ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 749/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13779 din 12 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4404/3/2008, Tribunalul București a admis în parte cererea reclamantei SC B. SA împotriva pârâtei SC S.C.I. SRL, obligând pârâta la plata sumei de 413.254,32 lei în favoarea reclamantei, din care 299.780,71 lei reprezintă TVA neachitat, iar 113.473,61 lei reprezintă penalități de întârziere pentru acest TVA, și a respins ca prematură cererea în pretenții pentru suma de 48.823,0 lei. De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în valoarea de 7.324,06 lei.

Pentru a hotărî în acest fel, prima instanță a reținut că între SC B. SA, în calitate de vânzător, și SC Glina, în calitate de cumpărător, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2007, prin care vânzătorul s-a obligat să vândă pe teritoriul României, iar cumpărătorul să cumpere produsele în cantitatea și calitatea specificate, respectiv, conform art. 16.1 din contract, oțel beton fasonat cu diametrul mai mic sau egal cu 16 mm și respectiv, oțel beton fasonat cu diametrul mai mare sau egal cu 16 mm. Prin contractul de cesiune din 12 februarie 2007, SC S.C.I. SRL a preluat toate drepturile, accesoriile și garanțiile contractului din 18 ianuarie 2007, dar și obligațiile prevăzute în sarcina vânzătorului.

Pentru a determina câmpul de aplicare al acestui ordin și pentru a stabili în mod oficial dacă obiectul operațiunilor stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2007 sunt scutite de TVA, reclamanta a solicitat Institutului National de Statistică și Ministerului Finanțelor Publice lămuriri cu privire la aplicarea Ordinului. nr. 55. În urma explicațiilor finale oferite de Ministerul Finanțelor Publice, SC B. SA a emis facturi distincte pentru plata TVA-ului, suma înscrisă în acestea fiind refuzată la plată de către SC S.C.I. SRL. Obligația de plata a SC S.C.I. SRL față de SC B. SA are caracter contractual și nu fiscal, evocând și clauza penală înserată de părți în art. 10.1 al contractului, astfel că tribunalul a admis pretențiile reprezentând TVA și penalități de întârziere.

În ceea ce privește suma de 48.823,09 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, tribunalul a reținut că părțile nu au făcut concilierea cu privire la această sumă, această diviziune nefiind menționată de către SC B. SA în invitația la conciliere. Nemulțumită de această soluție, pârâta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 321 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. S-a reținut în esență, că actele autorităților administrativ fiscale solicitate au răspuns SC B. SA în sensul că operațiunea derulată în temeiul art. 2.1 si art. 16.1 din contractul de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2007 este purtătoare de TVA, astfel încât în mod justificat, societatea vânzătoare a emis noi facturi în care a inclus si cota de TVA pentru operațiunile de vânzare efectuate în perioada ianuarie-februarie 2007, solicitând SC S.C.I.

SRL plata. Or, odată emise facturile fiscale pentru plata TV-ului, ele generează între SC B. SA și SC S.C.I. SRL activarea clauzelor contractuale privind plata, clauze reglementate prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2007. Prin urmare, sumele facturate sunt purtătoare de penalități contra SC S.C.I. SRL dacă ele nu au fost plătite în termen potrivit art. 1069 C. civ., conform clauze penale contractuale din art. 10.1 din contractul nr. x/2007 inclusă ca mijloc convențional de predeterminare a prejudiciului pentru întârziere la plată si mijloc de garanție care nu are legătură cu dovada producerii efective a prejudiciului. Emiterea cu întârziere a facturilor a presupus un risc al vânzătorului și neplătirea la scadența de 40 de zile de la data facturării - 31 martie 2007 - datoriile din TVA incluse în aceste facturi au generat activarea clauzei penale.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a reținut că prima instanță a avut în vedere art. 276 C. proc. civ., și au fost acordate proporțional cu pretențiile solicitate. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta. Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv și nemotivat, și cum excepția tardivității declarării recursului primează în raport de excepția nulității recursului, urmează să se pronunțe pe această excepție. Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel. Din examinarea textului de lege enunțat rezultă că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea deciziei a cărei recurare se cere, normă de procedură imperativă, care în ipoteza nerespectării ei atrage decăderea părții de a o exercita.

în același sens sunt și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea părții, exceptând cazul în are partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În cauză, dovada de comunicare a deciziei pronunțate în apel a fost înaintată recurentei la data de 05 august 2009 - fila 62 dosar apel - iar cererea de declarare a recursului a fost expediată prin poștă la Curtea de Apel Craiova la data de 1 septembrie 2009 conform dovezii depuse la dosarul cauzei, plicul aflat la fila 3 dosar recurs. Cum recurenta nu a invocat motive obiective independente de voința sa, privind neexercitarea căii de atac al recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este formulat cu depășirea termenului înscris în textul de lege evocat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este tardiv introdus, și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv recursul formulat de pârâta SC S.C.I. SRL București împotriva deciziei nr. 321 din 07 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 24 februarie 2010.