ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 1021/100/2007, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții B.L.R. SA București, sucursala Baia Mare (fosta E.B.), G.T., și A.I. să

se constate:

contractului de garanției imobiliară nr. 84 din 20 august 2004, întrucât

consimțământul reclamantului a fost surprins prin dol și pentru cauză falsă

nefiind parte aderată la actul adițional nr. 5 din 20 august 2004, cu

precizarea că ipoteca nr. 84/2004 este anexă la actul adițional nr. 5/2004 la

contractul de credit nr. 687 din 20 noiembrie 2003, ambele nesemnate de

reclamant.

ineficiența juridică a biletelor la ordin din 20 august 2004, fără efect față

de reclamant, act în valoare de 949.000.000 Rol și cel în alb pentru „alte

costuri”, care de asemenea l-a semnat surprins prin dol și pentru cauză falsă.

S-a solicitat să se

dispună radierea actului adițional nr. 5/2004 și a mențiunilor înscrise abuziv

de către prepușii creditoarei, în baza unui act ilicit din CF nr. 11307/16 a

proprietarului reclamant.

S-au solicitat și

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

a arătat următoarele:

Contractul de credit nr.

687 din 20 noiembrie 2003 nu a fost semnat de reclamant, singurul garant pentru

suma garantată de 410.000.000 rol, fiind numitul G.T., conform contractului de

ipotecă nr. 130 din 20 noiembrie 2003, act accesoriu la contractul de credit.

Reclamantul de bună

credință, a aderat la actul adițional nr. 1 din 4 decembrie 2003 prin care

creditoarea a suplimentat plafonul liniei de credit de la 410 milioane la 545

milioane lei iar pentru această diferență de 135 milioane lei, reclamantul în

baza actului adițional nr. 1/2003 a acceptat ca accesoriu ipoteca, garantând

această valoare cu imobilul situat în Baia Mare, str. Luminișului, proprietatea

sa.

Contractul de ipotecă

nr. 138 din 4 decembrie 2003 autentificat la notar sub nr. 2313 din 6 decembrie

2003 a fost semnat de reclamant.

La data de 18

decembrie 2003, s-a încheiat actul adițional nr. 2 prin care s-a suplimentat

plafonul liniei de credit, de la 545 milioane lei, la 945 milioane lei,

garanția creditului s-a completat cu ipotecă de rangul I asupra imobilelor

proprietatea numitului A.I., conform ipotecii nr. 85 din 20 august 2004. S-a semnat

și un bilet la ordin de 945 milioane lei cât și unul în alb avertizat de

administratorul societății SC N. SRL așa cum s-a specificat în actul adițional nr.

2/2003.

La data de 23

februarie 2004, s-a încheiat actul adițional nr. 3 prin care s-a prelungit

plafonul liniei de credit de 945 milioane lei, cu 3 luni.

În actul adițional

s-a formulat precizarea expresă și nominală a garanțiilor cu cauțiunea sumei

garantate, respectiv garantul G.T. pentru suma de 410 milioane lei, G.L.I. pentru

suma de 135 milioane lei și garantul A.I. pentru suma de 400 milioane lei. S-a

emis și biletul la ordin în urmă de 945 milioane lei și unul în alb pentru

eventualele costuri restante.

Ulterior s-a încheiat

actul adițional nr. 4 din 20 mai 2004, prin care s-a mai prelungit plafonul

liniei de credit de 945 milioane lei, cu alte trei luni, fiind nominalizați

garanții ipotecari și câtimea creanței garante pe fiecare garant.

S-a mai încheiat și

actul adițional nr. 5 din 20 august 2006, prin care banca a transformat linia

de credit de 945 milioane lei în credit pe obiect cu scadențe eșalonate pe 12

luni, cu perioada de garanței de o lună.

La art. 2.1 din actul

adițional se precizează garanțiile.

G.I. garantează

creanța de 410 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 130 din 20

noiembrie 2003 și pentru creanța de 535 milioane lei, conform contractului de

ipotecă nr. 83 din 20 august 2004. L.I. pentru suma de 810 milioane lei,

conform contractului de ipotecă nr. 84 din 20 august 2004 nesemnat și

garantarea sumei de 135 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 148

din 4 decembrie 2003.

A.I. garantează

pentru suma de 400 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 85 din 20

august 2004.

S-a susținut că actul

adițional nr. 5/2004 este opozabil numai celor doi garanți G.T. și A.I., care

l-au semnat.

Reclamantului nefiindu-i

opozabil acest act, contractul de ipotecă nr. 85/2004, este lovit de nulitate

absolută.

Cu privire la biletul

la ordin din 20 august 2004, privind creanța de 945 milioane lei și cel în alb

pentru alte costuri, a fost emis în baza actului adițional nr. 5 din 20 august

2004, pe care reclamantul nu l-a semnat.

Nu avea cum să

analizeze un bilet la ordin în baza unui act adițional nesemnat.

În probațiune,

reclamantul a depus în copie actele despre care a făcut vorbire în acțiune.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 948, 953, 960, 961, 962, 966, 968, 984 C. civ.

Pârâții A.I. și G.T. au

formulat întâmpinare prin care au invocat excepția calității procesuale pasive,

în susținerea căreia au arătat că nu au încheiat nici un fel de contract cu

reclamantul, ci numai cu E.B. SA, sucursala Baia Mare, iar chemarea lor în

judecată a fost făcută de reclamant cu rea credință.

Pe fondul cauzei, au

solicitat respingerea acțiunii, arătând următoarele:

La data semnării

actului adițional nr. 5 din 20 august 2004, pârâții împreună cu reclamantul se

aflau la sediul notarului public pentru semnarea contractelor de ipotecă iar

înainte de semnarea contractelor au convenit toți să susțină în continuare SC N.

SRL Baia Mare, știind că prin semnarea acestor contracte, se îndatorau față de

bancă.

Contractele de

ipotecă au fost semnate în fața notarului. Când a trebuit să semneze actul

adițional nr. 5 din 20 august 2004, reclamantul i-a indus în eroare, spunându-le

să semneze primii, iar când a trebuit să semneze el, a refuzat.

Pârâtul G.T. a arătat

că reclamantul, a primit recompense din partea SC N. SRL concretizate în

mărfuri predate fratelui reclamantului.

În concluzie, pârâții

au apreciat că, consimțământul reclamantului la aducerea în garanție a

imobilului proprietatea sa personală a existat, nefiind viciat.

Prin întâmpinarea

formulată de pârâta B.L.R. SA (fosta E.B. SA), sucursala Baia Mare, s-a

solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Semnarea contractului

de ipotecă în cauză, s-a făcut în fața notarului public, după cum reiese din

conținutul actului de autentificare, reclamantul împreună cu pârâții G.T. și A.I.,

prezentându-se împreună la sediul notarului public, pentru semnarea acestuia și

a contractului de ipotecă încheiat de către pârâtul G.T. Reclamantul împreună

cu pârâții persoane fizice au convenit să semneze contractele de ipotecă,

inclusiv contractul de ipotecă nr. 84/2004, în considerarea unei relații de

afaceri și a unor înțelegeri existente între SC N. SRL și reclamant.

Susținerea reclamantului

conform căreia ar fi fost indus în eroare la momentul semnării contractului de

ipotecă nr. 84/2004, consimțământul său fiind viciat prin dol, contractul de

ipotecă având la bază o cauză ilicită este neîntemeiată, motivele invocate în

susținerea acestui motiv de nulitate absolută, relativ la nesemnarea actului

adițional nr. 5/2004, neconstituind un argument suficient pentru existența

viciului de consimțământ și/sau pentru existența unei cauze ilicite la

încheierea contractului.

Pentru existența dolului

este necesar să se dovedească săvârșirea de către bancă, prin presupușii săi, a

unor manopere dolosive, care au fost de natură să vicieze consimțământul

reclamantului.

Or, nu se poate

susține faptul că reclamantul nu a știut ceea ce a semnat, cu atât mai mult cu

cât conținutul contractului a fost adus la cunoștința părților semnatare, care

l-au citat.

În ceea ce privește

biletele la ordin, reclamantul le-a emis în mod conștient și cu scopul de a

produce efecte juridice.

Cu privire la cererea

de radiere din cartea funciară a înscrierii actului adițional nr. 5/2004 și a

mențiunilor, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a acesteia, întrucât nu

există o înscriere de natura celei la care face referire reclamantul.

În cartea funciară a

imobilului sunt înscrise: ipoteca de rangul I, notată în baza contractului de

ipotecă autentificat sub nr. 2313/2003 de către notar B.M., a cărui

valabilitate este recunoscută de reclamant și II somație de plată notată de

către bancă prin executor bancar.

La termenul de

judecată din 22 mai 2007, reclamantul a formulat cerere de renunțare la

judecată față de pârâții G.T. și A.I., instanța luând act de această renunțare.

Examinând actele și

lucrările dosarului, raportat la obiectul acțiunii, Tribunalul Maramureș, prin

sentința civilă nr. 1852 din 19 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1021/100/2007,

a respins acțiunea așa cum a fost precizată reținând următoarele:

Contractul de ipotecă

nr. 84 a cărui nulitate se solicită, pentru dol și cauză ilicită a fost

încheiat la data de 20 august 2004 între E.B. SA București, sucursala Baia Mare

și reclamantul L.I., fiind autentificat sub nr. 9713 din 20 august 2004 de

către notarul public B.C.M.

Potrivit conținutului

acestui contract semnat de ambele părți contractuale, a fost instituit dreptul

de ipotecă de rangul II asupra imobilului în natură apartament cuprins din o

cameră și dependințe, situat în Baia Mare, Str. Luminișului, intabulat în CF nr.

11307/16 Baia Mare, top nr. 1359/21 și topo nr. 1359/23 în suprafață de 2479m.p,

proprietatea reclamantului.

Printre alte

obligații reclamantul prin semnarea contractului de garanție imobiliară nr. 84

din 20 august 2004, și-a asumat și pe cea stipulată în art. 2 lit. a) și b) din

contract, respectiv să constituie dreptul de garanție reală imobiliară

(ipotecă) de rangul II asupra imobilului menționat și să garanteze cu acest

imobil, în solidar cu debitorul principal SC N. SRL rambursarea creditului în

valoare de 810.000.000 lei, a dobânzilor majorate, a comisioanelor bancare, a

penalităților de întârziere și a oricăror cheltuieli judiciare sau

extrajudiciare, astfel cum sunt acestea determinate prin actul adițional nr. 5

din 20 noiembrie 2003 încheiat între debitorul principal SC N. SRL și bancă

prin actele adiționale ulterioare la acesta, precum și prin orice alte

documente justificative.

A declarat că își

însușește fără nici un fel de obiective clauzele actului adițional nr. 5 din 20

august 2004 la contractul de credit nr. 687 din 20 noiembrie 2003, recunoscând

opozabilitatea necondiționată a tuturor actelor adiționale ulterioare.

În asemenea condiții

nu se poate susține că la încheierea acestui act autentic, consimțământul

reclamantului a fost viciat prin dol, motiv de natură a atrage nulitatea

convenției, în condițiile art. 960 C. civ.

Potrivit acestui text

de lege, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene

întrebuințate de una din părți sunt astfel încât este evident, că fără aceste

mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat.

Potrivit art. 960 alin.

(2) C. proc. civ., dolul nu se presupune implicit, cel ce invocă viclenia,

trebuie să o dovedească.

În speță, reclamantul

nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, intenția băncii pârâte de a-l induce

în eroare la încheierea contractului de ipotecă nr. 84 din 20 august 2004.

Refuzul său de a

semna actul adițional nr. 5 din 20 august 2004, pe care însă l-a însușit fără

obiecțiuni prin semnarea contractului de ipotecă, nu echivalează cu vicierea

consimțământului său prin dol.

Nu poate fi reținută

nici lipsa de efect a dreptului de ipotecă, întemeiată pe o cauză nelicită.

Potrivit art. 968 C.

civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie

bunelor moravuri și ordinii publice.

Sarcina dovedirii

nelicității cauzei incumbă părții care se prevalează de ea or, reclamantul nu a

făcut această dovadă.

În ceea ce privește

biletele la ordin emise de SC N. SRL la data de 20 august 2004 și însușite de

reclamant prin semnătură, nefiind dovedită vicierea consimțământului său prin

dol, la semnarea acestora și deci nefiind nule, nu poate opera cauza de

ineficiență a acestor acte juridice.

Cererea de radiere a

actului adițional nr. 5/2004 și a mențiunilor (adrese, adeverințe) din CF nr. 11307/16,

este neîntemeiată, întrucât înscrisurile din acea coală funciară vizează doar

ipoteca de rangul I notată în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr.

2313/2003 de către notarul public B.M. și somația de plată notată de către

bancă prin executorul bancar.

Pentru aceste

considerente tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva hotărârii a

declarat apel reclamantul L.I. solicitând schimbarea în întregime a sentinței

atacate în sensul admiterii acțiunii și constatarea nulității contractului de

garanție imobiliară nr. 84 din 20 august 2004, întrucât consimțământul

reclamantul a fost surprins prin dol și cauză falsă, acesta nefiind parte

aderată la Actul adițional nr. 5 din 20 august 2004, care face parte integrantă

conform art. 7 din Contractul de credit nr. 687 din 20 august 2004 și în baza art.

22 din acest contract: să se constate inopozabilitatea, ineficiență juridică a

Biletelor la Ordin din 20 august 2004, fiind ca fără efect față de reclamant,

care la semnarea acestora de asemenea a fost surprins prin dol și pentru cauză

falsă, pârâta abuziv înscriind în acestea „valoarea reprezintă act adițional nr.

5 din 20 august 2004 parte integrantă din contractul cred. 687/2003, act

nesemnat de către reclamantul L.I., ca atare neprezentând voința și înțelegerea

părților, să se dispună radierea înscrisurilor pe baza Actului adițional nr. 5/2004

înscrise în CF 11307/16 Baia Mare Partea III-a poz.2 act adițional nesemnat de

L.I.

În motivarea apelului

reclamantul a arătat că potrivit art. 1746 C. civ., „Ipoteca este un drept real

asupra imobilelor afectate la plata unei obligații conform art. 1749 alin. (2),

ipoteca nr. 84/2004 ia naștere din convenția părților respectiv Actul adițional

nr. 5/2004 pe care L.I. nu-l semnează iar banca fără obiecțiuni anulează

completarea garanțiilor cu drept de ipoteca de rangul II” conform art. 2.1 lit.

b) prin semnături autorizate și aplica ștampila băncii privind pe L.I.

Fiind anulată de

bancă existența dreptului de creanță, nefiind semnat de către L.I. Actul

adițional nr. 5/2004, care are clauze ce reprezintă obligația de a face este

opozabil numai celorlalți doi garanți, respectiv G.T. și A.I. producând efecte

numai asupra acestora.

Ipoteca este un drept

accesoriu pentru motivul că însoțește și garantează un drept principal care

este dreptul de creanță al creditorului ipotecar. Așadar existența dreptului de

ipotecă depinde de existența dreptului de creanță. În speță, Contractul de

ipotecă nr. 84/2004depinde de dreptul de creanță înscris în Actul Adițional nr.

5/2004, pe care nu l-a semnat.

S-a mai arătat că

eronat reține instanța în sentință că reclamantul printre alte obligații, în

„accesoriu, respectiv în contract de ipotecă” la act adițional 5/2004 și-a

asumat obligația să constituie dreptul de garanție reală imobiliară (ipoteca)

de rang II asupra imobilului și să garanteze cu acesta la rambursarea

creditului în valoare de 810.000.000 lei, conform obligațiilor determinate în

Actul Adițional nr. 5/2004 câtă vreme însăși banca anulează prin act adițional

5/2004 punctul 3.II și astfel exclude calitatea de garant ipotecar a lui L.I. pentru

suma de 810 milioane lei vechi.

Contractul de ipotecă

totuși astfel încheiat, în condițiile mai sus reclamate, încalcă dispozițiile art.

966 C. civ., obligația fiind fondată de o cauză falsă, ilicită care nu poate

produce efecte juridice.

Cu privire la

condiția de validitate a autentificării contractului de ipotecă nr. 84/2004,

s-a arătat că în formula de autentificare nefiind identificat titularul

contractului, respectiv L.I. fiind înscrisă o adresă greșită și un act de

identitate inexistent, pe de altă parte în pg. 3 care este semnată de L.I. nu

sunt stabilite obligații în sensul de a garanta o anumită sumă și în ce

condiții, ori prin actul principal nr. 5/2004 este anulată calitatea de garant

ipotecar de rang II pentru suma de 810 milioane lei așa cum s-a mai arătat, dar

instanța nu reține la semnare filei nr. 3 a contractului de ipotecă nr. 84/2004

este evident că L.I. a fost surprins prin dol și pentru cauză falsă.

Totodată, în extrasul

de CF nr. 11307/16 partea III-a sarcini la poziția 2 că este notat Actul

Adițional nr. 5/2004 grevând coala cu obligațiile înscrise în aceasta deși

banca a anulat aceste obligații. Nu a respectat legea nici oficiul teritorial

de cadastru, grevând Coala Funciară a numitului L.I. deși nu era parte în Actul

Adițional nr. 5/2004.

S-a mai arătat că cei

doi garanți G.T. a achitat suma de 45.244.366.63 lei conform emis de bancă

pentru perioada 1 decembrie 2004 – 24 martie 2005 și A.I. a achitat suma de

464.929.971,01 lei vechi conform extrasului de cont emis de banca pe perioada 1

octombrie 2004 – 1 februarie 2005, plata totală fiind de 916.174.337,64 lei

vechi, rezultând suma de 28.825.662 lei vechi debit la data de 24 martie 2005,

iar apelantul, la data de 28 ianuarie 2005, a achitat suma de 32.000.000 lei vechi cu chitanța CINDNF 496594, ceea ce ar însemna că debitul rămas este lichidat

fiind acoperit creditul acordat de 945 milioane lei.

Pentru ca cei doi

garanți au pus la dispoziție cele două extrase de cont bancar mai sus precizate,

banca refuzând acest lucru, reclamantul a înțeles să renunțe la judecată față

de aceștia.

Analizând apelul, în

raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia nr. 227 alin. (1) din 9

octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1021/100/2007, a admis în parte

apelul schimbând în parte sentința, în sensul că s-a luat act de renunțarea la

judecată, față de pârâții G.T. și A.I., reținând următoarele:

Contractul de ipotecă

nr. 84 din 20 august 2004, atacat în speță, a fost încheiat la data de 20 august

2004 între E.B. SA București, sucursala Baia Mare și reclamantul L.I., fiind

autentificat sub nr. 9713 din 20 august 2004 de către notarul public B.C.M.

Reclamantul contestă

actul adițional nr. 5 din 20 august 2004, pe care însă l-a însușit fără obiecțiuni

prin semnarea contractului de ipotecă și prin faptul că a declarat în cuprinsul

contractului de ipotecă încheiat în fața notarului că își asumă fără nici un

fel de obiecțiuni clauzele acestui act adițional, recunoscând și opozabilitatea

tuturor actelor adiționale ulterioare.

Ca atare, nu se poate

susține că nu este ținut de prevederile actului adițional nr. 5 din 20 august

2004 pe motiv că nu l-ar fi semnat, deoarece o atare susținere nu este

concludentă, obligația sa izvorând din contractul de ipotecă prin acre se asumă

și prevederile actului adițional.

În aceeași măsură,

având în vedere încheierea contractului de ipotecă în fața notarului public,

pretențiile reclamantului privind un eventual dol și cauză ilicită sunt

nefondate.

Celelalte pretenții formulate

de reclamant în acțiune sunt accesorii acțiunii în anularea contractului de

ipotecă și urmează soarta acestui capăt principal de cerere.

Împotriva acestei

decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul L.I., invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

În fapt, în

susținerea recursului recurentul a dezvoltat următoarele critici:

- instanța nu a

analizat corelația care există între actul adițional nr. 5/2004 și contractul

de ipotecă nr. 84/2004, și deci, a ignorat faptul că, recurentul nesemnând

acest act, nu poate suporta consecințele contractului de garanție;

- în cauză nu s-a

reținut că, pârâta intimată, prin actul adițional nr. 5/2004 a anulat dreptul

de ipotecă privindu-l pe recurent și în mod nejustificat nu a reținut că,

încheierea contractului de ipotecă s-a făcut cu încălcarea art. 966 C. civ.,

obligația fiind fondată pe cauză falsă;

- instanța trebuia să

rețină că la semnarea filei 3 din contractul de ipotecă recurentul a fost surprins

prin dol, fapt ce rezultă și din semnarea celorlalte file ale acestuia;

- instanța nu a

reținut că ceilalți garanți a achitat cea mai mare parte din sumă.

Prin întâmpinare

intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu

este parte contractantă.

Analizând excepția în

raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se reține că

excepția de fond, este nefondată deoarece intimata este fosta E.B. SA cea care

a încheiat contractul de ipotecă a cărei nulitate s-a solicitat.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul cererii

de recurs, rezultă că recurentul a indicat ca temei legal, dispozițiile art. 304

pct. 7-9 C. proc. civ., fără a dezvolta motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Or, simpla indicare a

textului legal, neînsoțită de dezvoltarea în fapt a criticilor de nelegalitate,

nu dă posibilitatea instanței de recurs, să analizeze decizia atacată sub

aspectul nelegalității mai sus menționate.

În acest context,

decizia, va fi analizată în raport de critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ce vizează așa cum recurentul a precizat, încălcarea

dispozițiilor art. 966 C. civ., de către instanțe.

Recurentul susține în

raport de acest text că obligația din contractul de ipotecă este fondată pe o

cauză falsă, ilicită și astfel nu produce efecte juridice, față de el, acest

fapt fiind determinat de nesemnarea paginii 1 și 2 din contractul de ipotecă.

Susținerea a fost

corect înlăturată de instanțe.

Recurentul reclamant

a semnat în fața notarului contractul de ipotecă în calitate de garant ipotecar

prin care s-a constituit un drept de ipotecă de rangul I asupra imobilului pe

care îl deține în proprietate, în favoarea E.B. SA, așa cum rezultă din

înscris.

Acest contract de

ipotecă este legal, nefiind întemeiat pe o cauză ilicită, recurentul putând sta

ca garant, pentru achitarea creditului la care acesta face referire.

Corect au reținut

instanțele că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, existența unor

manopere dolosive pentru a-l determina să încheie contractul.

Or, potrivit art. 968

alin. (2) C. proc. civ., sarcina probei își revenea acestuia.

Reținând că decizia

nu este afectată de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

invocate de intimata-pârâtă B.L.R. SA, sucursala Baia Mare.

Respinge recursul

declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei civile nr. 227 din 19 octombrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 mai 2008.