ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1031/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21 martie

2011 în Dosarul nr. 1161/267/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, având ca

obiect contestație la executare, reclamanții V.M. și V.S.I. au solicitat

suspendarea acestei cauze și sesizarea Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a răspunsului

nr. 69656 din 16 iunie 2009, conform dispozițiilor art. 4 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În vederea

soluționării excepției de nelegalitate, dosarul a fost înaintat Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a fost înregistrat pe

rolul acestei instanțe sub nr. 852/54/2011.

Pârâtul M.J., citat

în cauză în calitate de autoritate publică emitentă a răspunsului ce formează

obiectul excepției de nelegalitate, a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate.

Pârâta B.T. -

Sucursala S. a formulat concluzii scrise în care, la rândul său, a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate.

La termenul de

judecată din data de 25 octombrie 2011, reclamantul V.M. a solicitat

suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ.,

cu motivarea că împotriva Ordinului nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției a

fost promovată acțiune în anulare la Curtea de Apel București.

Instanța a respins

cererea de suspendare a cauzei, pe considerentul că reclamantul tinde la

tergiversarea soluționării acesteia.

La același termen de

judecată, instanța a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a

excepției de nelegalitate, cu motivarea că nu este vorba despre un act

administrativ.

Susținerile părților

pe excepția de inadmisibilitate au fost consemnate în practicaua sentinței.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 516

din 25 octombrie 2011, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a

Adresei nr. 69656 din 16 iunie 2009 emisă de Ministerul Justiției, excepție

invocată de reclamanții V.M. și V.S.I. în contradictoriu cu pârâții B.T. -

Sucursala S., SC „V.C.” SRL, AMT S.I. SPRL și M.J.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că adresa ce formează

obiectul excepției de nelegalitate nu este un act administrativ, în sensul art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recursuri reclamanții V.M. și V.S.I., care au solicitat,

în principal, casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe, iar în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii excepției de

nelegalitate.

Întrucât în cererile

de recurs au fost formulate critici comune, instanța de control judiciar va

proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

Astfel, recurenții au

arătat faptul că hotărârea judecătorească contestată cuprinde argumente străine

de natura pricinii, precum și aprecieri pur subiective, critici care pot fi

subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenții au

susținut faptul că prima instanță a încălcat sau a aplicat greșit legea

incidentă în materie, motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți următoarele

critici:

Soluția pronunțată cu

privire la cererea de suspendare, întemeiată pe prevederile art. 244 alin. (1)

C. proc. civ., este greșită, întrucât actul administrativ dedus judecății are

legătură cu Ordinul nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Răspunsul nr. 69656

din 16 iunie 2009 emis de Ministrul Justiției este un act administrativ

unilateral cu caracter individual, întrucât îndeplinește condițiile impuse de

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul excepției de

nelegalitate îl reprezintă adresa nr. 69656 din 16 iunie 2009 emisă de

Ministerul Justiției prin care s-a comunicat B.T. răspuns la cererea nr. 37551

din 15 iunie 2009, în sensul că a fost efectuată înregistrarea în evidența

specială a executorilor bancari a d-lui S.A., conform art. 9 alin. (1) din

Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind

aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari. În plus, în cuprinsul

adresei aflate în discuție se menționează și faptul că, după confirmarea

înregistrării, executorul bancar își poate exercita atribuțiile, în baza

legitimației de serviciu eliberate sub semnătura conducătorul băncii.

Prima instanță a

respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta

vizează o simplă corespondență între două instituții.

În opinia Înaltei

Curți, soluția pronunțată de instanța de fond este legală, întrucât pe calea

excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță

juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte

juridice de sine stătătoare.

Instanța competentă

este datoare să verifice în ce măsură actul contestat pe calea excepției de

nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ, date de art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, urmând a hotărî în raport

cu aceasta și în măsura în care va aprecia a fi incidente dispozițiile art. 4

din legea aflată în discuție.

Într-adevăr, Adresa

nr. 69656 din 16 iunie 2009 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu

caracter individual, conform susținerilor recurenților, ci doar un act de

informare emis de Ministerul Justiției, în limitele sale de competență, ca

răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către B.T.

În altă ordine de

idei, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de prima instanță cererii de

suspendare a cauzei, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este

corectă, întrucât nu se poate considera că soluția pronunțată pe excepția de

nelegalitate depinde de soluția ce urma să fie adoptată în legătură cu Ordinul

Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind

aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari.

Ca atare, pentru

argumentele anterior expuse, Înalta Curte reține că este nefondat motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță a

făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în

materie.

De asemenea, instanța

de control judiciar consideră că este nefondat și motivul de recurs reglementat

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece Curtea de Apel a expus în mod

corespunzător argumentele pentru care a reținut inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate deduse judecății, precum și netemeinicia cererii de suspendare a

cauzei.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine

publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C.proC. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de V.M. și V.S.I. împotriva Sentinței nr. 516 din 25 octombrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM