ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 473 din 13 iunie

2012, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpații J.I.L. și A.R.C. la câte:

- 2 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. (1) și

(2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.;

- 1 an și 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped.

de art. 181 C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc.

pen.;

- 8 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de

art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen.;

- 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de

art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen.

În baza art. 33 și 34

C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea,

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen., a fixat termene de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat.

A dispus ca pe durata

termenelor de încercare inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev.

de art. 86

3

alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la

lit. a), să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Argeș, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

A atras atenția

inculpaților asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii.

În baza art. 357 C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

J.I.L. perioada de reținere de 24 de ore de la 27 martie 2011 la 28 martie

2011.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunile civile și a dispus obligarea în

solidar a inculpaților la plata sumelor de:

- 5.000 RON daune

morale către partea civilă I.F.C.;

- 15.000 RON daune

morale către partea civilă M.G.;

- 3.000 RON daune

morale către partea civilă S.F.C.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 RON

cheltuieli judiciare, din care câte 75 RON fiecare reprezentând onorariu avocat

oficiu M.C., conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 2083 din 17

aprilie 2012.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul J.I.L., agent de

poliție judiciară, din luna septembrie 2009 a lucrat la Postul de Poliție al

com. Corbeni, jud. Argeș, iar din luna iulie 2010, la Postul de Poliție al com.

Băiculești, jud. Argeș; în cursul anului 2009, inculpatul a cunoscut pe partea

civilă I.F.C., patronul unui restaurant din Mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș,

iar după câteva luni, au ajuns la unele neînțelegeri.

La data de 26 martie

2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul J.I.L. s-a întâlnit cu inculpatul

A.R.C. în com. Poienarii de Argeș, localitatea natală a celor doi și au mers la

discotecă în com. Ciofrângeni, unde s-au întâlnit cu martorul F.S.; în jurul

orei 2:30 din data de 27 martie 2011, cei doi inculpați, însoțiți de martor, au

plecat cu autoturismul inculpatului J.I.L. spre Mun. Curtea de Argeș cu

intenția de a merge la Barul M. Înainte de a intra în bar, în parcare, cei doi

inculpați s-au dezbrăcat de haine, rămânând în bustul gol.

În jurul orei 5:00,

inculpații împreună cu martorul F.S., s-au deplasat la Restaurantul S. din Mun.

Curtea de Argeș. Ajunși în parcarea restaurantului, inculpații au amenințat

persoanele prezente, iar când au intrat în local, fără niciun motiv, au lovit o

parte dintre persoanele prezente.

Martorul F.S.,

constatând că a început scandalul și auzind țipete, a fugit de la locul faptei.

Pe timpul agresiunii, s-a tulburat grav liniștea publică, a fost spart un geam

de la intrarea în restaurant și 2 pahare, iar patronul restaurantului nu a

depus plângere pentru infracțiunea de distrugere.

Cei doi inculpați au

lovit mai multe persoane, respectiv și pe părțile vătămate constituite părți

civile. Conform Raportului medico-legal nr. X1/2011, partea civilă M.G. a

prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu sau de corp dur ce

pot data din data de 27 martie 2011, pentru care a necesitat circa 40 zile

îngrijiri medicale de la producere, partea civilă I.F.C. a prezentat leziuni

traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din aceeași dată și care

au necesitat pentru vindecare circa 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, iar

partea civilă S.F.C. a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin

lovire cu și de corp dur, care pot data din 27 martie 2011 și au necesitat

pentru vindecare circa 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

În drept, s-a

stabilit că fapta inculpaților J.I.L. - agent de poliție judiciară și A.R.C.

care, în noaptea de 27 martie 2011, au pătruns în Restaurantul S. din Mun.

Curtea de Argeș, jud. Argeș, unde au provocat scandal, tulburând grav liniștea

publică și lovind mai multe persoane din local, printre care părțile vătămate

I.F.C., M.G. și S.F.C., provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru

vindecare 8 - 9 zile, 40 zile și, respectiv, 3 - 4 zile îngrijiri medicale,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1)

și (2) C. pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și două

infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.,

fapte aflate în concurs.

Deoarece în cauză s-a

făcut dovada vinovăției inculpaților în ce privește săvârșirea celor patru

infracțiuni, tribunalul a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați s-au avut în vedere

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârșite,

pericolul social concret al infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a

faptelor, urmările produse, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru

vindecarea fiecărei părți vătămate, faptul că inculpatul J.I.L. este agent de

poliție judiciară și cunoscut fără antecedente penale, iar inculpatul A.R.C.

este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea

inculpaților care au recunoscut și regretat faptele, faptul că soluționarea

cauzei s-a făcut la cererea inculpaților în baza probelor administrate la

urmărirea penală și limitele de pedeapsă, reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a apreciat că

scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea

inculpaților la pedeapsa închisorii pentru cele 4 infracțiuni, contopirea

pedepselor, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, precum și suspendarea

pedepselor sub supraveghere, deoarece scopul pedepsei poate fi atins și fără

executare, iar pronunțarea condamnării inculpaților constituie un avertisment

serios pentru aceștia în sensul de a nu mai săvârși alte fapte penale.

În concluzie,

tribunalul a condamnat pe inculpații J.I.L. și A.R.C., conform dispozitivului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații

J.I.L. și A.R.C.

Parchetul a solicitat

schimbarea modalității de executare, dar și a pedepselor pentru cei doi inculpați,

prin aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen.

În susținerea acestui

motiv, parchetul a arătat că infracțiunile au fost comise cu violență,

tulburând grav liniștea publică, iar calitatea de agent de poliție judiciară pe

care o avea la momentul respectiv inculpatul J.I.L. justifică o nouă

individualizare judiciară a pedepsei și a modalității de executare.

Inculpatul J.I.L. a

solicitat efecte judiciare mai accentuate determinate de aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii

pedepsei și executării acesteia în condițiile art. 81 C. pen.

În susținerea acestei

cereri, inculpatul a invocat circumstanțele sale personale, ce vizează vârsta,

personalitatea, recunoașterea faptei, atitudinea de regret față de consecințele

resimțite de partea vătămată, dar și împrejurarea că infracțiunea a fost

săvârșită în afara orelor sale de program, și nu în exercitarea atribuțiunilor

sale de serviciu.

Inculpatul A.R.C. a

solicitat înlăturarea dispoziției referitoare la plata daunelor morale în bani

și obligarea sa, ca despăgubire morală, la publicarea hotărârii definitive

într-un ziar național și local.

Prin Decizia penală

nr. 110/A din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 473 din data de 13

iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 879/109/2012.

A desființat, în

parte, sentința atacată, în sensul că, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni

aplicată fiecăruia dintre inculpații J.I.L. și A.R.C. un spor de 6 luni, urmând

ca inculpații să execute fiecare pedeapsă totală de 3 ani închisoare.

A majorat termenul de

încercare pentru inculpatul J.I.L. de la 5 ani la 6 ani, iar pentru inculpatul

A.R.C. de la 5 ani la 5 ani și 6 luni.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații J.I.L. și A.R.C., împotriva

aceleiași sentințe.

A menținut în rest

celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat pe fiecare

dintre apelanții inculpați J.I.L. și A.R.C. la câte 600 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial al

avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea

apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, astfel

cum impun dispozițiile art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control

judiciar a apreciat că numai apelul parchetului este întemeiat, cele ale

inculpaților urmând a fi respinse ca nefondate.

S-a constatat că

situația de fapt nu a fost contestată de apelanți, ci doar individualizarea

judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

În acest sens, s-a

reținut că, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate

celor doi inculpați, prima instanță a cuantificat corespunzător dispozițiile

art. 72 C. pen., însă a ignorat împrejurările în care au fost săvârșite

infracțiunile, în sensul art. 33, 34 C. pen.

S-a apreciat că la

pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată fiecărui inculpat,

s-ar fi impus aplicarea unui spor, care să releve gravitatea concursului de

infracțiuni, reținut în sarcina lor, iar prin majorarea pedepsei rezultante

stabilite de prima instanță pentru fiecare inculpat, scopul preventiv-educativ

al pedepsei va fi atins, cu siguranță, deoarece inculpații vor conștientiza ca

pe viitor să se abțină de la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea

penală, cu atât mai mult cu cât sporul de pedeapsă va fi reflectat și în

termenul de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

S-a apreciat că

modalitatea de executare a pedepsei reglementată de dispozițiile art. 86

1

C. pen. este adecvată situației juridice a fiecărui inculpat și proporțională

cu gravitatea faptei, dar și împrejurările favorabile inculpaților și invocate

de aceștia în circumstanțiere.

Totodată, s-a

apreciat că o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. ar duce la

ridiculizarea modalității de executare, care este mult mai permisivă decât cea

stabilită de către prima instanță.

Nici executarea

pedepsei în condiții de penitenciar nu a fost considerată ca adecvată întrucât

sancțiunea s-ar transforma într-o formă represivă, cu consecința producerii

unor suferințe mult mai mari decât cele care rezultă în mod firesc din

condamnare.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, s-a constatat că a fost soluționată în mod corespunzător de

către prima instanță, care a dispus obligarea celor doi inculpați, în solidar,

la acoperirea prejudiciului moral suferit de cele trei părți civile.

Instanța de apel nu a

împărtășit opinia inculpaților, în sensul schimbării modalității de acoperire a

prejudiciului cauzat, înlăturând obligarea pecuniară a acestora și instituirea

unei obligații în sarcina lor de a publica hotărârea de condamnare prin

mass-media locală și centrală.

De altfel, s-a

reținut că dispozițiile art. 346 C. proc. pen. exclud varianta propusă de

inculpați, arătând că singura modalitate de rezolvare a acțiunii civile constă

în restabilirea situației anterioare, prin îndepărtarea efectelor infracțiunii

și acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații J.I.L. și

A.R.C., cel dintâi solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare,

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală

în infracțiunea de încăierare și, de asemenea, reducerea pedepsei, în drept

fiind invocate dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat

A.R.C., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a formulat critici sub aspectul laturii civile a cauzei,

susținând că în mod greșit a fost obligat la plata daunelor morale către

părțile civile, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi lovit

vreuna dintre persoanele care s-au constituit părți civile în cauză.

A fost reiterată și

critica invocată în apel, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la

plata daunelor morale în bani și obligarea inculpatului, ca despăgubire morală,

la publicarea hotărârii definitive într-un ziar național și local.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate

pentru considerentele care urmează.

Prin rechizitoriul

procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.I.L. și A.R.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și două infracțiuni de

lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea

că inculpații J.I.L. - agent de poliție judiciară și A.R.C., în noaptea de 27

martie 2011, au pătruns într-un restaurant din municipiul Curtea de Argeș, unde

au provocat scandal, tulburând grav liniștea publică și lovind mai multe

persoane din local, printre care părțile vătămate I.F.C., M.G. și S.F.C.

Anterior începerii

cercetării judecătorești inculpații au recunoscut faptele, astfel cum au fost

descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea în procedură

simplificată.

În atare condiții,

instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.

320

1

C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală

fiind suficiente pentru lămurirea stării de fapt și încadrarea juridică a

faptelor.

Critica formulată în

recurs în sensul schimbării încadrării juridice a faptei poate fi examinată de

către instanța de ultim control judiciar chiar dacă judecata s-a desfășurat în

procedură simplificată, dar numai prin prisma stării de fapt reținute de prima

instanță - care, însă, în raport de probele administrate, a reținut o corectă

stare de fapt, inculpații fiind identificați drept autorii actelor de violență

asupra părților vătămate I.F.C., M.G. și S.F.C.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că acestea sunt

proporționale cu gravitatea faptelor, nefiind justificată reducerea lor.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a

fost corect soluționată, inculpații fiind obligați la plata daunelor morale,

care erau la aprecierea judecătorului fondului, neputându-se astfel reține

incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile

inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile

cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații J.I.L. și A.R.C.

Împotriva Deciziei

penale nr. 110/A din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 1 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ