ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de debitoarea
SC C.I. SRL Cluj
Napoca împotriva Sentinței comerciale nr. 3100 din 29 octombrie 2008, așa cum
rezultă din Decizia irevocabilă nr. 114/2009 din 24 martie 2009.
Împotriva acestei
decizii debitoarea și SC C.I. SRL Cluj Napoca și D.S.A. în calitate de fost
administrator și unic asociat al SC C.I. SRL Cluj Napoca au formulat
contestație în anulare, formându-se Dosarul nr. 1806/33/2009 al Curții de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La data de 7
decembrie 2009, în ședință publică, contestatorul D.S.A. în calitate de asociat
unic și fost administrator statutar al debitoarei a invocat excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 art. 8 alin. (3), art. 11 alin.
(1) lit. a) și b) și art. 33 din Legea nr. 85/2006 prin raportare la art. 21 alin.
(3) din Constituția României, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prin
raportare la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 53 alin. (1) și (3)
din Constituția României, care a fost dezvoltată în scris la data de 20
ianuarie 2010.
Făcând aplicarea
dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 8 alin.
(7) din Legea nr. 85/2006, instanța a admis cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu privire la excepția invocată și a trimis dosarul Curții
Constituționale, respingând cererea de suspendare a judecării dosarului până la
soluționarea excepției, reținând că excepția de neconstituționalitate este
nefondată, în condițiile în care toate criticile aduse de către petentă își
găsesc răspuns într-un considerent unic, la care a făcut referire în mod
repetat Curtea Constituțională, în sensul în care specificul procedurii
insolvenței astfel cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 85/2006,
respectiv instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului
aflat în insolvență și în același timp, asanarea mediului comercial, a impus
adoptarea unor reguli de procedură specială, derogatorii de la normele
dreptului comun, stabilirea acestor reguli constituind atributul exclusiv al
legiuitorului conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție și că
părțile au posibilitatea de a solicita administrarea tuturor mijloacelor de
probă, bucurându-se de toate garanțiile procesuale care asigură desfășurarea
unui proces echitabil.
În acest context în
temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituționale
cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1,
art. 8 alin. (3), art. 8 alin. (7), art. 11 alin. (1) lit. a) și b) și art. 33
din Legea nr. 85/2006 și în temeiul art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a
respins cererea de suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de
neconstituționalitate.
Împotriva acestei
încheieri contestatorii au formulat recurs solicitând modificarea în parte a încheierii
de sesizare a Curții Constituționale din 25 ianuarie 2010 în sensul constatării
de drept a suspendării judecării contestației în anulare conform art. 29 alin.
(3) Legea nr. 47/1992, motivând că nu era posibilă aplicarea art. 8 alin. (7)
din Legea nr. 85/2006 întrucât nu era îndeplinită condiția acestui text pentru
eludarea aplicabilității art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și anume
existența a cel puțin unei excepții de neconstituționalitate soluționată de
către Curtea Constituțională în legătură cu fiecare text a cărui
constituționalitate se invocă și mai ales pentru că acest text a fost invocat
ca fiind neconstituțional.
Recursul este
nefondat.
Conform art. 29 alin.
(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea
Curții Constituționale,
pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se
suspendă, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
reglementând o derogare de la acest articol în sensul că judecătorul sindic
poate să nu dispună suspendarea cauzei în condițiile în care dispozițiile a
căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul a cel puțin unei
decizii pronunțate de Curtea Constituțională.
Art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992
prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),
(2) sau (3) al aceluiași articol, instanța respinge printr-o încheiere motivată
cererea de sesizare a
Curții
Constituționale,
încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în
termen de 48 ore de la pronunțare.
Cu alte cuvinte legea
specială prevede calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care
instanța se pronunță asupra cererii de sesizare cu excepția de
neconstituționalitate, doar în cazul în care cererea de sesizare se respinge.
Pentru încheierile de
admitere a unor astfel de cereri nu este reglementată calea de atac.
Constatând că prin
încheierea prin care s-a luat în discuție cererea de sesizare a
Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate s-a admis cererea de
sesizare a Curții Constituționale și s-a respins cererea de suspendare a
judecării cauzei, care este o cerere accesorie și în strânsă legătură cu
cererea principală de sesizare a Curții Constituționale, Curtea urmează a
reține că în conformitate cu legea specială, încheierea astfel atacată nu este
supusă niciunei căi de atac, recursul urmând a fi respins ca inadmisibil.
Conform art. 274 C.
proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să
plătească cheltuieli de judecată și cum intimata SC K. SRL Gherla a solicitat
obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pentru care a făcut
dovada aflată la fila 19 din dosar, Curtea urmează să admită cererea și să
oblige pe recurentă la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de contestatoarea
SC Ceda Imobiliare SRL Cluj Napoca prin asociat unic D.S.A.
împotriva
Încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Obligă recurenta la
1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata
SC K. SRL Gherla.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 aprilie 2010.