ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 473 din 13 iunie 2012, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpații J.I.L. și A.R.C. la câte: - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen.; - 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen.; - 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen.; - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere. În baza art. 86 2 C. pen., a fixat termene de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat.

A dispus ca pe durata termenelor de încercare inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu. A atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii. În baza art. 357 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului J.I.L. perioada de reținere de 24 de ore de la 27 martie 2011 la 28 martie 2011. În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen., a admis, în parte, acțiunile civile și a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor de: - 5.000 RON daune morale către partea civilă I.F.C.; - 15.000 RON daune morale către partea civilă M.G.; - 3.000 RON daune morale către partea civilă S.F.C. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care câte 75 RON fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu M.C., conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 2083 din 17 aprilie 2012. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul J.I.L., agent de poliție judiciară, din luna septembrie 2009 a lucrat la Postul de Poliție al com. Corbeni, jud. Argeș, iar din luna iulie 2010, la Postul de Poliție al com.

Băiculești, jud. Argeș; în cursul anului 2009, inculpatul a cunoscut pe partea civilă I.F.C., patronul unui restaurant din Mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș, iar după câteva luni, au ajuns la unele neînțelegeri. La data de 26 martie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul J.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul A.R.C. în com. Poienarii de Argeș, localitatea natală a celor doi și au mers la discotecă în com. Ciofrângeni, unde s-au întâlnit cu martorul F.S.; în jurul orei 2:30 din data de 27 martie 2011, cei doi inculpați, însoțiți de martor, au plecat cu autoturismul inculpatului J.I.L. spre Mun. Curtea de Argeș cu intenția de a merge la Barul M. Înainte de a intra în bar, în parcare, cei doi inculpați s-au dezbrăcat de haine, rămânând în bustul gol.

În jurul orei 5:00, inculpații împreună cu martorul F.S., s-au deplasat la Restaurantul S. din Mun. Curtea de Argeș. Ajunși în parcarea restaurantului, inculpații au amenințat persoanele prezente, iar când au intrat în local, fără niciun motiv, au lovit o parte dintre persoanele prezente. Martorul F.S., constatând că a început scandalul și auzind țipete, a fugit de la locul faptei. Pe timpul agresiunii, s-a tulburat grav liniștea publică, a fost spart un geam de la intrarea în restaurant și 2 pahare, iar patronul restaurantului nu a depus plângere pentru infracțiunea de distrugere. Cei doi inculpați au lovit mai multe persoane, respectiv și pe părțile vătămate constituite părți civile. Conform Raportului medico-legal nr. X1/2011, partea civilă M.G.

a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu sau de corp dur ce pot data din data de 27 martie 2011, pentru care a necesitat circa 40 zile îngrijiri medicale de la producere, partea civilă I.F.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din aceeași dată și care au necesitat pentru vindecare circa 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă S.F.C. a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu și de corp dur, care pot data din 27 martie 2011 și au necesitat pentru vindecare circa 3 - 4 zile îngrijiri medicale. În drept, s-a stabilit că fapta inculpaților J.I.L. - agent de poliție judiciară și A.R.C. care, în noaptea de 27 martie 2011, au pătruns în Restaurantul S. din Mun.

Curtea de Argeș, jud. Argeș, unde au provocat scandal, tulburând grav liniștea publică și lovind mai multe persoane din local, printre care părțile vătămate I.F.C., M.G. și S.F.C., provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile, 40 zile și, respectiv, 3 - 4 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs. Deoarece în cauză s-a făcut dovada vinovăției inculpaților în ce privește săvârșirea celor patru infracțiuni, tribunalul a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret al infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a faptelor, urmările produse, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fiecărei părți vătămate, faptul că inculpatul J.I.L. este agent de poliție judiciară și cunoscut fără antecedente penale, iar inculpatul A.R.C. este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea inculpaților care au recunoscut și regretat faptele, faptul că soluționarea cauzei s-a făcut la cererea inculpaților în baza probelor administrate la urmărirea penală și limitele de pedeapsă, reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. S-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii pentru cele 4 infracțiuni, contopirea pedepselor, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, precum și suspendarea pedepselor sub supraveghere, deoarece scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, iar pronunțarea condamnării inculpaților constituie un avertisment serios pentru aceștia în sensul de a nu mai săvârși alte fapte penale. În concluzie, tribunalul a condamnat pe inculpații J.I.L. și A.R.C., conform dispozitivului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații J.I.L. și A.R.C. Parchetul a solicitat schimbarea modalității de executare, dar și a pedepselor pentru cei doi inculpați, prin aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen.

În susținerea acestui motiv, parchetul a arătat că infracțiunile au fost comise cu violență, tulburând grav liniștea publică, iar calitatea de agent de poliție judiciară pe care o avea la momentul respectiv inculpatul J.I.L. justifică o nouă individualizare judiciară a pedepsei și a modalității de executare. Inculpatul J.I.L. a solicitat efecte judiciare mai accentuate determinate de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei și executării acesteia în condițiile art. 81 C. pen. În susținerea acestei cereri, inculpatul a invocat circumstanțele sale personale, ce vizează vârsta, personalitatea, recunoașterea faptei, atitudinea de regret față de consecințele resimțite de partea vătămată, dar și împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită în afara orelor sale de program, și nu în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu.

Inculpatul A.R.C. a solicitat înlăturarea dispoziției referitoare la plata daunelor morale în bani și obligarea sa, ca despăgubire morală, la publicarea hotărârii definitive într-un ziar național și local. Prin Decizia penală nr. 110/A din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 473 din data de 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 879/109/2012. A desființat, în parte, sentința atacată, în sensul că, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni aplicată fiecăruia dintre inculpații J.I.L.

și A.R.C. un spor de 6 luni, urmând ca inculpații să execute fiecare pedeapsă totală de 3 ani închisoare. A majorat termenul de încercare pentru inculpatul J.I.L. de la 5 ani la 6 ani, iar pentru inculpatul A.R.C. de la 5 ani la 5 ani și 6 luni. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații J.I.L. și A.R.C., împotriva aceleiași sentințe. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați J.I.L. și A.R.C. la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Examinând hotărârea apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 371 C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că numai apelul parchetului este întemeiat, cele ale inculpaților urmând a fi respinse ca nefondate. S-a constatat că situația de fapt nu a fost contestată de apelanți, ci doar individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia. În acest sens, s-a reținut că, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, prima instanță a cuantificat corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen., însă a ignorat împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, în sensul art. 33, 34 C. pen.

S-a apreciat că la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată fiecărui inculpat, s-ar fi impus aplicarea unui spor, care să releve gravitatea concursului de infracțiuni, reținut în sarcina lor, iar prin majorarea pedepsei rezultante stabilite de prima instanță pentru fiecare inculpat, scopul preventiv-educativ al pedepsei va fi atins, cu siguranță, deoarece inculpații vor conștientiza ca pe viitor să se abțină de la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât sporul de pedeapsă va fi reflectat și în termenul de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen. S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei reglementată de dispozițiile art. 86 1 C. pen.

este adecvată situației juridice a fiecărui inculpat și proporțională cu gravitatea faptei, dar și împrejurările favorabile inculpaților și invocate de aceștia în circumstanțiere. Totodată, s-a apreciat că o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. ar duce la ridiculizarea modalității de executare, care este mult mai permisivă decât cea stabilită de către prima instanță. Nici executarea pedepsei în condiții de penitenciar nu a fost considerată ca adecvată întrucât sancțiunea s-ar transforma într-o formă represivă, cu consecința producerii unor suferințe mult mai mari decât cele care rezultă în mod firesc din condamnare. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că a fost soluționată în mod corespunzător de către prima instanță, care a dispus obligarea celor doi inculpați, în solidar, la acoperirea prejudiciului moral suferit de cele trei părți civile.

Instanța de apel nu a împărtășit opinia inculpaților, în sensul schimbării modalității de acoperire a prejudiciului cauzat, înlăturând obligarea pecuniară a acestora și instituirea unei obligații în sarcina lor de a publica hotărârea de condamnare prin mass-media locală și centrală. De altfel, s-a reținut că dispozițiile art. 346 C. proc. pen. exclud varianta propusă de inculpați, arătând că singura modalitate de rezolvare a acțiunii civile constă în restabilirea situației anterioare, prin îndepărtarea efectelor infracțiunii și acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații J.I.L. și A.R.C., cel dintâi solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de încăierare și, de asemenea, reducerea pedepsei, în drept fiind invocate dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recurentul inculpat A.R.C., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., a formulat critici sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând că în mod greșit a fost obligat la plata daunelor morale către părțile civile, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi lovit vreuna dintre persoanele care s-au constituit părți civile în cauză. A fost reiterată și critica invocată în apel, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la plata daunelor morale în bani și obligarea inculpatului, ca despăgubire morală, la publicarea hotărârii definitive într-un ziar național și local. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează. Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.I.L. și A.R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpații J.I.L. - agent de poliție judiciară și A.R.C., în noaptea de 27 martie 2011, au pătruns într-un restaurant din municipiul Curtea de Argeș, unde au provocat scandal, tulburând grav liniștea publică și lovind mai multe persoane din local, printre care părțile vătămate I.F.C., M.G.

și S.F.C. Anterior începerii cercetării judecătorești inculpații au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea în procedură simplificată. În atare condiții, instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală fiind suficiente pentru lămurirea stării de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Critica formulată în recurs în sensul schimbării încadrării juridice a faptei poate fi examinată de către instanța de ultim control judiciar chiar dacă judecata s-a desfășurat în procedură simplificată, dar numai prin prisma stării de fapt reținute de prima instanță - care, însă, în raport de probele administrate, a reținut o corectă stare de fapt, inculpații fiind identificați drept autorii actelor de violență asupra părților vătămate I.F.C., M.G.

și S.F.C. Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că acestea sunt proporționale cu gravitatea faptelor, nefiind justificată reducerea lor. Pe de altă parte, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect soluționată, inculpații fiind obligați la plata daunelor morale, care erau la aprecierea judecătorului fondului, neputându-se astfel reține incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații J.I.L. și A.R.C. Împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ