ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4660/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin încheierea din data de 23 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă în Dosarul nr. 8778/311/2010, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepțiilor de nelegalitate a Ordinului nr. 2628/1999 și respectiv a adresei din 16 iunie 2009 emise de Ministerul Justiției, invocate de reclamanta O.F. Prin sentința civilă nr. 279 din 24 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecății formulată de reclamanta O.F.

în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâții Banca T., Sucursala Slatina și Ministerul Justiției și totodată a respins excepțiile de nelegalitate, invocate, ca neîntemeiată, și respectiv ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea din 5 iunie 2009, Banca T. a solicitat Ministerului Justiției înregistrarea în evidența specială a executorilor bancari a domnului S.A. Față de actele și lucrările dosarului, prima instanță a apreciat că excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a adresei din 2009 este întemeiată. Excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2628/1999 fost apreciată ca neîntemeiată, în condițiile în care s-a reținut că prin respectivul ordin, emis de Ministerul Justiției, atacat cu excepția de nelegalitate în prezenta cauză, s-a aprobat Statutul Corpului Executorilor Bancari.

S-a arătat că acest ordin a fost emis în temeiul H.G. nr. 65/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și pentru executarea dispozițiilor art. 88 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 58/1998, devenit art. 173 alin. (2) și alin. (3), ca urmare a republicării legii. Și după abrogarea Legii nr. 58/1998 au fost menținute dispozițiile sus indicate și mai mult decât atât s-a prevăzut la art. 418 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 că „activitatea acestuia (a corpului executorilor bancari) se desfășoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun”, adică ale C. proc. civ. Potrivit art. 2 alin. (2) și art. 22 din Ordinul nr. 2628/1999, activitatea executorilor bancari se desfășoară cu respectarea strictă a dispozițiilor C. proc.

civ. și a reglementărilor din materia executării silite și actele îndeplinite de aceștia sunt supuse controlului judecătoresc. Susținerile reclamantei, în sensul că abrogarea Legii nr. 58/1998 lipsește de efecte juridice ordinul emis în executarea acesteia, nu au fost reținute de prima instanță, atâta vreme cât reglementările anterioare ale Legii nr. 58/1998 privind constituirea și funcționarea corpului propriu, de executare pentru bănci, instituții de credit au fost preluate întocmai de O.U.G. nr. 99/2006, asigurând în continuare același regim juridic în materie. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta O.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un prim motiv de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de suspendare a judecății, întrucât în cauză sunt pe deplin îndeplinite prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dovezile atașate la dosar demonstrând că dezlegarea acestei cauze depinde de soluția ce se va da într-un alt dosar menționat, aflat pe rolul Curții de Apel București, și cu atât mai mult cu cât respingerea nici nu a fost motivată. Printr-un al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că prima instanță a respins nelegal și fără justificare excepția de nelegalitate a adresei din 16 iunie 2009, pe motiv că aceasta nu ar avea caracter administrativ, după cum nelegal a apreciat și asupra nelegalității invocate cu privire la Ordinul nr. 2628/1999.

În susținerea acestei critici recurenta a arătat că în conformitate cu art. 418 din O.U.G. nr. 93/2006, cu modificările și completările ulterioare, băncile pot să-și constituie propriul corp de executori bancari care ar urma să-și desfășoare activitatea, conform art. 3 din respectiva normă imperativă, potrivit unui statut aprobat prin ordin al ministrului justiției, care însă, până în prezent, nu a fost emis, mai cu seamă că Legea bancară nr. 58/1998, potrivit art. 422 din O.U.G. nr. 99/2006, a fost abrogată în totalitate.

3. Întâmpinările formulate în cauză de intimații Banca T., Sucursala Slatina și Ministerul Justiției Prin întâmpinările depuse la dosar, atât Ministerul Justiției cât și Banca T., Sucursala Slatina, au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta O.F., apreciind că soluția instanței de fond este legală și corectă atât sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei cât și în ceea ce privește soluția dată cu referire la excepția de nelegalitate invocată, fiind în esență reiterate apărările înfățișate și cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii primei instanțe, conform art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., în considerarea celor în continuare arătate. Legal sesizată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2628/1999 ca și a adresei din 16 iunie 2009, emisă de Ministerul Justiției la data de 23 februarie 2011, invocată de recurenta-reclamantă într-o cauză aflată în recurs pe rolul Tribunalului Olt și având ca obiect contestația la executare silită bancară, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în opinia Înaltei Curți, în mod corect prin sentința recurată a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Argumentul reținut de instanță în sensul că motivul de suspendare invocat de petentă, derivând din existența unei acțiuni în anularea Ordinului nr. 2628/1999, înregistrată ulterior pe rolul Curții de Apel București nu poate fi primit întrucât este menit să conducă doar la tergiversarea cauzei, este justificat și concordă de altfel cu natura juridică a excepției de nelegalitate. Sunt neîntemeiate criticile recurentei pe acest aspect în condițiile în care excepția de nelegalitate, ca mijloc de apărare, este o formă procedurală incidentală, cu efecte numai inter partes litigantes, ce se poate derula numai în cadrul unui alt proces și ca atare se impune a fi exercitată cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, astfel cum se prevede în art. 723 alin. (1) C. proc.

civ. Or, demararea ulterior invocării excepției de nelegalitate a unei acțiuni separate, îndreptată împotriva aceluiași act administrativ, de astă dată pe calea acțiunii directe în anulare, numai în scopul de a genera așa zisa legătură prevăzută în art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a fost în mod judicios apreciată de prima instanță ca fiind realizată cu scopul prelungirii și tergiversării soluționării acțiunii inițiale în cadrul căreia a fost invocată excepția și care a generat și prezentul litigiu. Nefondat este și motivul de recurs vizând calificarea dată de prima instanță adresei din 16 iunie 2009, apreciată ca nefiind un act administrativ. Premisa legală a invocării excepției de nelegalitate o reprezintă existența unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, în acord cu cele reținute și de prima instanță, Înalta Curte constată că adresa invocată, prin care se comunică Băncii T. de către Ministerul Justiției, efectuarea înregistrării unui executor bancar în temeiul art. 9 alin. (1) din Ordinul nr. 2628/1999, nu are decât caracterul unei corespondențe de natură informativă ce nu este susceptibilă, prin ea însăși, să dea naștere că modifice sau să stingă raporturi juridice. Drept urmare, în mod corect excepția de nelegalitate invocată și cu privire la această adresă a fost respinsă ca inadmisibilă. În fine, nefondate sunt și criticile recurentei vizând modalitatea în care prima instanță a soluționat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2628/1999, privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari, emis în temeiul Legii nr. 58/1998, care în prezent este abrogată prin O.U.G.

nr. 99/2006. În completarea argumentelor înfățișate de prima instanță, evidențiate în expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, apreciate ca pertinente, Înalta Curte reafirmă că în cadrul soluționării unei excepții de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată instanța de contencios administrativ are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și executarea cărora a fost emis. Din această perspectivă evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalității ci asupra aplicării, respectiv a momentului până la care actul normativ care face obiectul verificării pe calea excepției de nelegalitate rămâne în vigoare și produce efecte juridice.

Totodată, lămurirea problemei aplicării în timp a legii, cu efect asupra identificării normelor juridice incidente raportului de drept dedus judecății este un atribut al instanței învestite cu fondul acțiunii respectiv cel având ca obiect contestația la executarea silită. În fine, nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că Înalta Curte, anterior învestită cu verificarea legalității aceluiași ordin, chiar dacă criticat sub alt aspecte, a hotărât în sensul legalității actului supus verificării pe această cale (a se vedea în acest sens decizia nr. 4494 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal). Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.F. împotriva sentinței civile nr. 279 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.