ÎCCJ, decizie (scj.ro #84800)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84800) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Excepție de nelegalitate
invocată împotriva unui act de informare emis de o autoritate publică.
Inadmisibilitate.
Legea
nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4
Un act
de informare emis de o autoritate publică, în limitele sale de competență, ca
răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către un petent nu are
caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 554/2004, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate.
Decizia nr. 1031 din 24
februarie 2012
Prin cererea
formulată la data de 21.03.2011 în dosarul nr. 1161/267/2010 aflat pe rolul
Judecătoriei Novaci, având ca obiect contestație la executare, reclamanții VM
și VS au solicitat suspendarea acestei cauze și sesizarea Curții de Apel
Craiova - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cu excepția de
nelegalitate a răspunsului nr. 69656 din 16.06.2009, conform dispozițiilor art.
4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
În vederea
soluționării excepției de nelegalitate, dosarul a fost înaintat Curții de Apel
Craiova - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și a fost înregistrat pe
rolul acestei instanțe sub nr. 852/54/2011.
Pârâtul Ministerul
Justiției, citat în cauză în calitate de autoritate publică emitentă a
răspunsului ce formează obiectul excepției de nelegalitate, a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Pârâta Banca T a
formulat concluzii scrise în care, la rândul său, a solicitat respingerea
excepției de nelegalitate.
La termenul de
judecată din data de 25.10.2011, reclamantul VM a solicitat suspendarea
soluționării cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., cu motivarea că împotriva ordinului nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției a fost
promovată acțiune în anulare la Curtea de Apel București.
Instanța a respins
cererea de suspendare a cauzei, pe considerentul că reclamantul tinde la
tergiversarea soluționării acesteia.
La același termen
de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate
a excepției de nelegalitate, cu motivarea că nu este vorba despre un act
administrativ.
Susținerile
părților pe excepția de inadmisibilitate au fost consemnate în practicaua
sentinței.
Curtea de Apel
Craiova - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 516
din 25.10.2011, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a adresei
nr. 69656 din 16.06.2009 emisă de Ministerul Justiției, excepție invocată de
reclamanții VM și VS în contradictoriu cu pârâții Banca T, S.C. VR S.R.L., AM
Insolvență SPRL și Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că adresa ce formează
obiectul excepției de nelegalitate nu este un act administrativ, în sensul art.
2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Împotriva
acestei sentințe au declarat recursuri reclamanții VM și VS, care au solicitat,
în principal, casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe, iar în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii excepției de
nelegalitate.
Întrucât
în cererile de recurs au fost formulate critici comune, instanța de control
judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.
Astfel,
recurenții au arătat faptul că hotărârea judecătorească contestată cuprinde
argumente străine de natura pricinii, precum și aprecieri pur subiective,
critici care pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Recurenții
au susținut faptul că prima instanță a încălcat sau a aplicat greșit legea
incidentă în materie, motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispozițiile art.
304 pct. 9 C.proc.civ.
În
dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți
următoarele critici:
Soluția
pronunțată cu privire la cererea de suspendare, întemeiată pe prevederile art.
244 alin.1 C.proc.civ., este greșită, întrucât actul administrativ dedus
judecății are legătură cu ordinul nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Răspunsul
nr. 69656 din 16.06.2009 emis de Ministrul Justiției este un act administrativ
unilateral cu caracter individual, întrucât îndeplinește condițiile impuse de
art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Analizând
sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza
art. 304
1
C.proc.civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt
nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul excepției
de nelegalitate îl reprezintă adresa nr. 69656 din 16.06.2009 emisă de
Ministerul Justiției prin care s-a comunicat Băncii T răspuns la cererea nr.
37551 din 15.06.2009, în sensul că a fost efectuată înregistrarea în evidența
specială a executorilor bancari a dlui SA, conform art. 9 alin. 1 din Ordinul
Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind
aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari. În plus, în cuprinsul
adresei aflate în discuție se menționează și faptul că, după confirmarea
înregistrării, executorul bancar își poate exercita atribuțiile, în baza
legitimației de serviciu eliberate sub semnătura conducătorul băncii.
Prima instanță a
respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta
vizează o simplă corespondență între două instituții.
În opinia Înaltei
Curți, soluția pronunțată de instanța de fond este legală, întrucât pe calea
excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004,
modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică
superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de
sine stătătoare.
Instanța competentă
este datoare să verifice în ce măsură actul contestat pe calea excepției de
nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ, date de art. 2
alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, urmând a hotărî în raport
cu aceasta și în măsura în care va aprecia a fi incidente dispozițiile art. 4
din legea aflată în discuție.
Într-adevăr, adresa
nr. 69656 din 16.06.2009 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu
caracter individual, conform susținerilor recurenților, ci doar un act de
informare emis de Ministerul Justiției, în limitele sale de competență, ca
răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către Bănca T.
În altă ordine de
idei, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de prima instanță cererii de
suspendare a cauzei, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., este corectă, întrucât nu se poate considera că soluția pronunțată pe excepția de
nelegalitate depinde de soluția ce urma să fie adoptată în legătură cu Ordinul
Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind
aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari.
Ca
atare, pentru argumentele anterior expuse, Înalta Curte reține că este nefondat
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., întrucât prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în
materie.
De
asemenea, instanța de control judiciar consideră că este nefondat și motivul de
recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece Curtea de Apel a
expus în mod corespunzător argumentele pentru care a reținut inadmisibilitatea
excepției de nelegalitate deduse judecății, precum și netemeinicia cererii de
suspendare a cauzei.
În
consecință, recursul a fost respins.