ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1803/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiată, apreciindu-se că excepția formulată de apelanta SC C.C.D. SRL este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1), din Legea nr. 47/1992. Prin aceeași încheierea de ședință s-au mai dispus și alte măsuri în temeiul art. 212 raportat la art. 201 C. proc. civ., art. 98 alin. (2) din Registrul de ordine interioară al instanțelor, precum și cu privire la mandatul de reprezentare acordat avocatului în vederea formulării cererii de recuzare.

În considerentele încheierii s-a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 este neîntemeiată întrucât privește dispoziții ce nu vizează fondul judecății apelului, nefiind îndeplinite prevederile art. 29 alin. (1), Legea nr. 47/1992 care reglementează ca și condiții de admisibilitate a excepției și pe cale de consecință de sesizare a Curții Constituționale, necesitatea ca dispoziția legală a cărei neconformitate cu legea se invocă, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar nu cu suspendarea acesteia. S-a considerat aspectele privind aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 - cu conținut procedural iar nu substanțial fac obiectul apelului dat fiind că unul din motivele invocate privește chiar aplicarea art. 36 însă s-a apreciat că aceasta nu se circumscrie dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind contrară acestora.

Instanța s-a raportat și la consecințele modului de soluționare a excepției asupra judecării cauzei apreciind că, în cazul în care presupunând că s-ar admite excepția și s-ar declara neconstituțional textul de lege evocat, consecința asupra soluționării apelurilor ar fi judecata acestuia și judecata cererii de chemare în judecată, nicidecum interpretarea cursului judecății. Împotriva încheierii SC T.C.C. SRL (fosta SC C.C.D. SRL) a formulat recurs prin carte a invocat nelegalitatea acesteia în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În susținerea recursului, recurenta susține următoarele: - Hotărârea atacată este dată cu încălcarea evidentă a prevederilor art. 29 alin. (1)- 3 din Legea nr. 47/1992.

Recurenta consideră că excepția invocată în fața instanței de apel îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de textul de lege evocat, condiții ce nu au fost analizate decât din perspectiva legăturii dispozițiilor considerate neconstituționale cu soluționarea cauzei, situație în care legea a fost interpretată și aplicată greșit. Referitor la această condiție se arată art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede în mod expres faptul că sesizarea Curții Constituționale poate avea loc în orice fază a litigiului, indiferent de obiectul acestuia, condiția esențială fiind aceea că actul normativ să aibă legătură cu cauza. Or, în exercitarea acestui drept, recurenta susține că a înțeles să conteste neconstituționalitatea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 tocmai având în vederea primul motiv de apel invocat împotriva sentinței.

Recurenta mai susține că instanța în fața căreia a fost indicată excepția de neconstituționalitate nu poate cenzura dreptul părții de a se adresa Curții Constituționale pentru rațiuni de ordin subiectiv, ea fiind strict limitată la verificarea condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, indiferent de faza procesuală a litigiului și de obiectul acestuia. Recursul este fondat.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale sunt următoarele: - excepția să fie ridicată la cererea unei părți ori din oficiu de instanța de judecată; - să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - prevederile pentru care se solicită a fi constatate ca neconstituționale să nu fi fost constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; - excepția să privească dispoziții legale care au strânsă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Dacă aceste condiții - limitativ prevăzute de textul de lege evocat - sunt îndeplinite în mod cumulativ, atunci o cerere de sesizare a Curții Constituționale este perfect admisibilă.

O astfel de cerere este inadmisibilă conform prevederilor art. 29 alin. (6) din lege atunci când este contrară prevederilor art. 1, 2 și 3 din același articol. Față de dispozițiile menționate anterior, rezultă că instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate este datoare a analiza fiecare dintre condițiile impuse de lege. În cauză, instanța a plecat de la premisa greșită că excepția este inadmisibilă întrucât ar fi contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din lege, considerând că deși prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 par a avea legătură cu cauză, întrucât fac obiectul căii de atac a apelului, totuși acestea nu privesc „soluționarea cauzei” ci „ suspendarea acesteia”.

Instanța a plecat de la un raționament absolut eronat, interpretând înțelesul sintagmei „să aibă legătură cu soluționarea cauzei”, în mod absolut restrictiv. Pe de altă parte soluția dată de instanța de apel apare ca fiind nelegală și din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din lege care prevede în mod clar, că inadmisibilitatea unei excepții intervine atunci când ea este contrară prevederilor alin. (1)-(3) ale art. 29. Or, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția a analizat admisibilitatea doar în raport de prevederile art. 29 alin. (1), nu și față de celelalte condiții reglementate de alin. (2) și (3). Mai mult, prin încheierea atacată s-au aplicat greșit prevederile art. 29 alin. (1) apreciindu-se în mod nelegal că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, a căror neconstituționalitate s-a ridicat, nu ar avea legătură cu cauza, respectiv cu soluționarea apelului.

Chiar în considerentele încheierii se reține această legătură, în contextul în care unul din motivele apelului vizează chiar aplicarea greșitei a acestui text de lege, însă instanța merge pe o interpretare bizară a sintagmei „să aibă legătură cu soluționarea cauzei” - plecând de la finalitatea pe care ar presupune-o admiterea excepției în sensul declarării textului de lege ca fiind constituțional. Contrar celor reținute de instanța de apel, Înalta Curte constată că atâta timp cât apelul cu care a fost investită instanța conține critici cu privire la însăși aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 atunci condiția cerută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este îndeplinită, norma în discuție având legătură cu cauza, indiferent de faza procesuală în care se află litigiul și indiferent de obiectul acestuia.

De asemenea, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește și celelalte condiții prevăzute la alin. (2) și (3), în sensul că este ridicată la cererea unei din părțile din litigiu și că anterior, nu s-a pronunțat vreo decizie de către Curtea Constituțională prin care prevederile în discuție să fie constatate ca neconstituționale. În baza considerentelor expuse urmează a se constata că excepția de neconstituționalitate este perfect admisibilă, nefiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 (r.) impunându-se admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 29 alin. (4) din lege potrivit cu care sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere care - printre altele - trebuie să conțină și opinia instanței asupra excepției, Înalta Curte va admite recursul ca fondat, va casa, în parte, încheierea atacată - numai în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de apelanta - pârâtă și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea sesizării Curții Constituționale cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC T.C.C. SRL București, împotriva încheierii Curții de Apel București din 29 martie 2010, pe care o casează, în parte, în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate, invocată de apelanta - pârâtă și, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea sesizării Curții Constituționale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.