ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1308/2013

Asupra recursurilor de față: În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Caras - Severin în Dosarul nr. 1180/115/2012, a fost condamnat inculpatul G.C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, începând cu data de 13 noiembrie 2011. În baza art. 14, 346 C. proc.

pen., art. 1381-1395 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.I.D. și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale (sau echivalentul în lei la momentul plății efective) și 2400 daune materiale, constatând achitată această din urmă sumă. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 3.585,21 lei, cu titlu de daune materiale către această parte civilă, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict - cuțit cu mâner de culoare maro, cu inserții metalice, cu lungimea totală de 27,5 cm, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuielilor judiciare față de stat, iar, iar, în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:. În seara zilei de 12 noiembrie 2011, victima B.I.D. a mers la discoteca „W.H." din localitatea Oțelul Roșu, fiind împreună cu prietenii săi - M.G.A., P.A.M. și T.I.Ș. Aici au consumat băuturi alcoolice. La o altă masă din localul discotecii s-au aflat inculpatul G.C.V.

și prietena acestuia - M.M.F., împreună cu prietenii săi - M.C., B.G. și S.F.C. care era șofer. în jurul orei 2.00, în toaleta discotecii au apărut discuții contradictorii între P.A.M., B.I.D., M.G.A. pe de o parte și M.C., B.G. și inculpatul G.C.V. pe de altă parte, pe motiv că M.C. „nu vede pe unde merge", insultându-se și amenințându-se reciproc. În jurul orei 2.30, inculpatul G.C.V. și prietenii săi B.G., M.C. și S.F.C. au părăsit localul discotecii pentru a pleca acasă. La scurt timp, după ei a ieșit afară și victima B.I.D. iar martorul P.A.M. era ieșit înaintea acestora, așteptând la șoseaua din apropiere o mașină - taxi pentru a merge acasă, observând ce s-a petrecut în fața localului discotecii.

Martorul a declarat că din grup s-a desprins S.F.C. care a mers spre șosea la mașină, rămânând în fața localului inculpatul G.C.V., M.C. și B.G. care l-au acostat pe B.I.D. ce ieșise afară după aceștia. Cu toții s-au împins reciproc, moment în care M.C., vroind să-l lovească pe B.I.D., acesta din urmă s-a ferit și l-a lovit pe M.C. cu pumnul în zona feței. în aceste clipe, inculpatul G.C.V. s-a retras și a mers la autoturismul său unde a luat un cuțit, revenind la locul incidentului unde victima B.I.D. a fost împinsă până la zidul de la clădirea unde se ținea discoteca. Victima fiind cu spatele la zid, a fost lovită de două ori cu cuțitul, în zona toracico-abdominală de către inculpatul G.C.V.

Martorul P.A.M. declară că victima B.I.D. a reușit să scape și să vină spre el, ținându-se cu ambele mâini de zona toracico-abdominală, afirmând că „a fost tăiat". Din discotecă au ieșit afară și învinuiții M.G.A. și T.I.Ș., precum și alte persoane, aflând despre faptul că victima B.I.D. a fost tăiată cu cuțitul de către inculpatul G.C.V. Ml.B.M.C., care ieșise afară din local, a văzut că victima este tăiată, fiind în apropierea zidului de la clădire, victima spunându-i că a fost tăiată de inculpat. Apoi, în apropierea autoturismului inculpatului, învinuitul M.G.A. l-a lovit pe inculpatul G.C.V. și pe S.F.C., iar învinuitul T.I.Ș. l-a lovit pe inculpatul G.C.V.. Victima B.I.D. a fost transportată la Spitalul din Oțelul Roșu cu un autoturism taxi.

Inculpatul G.C.V. și grupul său de prieteni au plecat acasă. Inculpatul a aruncat corpul delict - cuțit - într-o gaură de canal de la locuința sa. în data de 13 noiembrie 2011 inculpatul a condus organele de poliție la locul unde a aruncat cuțitul, acesta fiind găsit pe fundul gurii de canal (proces-verbal de conducere în teren - fila 27 d.u.p.). Din raportul de constatare medico-legală din 14 noiembrie 2011 întocmit de S.J.M.L. Caras-Severin (fila 60 dosar urmărire penală) rezultă că victima B.I.D. a prezentat leziuni traumatice ce pot fi consecința lovirii repetate cu un corp delict tăietor-înțepător, direcția de lovire a ambelor leziuni fiind ușor oblică de sus în jos, dinspre postero-lateral spre antero-median, necesitând pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale.

S-a constat că viața victimei a fost pusă în primejdie. Din foaia de observație clinică eliberată de Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș (filele 81 - 93 dosar urmărire penală) rezultă că victima a fost internată în perioada 13 noiembrie 2011-22 noiembrie 2011. Din actele medicale mai rezultă faptul că loviturile cu cuțitul aplicate victimei cu fost de intensitate deosebită, plăgile fiind penetrate în cavitatea abdominală, lungimea traiectului fiind de 8-10 cm, respectiv 5-6 cm adâncime. Față de inculpatul G.C.V. a fost reținută de către parchet provocarea, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., opinie împărtășită de instanță, arătându-se că, dacă provocarea nu ar fi existat din partea victimei B.I.D.

și a prietenilor săi, atât în discotecă cât și în afară, acesta nu s-ar fi deplasat la autoturismul său să ia cuțitul și să exercite cu acest corp delict agresiune asupra victimei. Fiind audiat în instanță, inculpatul G.C.V. a arătat că se prevalează de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele și își însușește probatoriul administrat în faza de urmărire penală. Dată fiind declarația făcută de inculpat în fața completului de judecată, instanța a reținut ca dovedită starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală și recunoscută în totalitate de inculpat. Astfel, inculpatul G.C.V. a lovit cu cuțitul victima B.I.D. de două ori în zona toraco-abdominală; loviturile cu cuțitul aplicate victimei au fost de intensitate deosebită, plăgile fiind penetrate în cavitatea abdominală, lungimea traiectului fiind de 8-10 cm, respectiv 5-6 cm adâncime.

Viața victimei a fot pusă în pericol de acțiunea inculpatului, deși nu s-a produs decesul ei. Infracțiunea de omor a rămas în stadiul tentativei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut existența intenției directe de a ucide, intenție care se deduce din numărul și intensitatea loviturilor aplicate de către inculpat într-o zonă a corpului victimei în care există organe vitale și din considerarea instrumentului folosit pentru a lovi, un cuțit cu lama lungă de 17,5 cm și lățimea de 3,5 cm, deci apt să provoace moartea. S-a apreciat, astfel, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, în modalitatea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. 7 C. proc. pen., gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, care prezintă un grad de pericol social ridicat, cu consecința că, în concret, viața părții civile a fost realmente pusă în pericol, evitarea decesului acesteia nefiind rezultatul vreunei acțiuni a inculpatului, ci consecința unei prompte și profesioniste intervenții a cadrelor medicale, datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și faptul că acesta a acționat în stare de provocare, conform art. 73 lit. b) C. pen., apreciindu-se că, în situația în care nu ar fi existat provocarea din partea victimei B.I.D.

și a prietenilor săi, atât în discotecă cât și în afară, inculpatul nu s-ar fi deplasat la autoturismul său să ia cuțitul și să exercite cu acest corp delict agresiunea asupra victimei. În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că sunt întrunite în persoana inculpatului condițiile răspunderii civile delictuale, obligându-l la plata despăgubirilor către Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, precum și către partea civilă B.I.D., însă doar în măsura dovedirii lor cu probele administrate în cauză, reducând corespunzător cuantumul acestora în raport cu proporția culpei fiecărei părți în producerea prejudiciului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul G.C.V., solicitând reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., și partea civilă B.I.D., fără a motiva calea de atac promovată.

Prin Decizia penală nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul G.C.V. și partea civilă B.I.D., iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că prezenta cauză a fost soluționată după procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. și, prin urmare, aspectele legate de existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat nu pot fi puse în discuție.

S-a apreciat că încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., este corectă, prima instanță în mod just stabilind că inculpatul G.C.V. a urmărit sau, cel puțin, a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei B.I.D., în urma loviturilor de cuțit aplicate în zone vitale. Referitor la sancțiuni, instanța de apel a observat că pedeapsa principală a fost aplicată în cuantum situat sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și a fost bine individualizată în raport de periculozitatea faptei și a făptuitorului, care, pe de o parte, a recunoscut de la început săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și este student, iar pe de altă parte, a lovit victima de 2 ori în zona toraco-abdominală cu cuțitul adus în mod special pentru agresiune de la autoturismul său.

În legătură cu individualizarea modului de executare a pedepsei închisorii, instanța de apel a reținut că, în mod corect, s-a dispus suspendarea sub supraveghere, văzându-se cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și faptul că se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni. Instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa complementară, constând în interzicerea pe 3 ani, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. a fost corect stabilită și aplicată, prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devenind nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe vreo funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Totodată, Curtea a reținut că prima instanță a aplicat în mod just și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea acestora pe durata suspendării sub supraveghere, disprețul manifestat de inculpat față de dreptul la viață, valoare socială fundamentală ocrotită de legea penală, nefiind compatibil cu activitatea din autoritățile publice, cu funcțiile elective publice ori cu exercițiul autorității de stat. S-a constatat, de asemenea, că și acțiunea civilă a victimei B.I.D. a fost soluționată în mod corespunzător, prejudiciul material fiind dovedit cu martori, iar prima instanță ținând cont și de gradul de culpă comună a inculpatului și a părții civile în producerea incidentului.

Cu privire la prejudiciul moral, s-a reținut că a fost bine evaluat, fiind evident că, prin fapta sa, inculpatul a cauzat victimei un prejudiciu moral, constând în suferințele fizice și psihice produse în urma lovirilor de cuțit, partea civilă suferind leziuni ce pentru vindecare au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Având în vedere elementele concrete ale cauzei, instanța de apel a considerat că acordarea despăgubirilor pentru daunele morale în valoare de 5.000 euro, ținând cont și de contribuția victimei la producerea incidentului, este proporțională cu prejudiciul suferit, fiind în măsură să acopere prejudiciul moral și nedepășind limite rezonabile.

Instanța de apel a mai reținut că, de altfel, partea civilă nu a adus critici concrete soluției date în latura civilă, rezumându-se doar la a solicita, cu ocazia dezbaterilor, majorarea daunelor materiale și morale. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.C.V. și partea civilă B.I.D., pentru netemeinicie, primul solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată - prin acordarea unei eficiente sporite dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. și prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. - și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea prevederilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen., iar cel de-al doilea, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., reducerea pedepsei aplicate acestuia, iar, ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, conform art. 86l C. pen.

În drept, recurenții au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Totodată, la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) și 4 C. proc. pen., a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în varianta omisiunii instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri esențiale pentru una din părți, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului. Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare anterior menționat, înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpatul G.C.V.

și de partea civilă B.I.D. ca fiind fondate, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate. Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunțată, instanța de apel are obligația - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate și să se pronunțe asupra tuturor, inclusiv asupra fiecărui motiv de apel invocat în susținerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care, eventual, ar exista în cauza supusă verificării sale.

În speță, analizând decizia penală atacată sub aspectul legalității, Înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor formulate în scris și susținute oral de apărătorul inculpatului G.C.V. Astfel, deși apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilită de instanța fondului, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., instanța de prim control judiciar, fără a răspunde, practic, criticii formulate sub acest aspect, a reținut în mod greșit în motivarea hotărârii că instanța de fond „în mod corect a dispus suspendarea sub supraveghere" și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare, deși modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Tribunal inculpatului era în regim privativ de libertate.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă B.I.D., se constată că, în mod eronat, instanța de apel a reținut că acesta nu a formulat motive de apel, întrucât, așa cum rezultă din partea introductivă a Deciziei penale nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, având cuvântul în dezbateri, apărătorul părții civile, avocat B.C., a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței penale, atât în latură civilă cât și penală, iar, în rejudecare, în latură penală, înlăturarea circumstanțelor atenuante, respectiv a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința majorării pedepsei, iar, în latură civilă, majorarea daunelor materiale.

Așadar, se constată că, examinând doar modul de soluționare a laturii civile, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii formulate de partea civilă cu privire la latura penală a cauzei, prin care a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și majorarea pedepsei aplicată inculpatului. Potrivit art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la un proces echitabil. Prin omisiunea de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate de inculpatul G.C.V.

și de partea civilă B.I.D., instanța de prim control judiciar a încălcat dispozițiile menționate, privind caracterul echitabil al procesului, care implică obligația instanței de judecată de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor părților, precum și de a-și motiva hotărârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară. Noțiunea de „proces echitabil" presupune ca instanțele să examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei și să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile, întrucât numai în acest mod părțile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanța de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente și constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpatul G.C.V. și de partea civilă B.l.D., va casa în totalitate decizia penală atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Timișoara. Având în vedere incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte nu va mai examina și celelalte motive de recurs invocate de părți, urmând ca aspectele învederate de acesta să fie avute în vedere de Curtea de apel, cu ocazia rejudecării apelurilor.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul G.C.V. și de partea civilă B.l.D. împotriva Deciziei penale nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.