ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4660/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin încheierea din

data de 23 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă în Dosarul

nr. 8778/311/2010, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, cu soluționarea excepțiilor de nelegalitate a

Ordinului nr. 2628/1999 și respectiv a adresei din 16 iunie 2009 emise de

Ministerul Justiției, invocate de reclamanta O.F.

Prin sentința civilă

nr. 279 din 24 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecății formulată

de reclamanta O.F. în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ.,

în contradictoriu cu pârâții Banca T., Sucursala Slatina și Ministerul Justiției

și totodată a respins excepțiile de nelegalitate, invocate, ca neîntemeiată, și

respectiv ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea din 5

iunie 2009, Banca T. a solicitat Ministerului Justiției înregistrarea în

evidența specială a executorilor bancari a domnului S.A.

Față de actele și

lucrările dosarului, prima instanță a apreciat că excepția inadmisibilității

invocării excepției de nelegalitate a adresei din 2009 este întemeiată.

Excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 2628/1999 fost apreciată ca neîntemeiată, în

condițiile în care s-a reținut că prin respectivul ordin, emis de Ministerul

Justiției, atacat cu excepția de nelegalitate în prezenta cauză, s-a aprobat

Statutul Corpului Executorilor Bancari. S-a arătat că acest ordin a fost emis

în temeiul H.G. nr. 65/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Justiției și pentru executarea dispozițiilor art. 88 alin. (2) și alin. (3) din

Legea nr. 58/1998, devenit art. 173 alin. (2) și alin. (3), ca urmare a

republicării legii.

Și după abrogarea

Legii nr. 58/1998 au fost menținute dispozițiile sus indicate și mai mult decât

atât s-a prevăzut la art. 418 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 că „activitatea

acestuia (a corpului executorilor bancari) se desfășoară în conformitate cu

dispozițiile în materie din dreptul comun”, adică ale C. proc. civ.

Potrivit art. 2 alin.

(2) și art. 22 din Ordinul nr. 2628/1999, activitatea executorilor bancari se

desfășoară cu respectarea strictă a dispozițiilor C. proc. civ. și a

reglementărilor din materia executării silite și actele îndeplinite de aceștia

sunt supuse controlului judecătoresc.

Susținerile

reclamantei, în sensul că abrogarea Legii nr. 58/1998 lipsește de efecte

juridice ordinul emis în executarea acesteia, nu au fost reținute de prima

instanță, atâta vreme cât reglementările anterioare ale Legii nr. 58/1998

privind constituirea și funcționarea corpului propriu, de executare pentru

bănci, instituții de credit au fost preluate întocmai de O.U.G. nr. 99/2006,

asigurând în continuare același regim juridic în materie.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta O.F. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un prim motiv

de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins

cererea de suspendare a judecății, întrucât în cauză sunt pe deplin îndeplinite

prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dovezile atașate la dosar

demonstrând că dezlegarea acestei cauze depinde de soluția ce se va da într-un

alt dosar menționat, aflat pe rolul Curții de Apel București, și cu atât mai

mult cu cât respingerea nici nu a fost motivată.

Printr-un al doilea

motiv de recurs, recurenta a susținut că prima instanță a respins nelegal și

fără justificare excepția de nelegalitate a adresei din 16 iunie 2009, pe motiv

că aceasta nu ar avea caracter administrativ, după cum nelegal a apreciat și

asupra nelegalității invocate cu privire la Ordinul nr. 2628/1999.

În susținerea acestei

critici recurenta a arătat că în conformitate cu art. 418 din O.U.G. nr.

93/2006, cu modificările și completările ulterioare, băncile pot să-și

constituie propriul corp de executori bancari care ar urma să-și desfășoare

activitatea, conform art. 3 din respectiva normă imperativă, potrivit unui

statut aprobat prin ordin al ministrului justiției, care însă, până în prezent,

nu a fost emis, mai cu seamă că Legea bancară nr. 58/1998, potrivit art. 422

din O.U.G. nr. 99/2006, a fost abrogată în totalitate.

formulate în cauză de intimații Banca T., Sucursala Slatina și Ministerul

Justiției

Prin întâmpinările

depuse la dosar, atât Ministerul Justiției cât și Banca T., Sucursala Slatina,

au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta O.F., apreciind că

soluția instanței de fond este legală și corectă atât sub aspectul respingerii

cererii de suspendare a judecării cauzei cât și în ceea ce privește soluția

dată cu referire la excepția de nelegalitate invocată, fiind în esență

reiterate apărările înfățișate și cu ocazia soluționării cauzei în primă

instanță.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate și față de prevederile legale

incidente, Înalta Curte reține că nici unul dintre motivele de recurs invocate

nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii primei instanțe, conform

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în considerarea celor în

continuare arătate.

Legal sesizată, în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluționarea excepției de

nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2628/1999 ca și a adresei

din 16 iunie 2009, emisă de Ministerul Justiției la data de 23 februarie 2011,

invocată de recurenta-reclamantă într-o cauză aflată în recurs pe rolul

Tribunalului Olt și având ca obiect contestația la executare silită bancară,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în opinia

Înaltei Curți, în mod corect prin sentința recurată a respins cererea de

suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Argumentul reținut de

instanță în sensul că motivul de suspendare invocat de petentă, derivând din

existența unei acțiuni în anularea Ordinului nr. 2628/1999, înregistrată

ulterior pe rolul Curții de Apel București nu poate fi primit întrucât este

menit să conducă doar la tergiversarea cauzei, este justificat și concordă de

altfel cu natura juridică a excepției de nelegalitate.

Sunt neîntemeiate

criticile recurentei pe acest aspect în condițiile în care excepția de

nelegalitate, ca mijloc de apărare, este o formă procedurală incidentală, cu

efecte numai inter partes litigantes, ce se poate derula numai în cadrul unui

alt proces și ca atare se impune a fi exercitată cu bună-credință, potrivit

scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, astfel cum se prevede în

art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Or, demararea

ulterior invocării excepției de nelegalitate a unei acțiuni separate,

îndreptată împotriva aceluiași act administrativ, de astă dată pe calea

acțiunii directe în anulare, numai în scopul de a genera așa zisa legătură

prevăzută în art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a fost în mod judicios apreciată

de prima instanță ca fiind realizată cu scopul prelungirii și tergiversării

soluționării acțiunii inițiale în cadrul căreia a fost invocată excepția și

care a generat și prezentul litigiu.

Nefondat este și

motivul de recurs vizând calificarea dată de prima instanță adresei din 16

iunie 2009, apreciată ca nefiind un act administrativ.

Premisa legală a

invocării excepției de nelegalitate o reprezintă existența unui act

administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, în acord cu

cele reținute și de prima instanță, Înalta Curte constată că adresa invocată,

prin care se comunică Băncii T. de către Ministerul Justiției, efectuarea

înregistrării unui executor bancar în temeiul art. 9 alin. (1) din Ordinul nr.

2628/1999, nu are decât caracterul unei corespondențe de natură informativă ce

nu este susceptibilă, prin ea însăși, să dea naștere că modifice sau să stingă

raporturi juridice.

Drept urmare, în mod

corect excepția de nelegalitate invocată și cu privire la această adresă a fost

respinsă ca inadmisibilă.

În fine, nefondate

sunt și criticile recurentei vizând modalitatea în care prima instanță a

soluționat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2628/1999, privind

aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari, emis în temeiul Legii nr.

58/1998, care în prezent este abrogată prin O.U.G. nr. 99/2006.

În completarea

argumentelor înfățișate de prima instanță, evidențiate în expunerea rezumativă

a considerentelor hotărârii de mai sus, apreciate ca pertinente, Înalta Curte

reafirmă că în cadrul soluționării unei excepții de nelegalitate, în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată instanța de contencios administrativ

are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele

normative cu forță juridică superioară în temeiul și executarea cărora a fost

emis.

Din această

perspectivă evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra

legalității ci asupra aplicării, respectiv a momentului până la care actul

normativ care face obiectul verificării pe calea excepției de nelegalitate

rămâne în vigoare și produce efecte juridice.

Totodată, lămurirea

problemei aplicării în timp a legii, cu efect asupra identificării normelor

juridice incidente raportului de drept dedus judecății este un atribut al

instanței învestite cu fondul acțiunii respectiv cel având ca obiect

contestația la executarea silită.

În fine, nu lipsită

de relevanță este și împrejurarea că Înalta Curte, anterior învestită cu

verificarea legalității aceluiași ordin, chiar dacă criticat sub alt aspecte, a

hotărât în sensul legalității actului supus verificării pe această cale (a se

vedea în acest sens decizia nr. 4494 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal).

Față de toate cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.F. împotriva sentinței civile nr. 279 din 24 mai 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 octombrie

2011.