă legale, acceptabile din punct de vedere

legal întrucât sunt deopotrivă estimări, opinii de specialitate ce incubă o

apreciere subiectivă.

Atât abordarea evaluatorului D.R.S. cât

și cea a evaluatorului desemnat de instanță sunt deopotrivă legale, conforme

normelor și standardelor, iar alegerea uneia sau alteia dintre metode este

lăsată de norme la aprecierea autorului evaluării, acestea reprezentând de

altfel și aspecte de netemeinicie.

De altfel, s-a acceptat că oricâte

evaluări s-ar realiza, rezultatele ar fi diferite și s-ar justifica prin

abordările diferite și subiectivitatea evaluatorului care are o anumită marjă

de apreciere.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta SIF M. SA Bacău și intervenienta SIF O. SA Craiova împotriva

deciziei nr. 264 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 iunie 2008.