ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1904/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 744/ C din 26 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 237/1285/2009

al Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins cererea formulată de către

reclamanta SC K.C.D. SRL Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții SC E.L.G. SA

și SC B.SA Cluj Napoca - Agenția Mărăști.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a stabilit că cererea reclamantei prin care aceasta a

cerut să se constate rolul de garanție al filei cec este nefondată, întemeiat

pe dispozițiile Legii nr. 59/1934, dat fiind că cecul este un instrument de

credit și nu un mijloc de garanție.

A concluzionat

instanța de fond că emiterea de către reclamantă a filei cec în discuție cu

scopul de a garanta încheierea unei promisiuni de cesiune, s-a făcut pe propria

răspundere a reclamantei, în condițiile în care, în calitate de comerciant,

acesta avea cunoștință despre faptul că cec-ul este un instrument de plată și

nu are menirea de a garanta asumarea unei obligați.

A mai arătat instanța

de fond că introducerea la plată a filei cec este o manevră firească, pe care

beneficiarul cecului a făcut-o în conformitate cu dispozițiile legale, iar

lipsa disponibilităților bănești în contul trăgătorului a avut drept consecință

înscrierea reclamantei în C.I.P., urmare a refuzului la plată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în întregime a

hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum

a fost formulată.

În subsidiar,

reclamanta a solicitat desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, în considerarea dispozițiile art. 297 C. proc.

civ.

Prin Decizia comercială

nr. 132 din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.

Calificarea dată de

către părți ar interzice creditorului să utilizeze cecul conform destinației

sale și a obține plata prin intermediul prezentării cecului la banca

debitorului, în condițiile în care Legea nr. 59/1934 permite creditorului să

prezinte cecul în vederea încasării sumei înscrise pe acel titlu de credit și

nu să-l considere un mijloc de garantare a unei alte plăți.

În mod corect

tribunalul a examinat cererea de chemare în judecată din punct de vedere al

conflictului dintre voința părților și norme legale cu caracter imperativ, care

sunt ignorate de către părțile contractante.

Față de punctul de

vedere exprimat de către reclamantă în fața instanței de fond, în mod corect a

considerat aceasta din urmă că nu se impune administrarea probei cu

interogatorul, atât timp cât susținerile reclamantei vin în contradicție cu

dispoziții legale imperative, nefiind necesar ca pârâții să confirme sau

dimpotrivă să infirme la interogator care a fost adevărata lor voință la

momentul încheierii promisiunii de cesiune.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greșită a

probelor a raportului contractual sub condiție dintre părțile în litigiu, iar

cecul ca instrument de plată nu a fost corect analizat.

Înalta Curte, din

oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și a rămas în

pronunțare pe această excepție.

Constatând

că cererea de recurs promovată de recurentă formulată prin avocat fără mandat

de reprezentare pentru calea de atac exercitată a recursului și nici nu a

precizat dacă își însușește recursul formulat de avocat, deși s-a acordat un

nou termen în vederea complinirii neregularității ivite, fiind legal citată cu

această mențiunea, recurenta nu a complinit neregularitatea procedurală vizând

semnarea cererii de recurs.

Cum

la termenul acordat recurentul nu s-a prezentat și nici nu a făcut dovada

complinirii neregulilor procedurale, Înalta Curte va face aplicarea

prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și va

constata nulitatea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii persoanei

abilitată legal să-o reprezinte pe recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă cererea

de recurs declarată de reclamanta SC K.C.D. SRL Cluj împotriva Deciziei nr. 132

din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.