ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2056/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2011 sub nr. 10009/2/2011 reclamanta SC I.P. SRL în contradictoriu cu pârâții M.F.P., M.J., C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova și B.I.E.J., V.C. a solicitat să se constate că penalitățile calculate pentru neplata impozitului pe anii 2010 și 2011 sunt nule și să fie obligat M.F.P. să le anuleze; să se anuleze autorizația de funcționare a executorului judecătoresc V.C.; să se constate că Dosarele execuționale nr. 366/13262/311/2010 și nr. 373/13264/311/2010 întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C.

din Slatina sunt nule și să se dispună prin încheiere suspendarea imediată a executării silite; să fie obligat executorul judecătoresc V.C. să ridice blocarea ilegală a conturilor bancare a societății reclamante și să se anuleze executarea silită comunicată beneficiarilor societății. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că B.I.E.J., V.C. a deschis în mod ilegal executarea silită în Dosarele nr. 366/13262/311/2010 privind pe SC O.V.I.G. SA Sucursala Olt și nr. 373/13264/311/2010 privind pe SC G. SA deși i s-a comunicat prin Notificarea din 14 februarie 2011 că executarea silită este nelegală. La termenul de judecată din 02 mai 2012 Curtea a dispus disjungerea capetelor de cerere 3 și 4 din acțiune, aceste petite formând obiectul Dosarului nr. 3554/2/2012.

Prin capetele 3 și 4 din cererea de chemare de judecată reclamanta a solicitat a se constata că Dosarele execuționale nr. 366/13262/311/2010 și nr. 373/13264/311/2010 au fost întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C. din Slatina și fiind nule și să se dispună prin încheiere suspendarea imediată a executării silite precum și constatarea că Dosarele execuționale nr. 366/13262/311/2010 și nr. 373/13264/311/2010 au fost întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C. din Slatina și sunt nule și să se dispună obligarea executorului să ridice blocarea ilegală a conturilor bancare a societății reclamante și să se anuleze executarea silită comunicată beneficiarilor reclamantei. La termenul de judecată din 30 mai 2012, prin Încheierea de ședință pronunțată în Dosarul nr. 10009/2/2011, Curtea a dispus disjungerea primului capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., prin care reclamanta SC I.P.

SRL a solicitat să se constate că penalitățile calculate pentru neplata impozitului pe anii 2010 și 2011 sunt nule și să fie obligat pârâtul să anuleze acele penalități și s-a format Dosarul înregistrat sub nr. 4402/2/2012. În prezenta cauză având ca obiect capătul al doilea din cererea de chemare în judecată, pârâta S.D.O. - Comisar la G.N.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pârâtul M.F.P. a depus note de scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei procedurii administrative prealabile. La termenul de judecată din 12 septembrie 2012, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că solicită anularea Ordinului nr. 685/C din 04 aprilie 2001 și anexele la ordin emise de M.J.

și a Certificatului de funcționare emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru Biroul executorului judecătoresc V.C. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6016 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București , secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul M.F.P., ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M.F.P. și S.D.O. și în consecință, s-a respins acțiunea împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I.P. SRL în contradictoriu cu pârâții C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova și B.I.E.J. - V.C., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, in ceea ce privește excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de M.F.P., că este neîntemeiată având în vedere că reclamanta a formulat cererea din 26 aprilie 2011 la Ministerul Justiției prin care a solicitat anularea autorizației de funcționare a executorului judecătoresc V.C., precum și memoriul înregistrat sub nr. 38278/251/E/2011 la pârâta C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M.F.P.

și S.D.O. a apreciat prima instanță că este întemeiată având în vedere că pârâții nu sunt titularii obligației din raportul juridic dedus judecății. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că reclamata a solicitat anularea unui certificat (aviz) dat de această pârâtă. Pe fondul cauzei s-a reținut, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale de a obține sistarea executării silite pornită de Biroul individual executor judecătoresc V.C. și consideră că vătămarea rezultă din Ordinul M.J.

nr. 685/C/2001 de numire a executorului judecătoresc. A apreciat Curtea de apel că susținerile reclamantei sunt neîntemeiată, in condițiile in care executorii judecătorești exercită o profesie liberală, în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/2000, astfel că pentru faptele săvârșite în legătură cu desfășurarea activității lor profesionale, executorii judecătorești pot răspunde civil, disciplinar sau penal potrivit actului normativ menționat anterior. De asemenea, au fost avute in vedere dispozițiile art. 60 alin. (1), art. 61 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și dispozițiile art. 399 alin 1 și 400 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația împotriva actelor de executare silită.

S-a constatat că reclamanta nu aduce critici de nelegalitate actului administrativ contestat Ordinul M.J. nr. 685/C/2001 și nici nu arată o vătămare ca rezultat direct al actului contestat, ci că se consideră vătămată în drepturi ca urmare a unor acte de executare întocmite de executorul judecătoresc Biroul individual executor judecătoresc V.C. Totodată, au fost avute in vedere și dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 cu privire la angajarea răspunderii civile a executorului judecătoresc. In concluzie, s-a arătat in considerentele sentinței atacate că solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului de numire a executorului judecătorului V.C., pe motiv că se consideră vătămată prin modul în care executorul și-a exercitat atribuțiile în procedura executării silite a acestei societăți este fără temei legal.

Cu privire la „confirmarea/avizul” dat de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova, denumit incorect „certificat” de către reclamantă, s-a constatat că se încadrează în sfera „operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului contestat” conform accepțiunii dată de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 acestei noțiuni, fiind aplicabil principiul de drept „accessorium sequitur principale” conform căruia actele accesorii urmează soarta principalului. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC I.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că, in mod abuziv executorul judecătoresc V.C. a deschis dosarele de executare silită și a solicitat in data de 18 ianuarie 2011 tuturor beneficiarilor societății ca toate sumele de bani datorate acesteia să fie virate in contul indicat.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea introducerii in cauză a creditorilor care au pornit executarea silită, cu cheltuieli de judecată. Procedura în fața instanței de recurs Recurentul a depus in data de 28 aprilie 2014 completări la motivele de recurs și practică judiciară. Intimata - pârâtă Camera Executărilor Judecătorești de pe langa Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, reclamanta SC I.P.

SRL a solicitat instanței prin acțiunea precizată anularea Ordinului nr. 685/C din 04 aprilie 2001 și a certificatului emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova în privința executorului judecătoresc V.C. deoarece B.I.E.J., V.C. a deschis executarea silită în Dosarele nr. 366/13262/311/2010 privind pe SC O.V.I.G. SA Sucursala Olt și Dosar nr. 373/13264/311/2010 privind pe SC G. SA și în urma notificării pe care a făcut-o biroului executorului, acesta a refuzat sistarea executării. În drept, prezintă relevanță dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, „actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente”; art. 61 din Legea nr. 188/2000 „cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc.

civ.”; art. 399 alin. (1) C. proc. civ. „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare (…)”, art. 400 alin. (1) C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare.” art. 45 din Legea nr. 188/2000 „Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.” Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc.

civ. , coroborate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 306 C. proc. civ. Cum completările la motivele de recurs au fost depus prin poștă la data de 25 aprilie 2014, astfel cum reiese de pe ștampila ofici ului poștal, aplicată pe plic ( fila 46 dosar recurs), rezultă că acestea au fost formulate peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, astfel că acestea urmează a fi avute in vedere ca și concluzii scrise. Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii completate în fața primei instanțe.

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. Astfel cum a reținut și prima instanță, recurenta - reclamantă nu a criticat actul administrativ, în speță Ordinul M.J.

nr. 685/C din 04 aprilie 2001 și operațiunea administrativă care a stat la baza emiterii acestuia, respectiv certificatul emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova în privința executorului judecătoresc V.C., pentru motive de nelegalitate sau de oportunitate ci a urmărit „obligarea creditoarelor (...) și a executorului judecătoresc (...) să facă toate demersurile pentru anularea actelor de executare silită” (fila 2 dosar recurs) din două dosare de executare, invocând vătămarea produsă. Prin actele atacate s-a dispus in temeiul art. 16 și art. 188/2000 și ale art. 6 și 107 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 numirea în funcție de executor judecătoresc a persoanelor din anexa, printre care și executorul judecătoresc V.C.

și avizul dat de către C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Prahova cu privire la existența unui spațiu corespunzător desfășurării activității. Referitor la aceste acte, în lipsa formulării unor critici concrete atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, nu s-a constatat neconcordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, nici exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin depășirea competenței sau prin încălcarea drepturilor cetățenilor. În ceea ce privește actele efectuate de către executorul judecătoresc in exercitarea atribuțiilor, care, în fapt, reprezintă actele prin care s-ar fi produs vătămarea invocată de către recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta are deschisă acțiunea disciplinară, civilă sau penală conform dispozițiilor art. 45, 60, 61 din Legea nr. 188/2000 și art. 399 și 400 C. proc.

civ., expuse anterior, sau potrivit dispozițiilor C. pen. și C. proc. pen. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.P. SRL împotriva sentinței nr. 6016 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2014.