Decizia nr. 4162/2010 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a luat în examinare cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 5 din Legea nr. 146/1997, formulată de recurenta reclamantă SC T.I.E. SRL, prin lichidator judiciar A.I. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prevederile legale sus menționate, încalcă art. 6 din Constituția României, întrucât instanța din oficiu nu poate soluționa o chestiune privind timbrajul stabilit pentru o altă fază procesuală. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 pentru a-și susține cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În urma analizei cererii, Curtea de Apel a stabilit că sunt întrunite parțial condițiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că excepția poate fi ridicată în fața unei instanțe de judecată și să vizeze neconstituționalitatea unui articol dintr-o lege în vigoare și poartă asupra unor prevederi care nu au fost constatate ca nefiind constituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. De asemenea, a reținut că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută la alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 care impune ca dispozițiile contestate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în recurs.

Curtea a apreciat că în raport de cursul dezbaterilor din pricina de față, de faptul că la data formulării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 5 din Legea taxelor de timbru, în sarcina reclamantei nu mai subzistă obligația de plată a taxei de timbru, astfel încât nu se poate reține legătura cu soluționarea cauzei de față. Împotriva încheierii din data de 30 septembrie 2010 a declarat recurs reclamanta SC T.I.E. SRL București prin care a solicitat admiterea recursului, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocată și suspendarea judecății pe perioada soluționării excepției.

Curtea, înainte de a examina motivele de recurs invocate, a luat în discuție ca o chestiune prealabilă tardivitatea declarării și motivării recursului și a reținut că potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 146/1997, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare. Acest termen, prevăzut de articolul mai sus menționat a fost depășit întrucât s-a constatat că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 30 septembrie 2010, iar recursul motivat a fost introdus la data de 6 octombrie 2010 (data poștei dosar recurs). În consecință, recursul declarat de SC T.I.E. SRL potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 va fi respins ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.E. SRL București împotriva încheierii din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.