ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de fa

ță;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 354

din data de 26 mai 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr.

1.119/289/2008, s-a dispus: 1) - în baza art. 193 alin. (1) C. pen.,

condamnarea inculpatului N.C. la o pedeapsă de 300 lei amendă penală, pentru

comiterea infracțiunii de amenințare, cu reținerea art. 63 alin. (3) teza 1 C.

pen. - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași

inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat

la art. 76 lit. d) C. pen. în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. d)

C. pen., s-a hotărât ca inculpatul urmează să execute pedeapsa de 6 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a

fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate, pe o durată de 2 ani

și 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen.

și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în

condițiile art. 359 C. proc. pen. 2) - în baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.N. la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu

reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza

art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., constatându-se că inculpatul era

arestat în altă cauză. 3)

- În

baza

art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului

S.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art.

76 lit. d) C. pen. - în baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către

inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 4) - în baza

art. 321 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului O.A.F. la o pedeapsă de 6

luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C.

pen. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la o

pedeapsă de 300 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau

alte violențe, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza 1 C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul s

ă execute pedeapsa de 6 luni

închisoare și în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând

termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. În condițiile art. 359 C.

proc. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc.

pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții

vătămate S.M. împotriva inculpatului O.A.F. pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, ca urmare a

retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. 5) - În baza art. 321

alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.C.V.

la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art.

76 lit. d) C. pen. În baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 2 ani la care a fost condamnat inculpatul prin decizia

penală nr. 229 din 31 martie 2005 a Tribunalului Cluj și executarea în

întregime a pedepse și adăugarea acestei pedepse la pedeapsa aplicată,

inculpatul urmând că execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza

art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. 6) - în baza art. 321 alin. (1) C.

pen., condamnarea inculpatului M.V.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74

lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 81 C. pen.,

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și

6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen.,

atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în

condițiile art. 359 C. proc. pen. 7) - în baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului H.I. la o pedeapsă

de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C.

pen. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc.

pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții

vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală ca urmare a

retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. În baza art. 71 C.

pen., i s-a interzis exercitarea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

S-a constatat că părțile

vătămate S.V., S.M. și O.A.F. nu s-au constituit părți civile în cauză și în

baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 192 pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., au fost obligate părțile vătămate O.A.F. și S.M. la plata sumei de

20 lei fiecare, ca urmare a retragerii plângerii penale. Pentru a hotărî cele

de mai sus, prima instanță a avut în vedere următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Reghin, din data de 25 aprilie 2008, emis în dosarul

nr. 1840/P/2007 s-a dispus, în baza prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., a art. 264 C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpaților :- N.C., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- S.N., pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;-

S.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;- O.A.F., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., de art. 180 alin. (1) C. pen. și de

art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- M.C.V.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;- M.V.N., pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.;- H.I., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din verificarea lucr

ărilor și materialului

dosarului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

A. în noaptea de 18/19

august 2007, în jurul orelor 03,30, inculpatul O.A.F. se afla la

barul-discotecă „A.", situat pe strada Apelor din

municipiul Reghin, unde st

ătea, la o masă, împreună

cu numitul P.P.C. și altă persoană.

La un moment dat a intrat

în bar inculpatul N.C., care s-a apropiat, de masa, unde stăteau cei trei și

l-a amenințat cu moartea pe inculpatul O.A.F.

Ulterior acesta a plecat.

La scurt timp

și-a

făcut apariția, la bar, un grup mai numeros de persoane, de etnie rromă, format

din inculpații S.N., S.M. și alte aproximativ 25 persoane, care erau înarmate

cu bâte, cuțite, cu excepția inculpatului N.C.

În acest context inculpații

S.N., S.M. și N.C. au intrat în bar și s-au apropiat de inculpatul O.A.F.,

căruia i-au adresat amenințări cu moartea, iar la un moment dat inculpatul N.C.

a aruncat, cu o sticlă, înspre inculpatul O.A.F., fără să-l nimerească deoarece

s-a ferit. Acest incident a fost aplanat în urma intervenției agenților de

ordine P.U.V. și M.A., care i-au poftit afară și astfel întregul grup a plecat

împreună cu inculpații.

Prima instanță a reținut

că, în local, s-a produs o oarecare tulburare, panică în rândul consumatorilor,

întrucât persoanele, care ocupau alte mese în bar și consumau diverse băuturi,

s-au speriat și au părăsit localul pe fondul incidentului petrecut.

B. În baza aceleiași

rezoluții infracționale, în cursul aceleiași nopți, în jurul orelor 4,30,

inculpații O.A.F., M.C.V. și M.V.N. s-au deplasat la barul „C.", de pe

strada Sării, pentru a se răzbuna, pe inculpații care au provocat incidentul

anterior și, astfel, când au ajuns acolo, au aruncat cu pietre și sticle, din

stradă, înspre bar, deranjând grupul, format din aproximativ 80 persoane de

etnie rromă, care participa la botezul fiicei inculpatului S.M.

Prima instanță a reținut că

zgomotele produse, de obiectele aruncate, a determinat ca, marea majoritate a

invitaților, să plece acasă, însă câteva persoane, printre care se aflau

părțile vătămate C.R., S.V., inculpatul H.I., precum și numiții H.V., H.M., C.G.,

au ieșit în stradă.

Din materialul probator

administrat a mai reieșit că, în timpul incidentului descris, inculpatul O.A.F.

a lovit-o pe partea vătămată S.V., cu un baston telescopic, tip „V.",

acest aspect fiind văzut de martorii H.V., H.M. și C.G.l.

C. Ulterior, la data de 19

august 2007, în jurul orelor 13,00, în timp ce inculpatul O.A.F. se deplasa

prin cartierul Unirii, având asupra lui bastonul telescopic, cu care o lovise,

în noaptea precedentă, pe partea vătămată S.V., s-a întâlnit cu partea vătămată

– inculpat

S.M.,

care era

însoțită

de martorii C.M.R. și B.E. Inculpatul O.A.F., fără nici un motiv, l-a lovit pe

partea vătămată S.M., cu bastonul telescopic, de mai multe ori, peste cap,

actele de agresiune încetând la insistențele martorului B.E.

După acest incident,

martorul C.M.R. s-a deplasat la domiciliul inculpatului H.I. căruia i-a relatat

ce s-a întâmplat, împrejurare în care inculpatul H.I. s-a deplasat în cartierul

Unirii, unde s-a întâlnit cu partea vătămată - inculpat S.M., care prezenta

urme vizibile de violență.

În acest timp, inculpatul O.A.F.,

dându-și seama că este urmărit de inculpatul H.I., a fugit în direcția

stadionului „A.", unde avea loc festivitatea de premiere a

participanților, la competiția de mini-fotbal organizată de Primăria

Municipiului Reghin, în colaborare cu autoritățile din Ungaria.

Inculpatul H.I. l-a urmărit

pe inculpatul O.A.F. împreună cu H.S., S.M., I.l. și alte persoane de etnie

rromă, până în incinta stadionului „A.", unde acesta din urmă încerca să

scape. În momentul în care învinuitul H.S. s-a apropiat, inculpatul O.A.F. a

încercat să îl lovească, cu bastonul, însă s-a apărat, lovindu-i mâna,

împrejurare în care H.S. s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, inculpatul O.A.F.

fiind lovit, după aceea, cu un băț de mai multe ori, în special în regiunea

capului, de către inculpatul H.I. Ca urmare a loviturilor primite inculpatul O.A.F.

a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 22-24 zile

îngrijiri medicale.

Poziția inculpaților în

cursul urmăririi penale, respectiv a lui S.N., S.M., N.C., M.C.V. și M.V.N. a

fost de nerecunoaștere a faptelor, în timp ce inculpatul H.I. a susținut că a

comis fapta, pentru care a fost cercetat, în stare de legitimă apărare, apărare

care însă a fost înlăturată, de declarațiile martorilor audiați sub o altă

identitate în condițiile art. 86 și următoarele C. proc. pen., precum și de

înregistrarea video, conservată pe suportul CD, depus la dosar, din care a

rezultat că, deși inculpatul O.A.F. era căzut la pământ, pe gazonul

stadionului, a fost lovit de mai multe ori, cu bățul, peste cap de inculpatul H.I.

Imaginile vizionate au fost elocvente în acest sens.

Martorul audiat, S.O., l-a

văzut pe inculpatul O. când a aruncat, cu un bolovan, în geamul barului,

persoanele din bar fiind speriate de atitudinea inculpatului, a mai arătat

martorul.

Martora H.V., a evidențiat

împrejurările în

care

inculpatul O. l-a atacat pe S.V., cu o b

âtă, după care l-a lovit, iar martorul

C.G.I., a evidențiat cum, mai multe persoane, au aruncat, în geam, pietre și

sticle, situație ce i-a determinat să se ascundă în bar.

În faza cercetării

judecătorești, partea vătămată O.A.F. a declarat că își retrage plângerea formulată

împotriva inculpatului H.l. și nu mai are nici o pretenție de la acesta, pentru

infracțiunea de vătămare corporală.

Partea vătămată S.M., de

asemenea, a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului

O.A.F. și nu mai are nici o pretenție de la acesta.

Prima instanță a reținut că

inculpatul S.N. nu a dorit să dea declarație în fața instanței.

Față de cele reținute prima

instanță a apreciat că faptele au fost pe deplin probate, cu procese-verbale de

consemnare a plângerii, certificat medico-legal, proces-verbal, declarații

martori, dovadă de ridicare, declarații făptuitori, declarații învinuiți,

suport CD, precum și declarațiile susținute în cursul cercetării judecătorești

și la care s-a făcut referire anterior.

Prima instanță a apreciat

că, în drept, fapta inculpatului N.C. care, în noaptea de 18/19 august  2007,

l-a amenințat cu moartea pe partea vătămată-inculpat O.A.F., de natură să îi

creeze o temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpaților S.N.,

S.M. și N.C. care, în noaptea de 18/19 august 2007, au intrat în barul

discotecă „A.", primii doi învinuiți fiind înarmați cu corpuri

contondente, unde, pe fondul amenințărilor cu moartea, adresate inculpatului O.A.F.,

au adus atingere bunelor moravuri și indignarea clienților prezenți, care au

fost din această cauză nevoiți să îl părăsească, s-a constatat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1)

C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpații S.N. și S.M.

Fapta inculpaților O.A.F., M.C.V.

și M.V.N. de a arunca cu pietre și sticle, înspre barul „C.", în timp ce,

în interior, avea loc o petrecere în noaptea de 18/19 august 2007, manifestări

de natură să provoace indignarea persoanelor participante și părăsirea barului

de către acestea, producând implicit tulburarea ordinii și liniștii publice,

s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C.V.

Fapta inculpatului O.A.F.

de a-l lovi pe S.V. s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C.

pen. Fapta inculpatului O.A.F. de a-l lovi pe S.M. s-a apreciat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului H.I. de

a-i aplica lovituri inculpatului parte vătămată O.A.F., cauzându-i leziuni

corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri

medicale, agresiune petrecută în public și de natură să stârnească indignarea

persoanelor prezente, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de vătămare corporală și ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 181 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 321 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prima instanță a apreciat

că faptele comise, de către inculpați, în contextul redat anterior, au fost pe

deplin probate cu mijloacele de proba la care s-a făcut referire anterior.

Instanța a reținut faptul

că partea vătămată O.A.F. a declarat  că își retrage plângerea formulată

împotriva inculpatului H.I., pentru infracțiunea de vătămare corporală și nu

mai are nici o pretenție de la acesta.

De asemenea, partea

vătămată S.M. a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva

inculpatului O.A.F., pentru infracțiunea de lovire și alte violențe și nu mai

are nici o pretenție de la acesta.

Infracțiunile de vătămare

corporală și lovire sau alte violențe s-a constatat că se urmăresc la plângerea

prealabilă a părții vătămate și în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.

pen., retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Având în vedere că a

intervenit aceasta cauză care înlătură răspunderea penală, astfel că acțiunea

nu mai poate fi exercitată, prima instanță a dispus:- în baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. Încetarea procesului penal

pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S.M. împotriva inculpatului

O.A.F. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C.

pen., lovire sau alte violențe, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de

către partea vătămată. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

lit. h) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă

a părții vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, ca

urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. Prima

instanță a reținut, din fișele de cazier ale inculpaților N.C. și M.V.N., că

aceștia nu au antecedente penale, iar din fișa de cazier a inculpatului O.A.F.

a rezultat că a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă prin sentința

penală nr. 492 din 02 septembrie 2003 a Judecătoriei Reghin, în raport de care

s-a constatat că era reabilitat de drept conform art. 134 C. pen.

La individualizarea

pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpaților, prima instanță a ținut seama de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum si de dispozițiile legale

privitoare la scopul pedepsei de la art. 52 C. pen.

Astfel la alegerea

pedepselor aplicate inculpaților N.C., M.V.N. și O.A.F., instanța a avut in

vedere gradul concret de pericol social, ale faptelor determinat de

împrejurările concrete in care au fost comise, de comportamentul inculpaților,

manifestat în faza de cercetare penală și concretizat în prezența în fața

autorităților, cât și în lipsa antecedentelor penale a primilor doi inculpați,

dar și în constatarea reabilitării de drept față de cel de-al treilea inculpat.

În contextul celor arătate,

instanța a apreciat că, prin aplicarea pedepsei, constând în amendă penală,

pentru infracțiunea de amenințare și respectiv închisoare, coborâtă sub minimul

special, prevăzut de lege și suspendată condiționat și cu reținerea

circumstanțelor atenuante, se va realiza în mod eficient scopul pedepsei sub

ambele sale aspecte. Instanța a reținut în privința inculpaților circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., ceea ce a atras,

potrivit prevederilor art. 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul

special.

În ce-i privește pe inculpații

S.N. S.M. și M.C.V. și H.I., instanța, având în vedere înscrierile din fișele

de cazier, a dispus executarea pedepselor în regim de detenție, aplicând și

pedeapsa accesorie a interzicerii, în baza art. 71 C. pen., a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reținând și în privința acestora

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea

pedepselor potrivit art. 76 lit. d) C. pen., având în vedere, în concret,

prezența acestora în faza de urmărire penală în fața autorităților.

Prima instanță a mai

constatat că

p

ărțile vătămate S.V., S.M.

și O.A.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva sentinței penale

menționate mai sus au declarat apel inculpații M.V.N., S.M., S.N. și H.I.

Inculpatul M.V.N.

, în motivele de apel, a

solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau, în

subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Referitor la cererea

formulată în subsidiar a arătat că, prima instanță a declarat terminată

cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul pe fond, deși faza probatorie

nu fusese epuizată, întrucât îi fuseseră încuviințați doi martori, iar aceștia

nu au fost audiați.

Inculpatul H.I., în

motivele de apel nu a negat existența unui conflict, la data de 19 august 2007

între el și numitul O.A.F., însă a apreciat că acesta din urmă a fost singurul

vinovat. A apreciat că a acționat în stare de legitimă apărare, pentru a

înlătura actele materiale de atac, directe și injuste, îndreptate împotriva

rudelor și a prietenilor săi, și care le puneau în evident pericol acestora

viața și sănătatea. A acceptat că, datorită tulburării cauzate de acțiunile

părții vătămate O.A., era posibil să fi depășit limitele unei apărări,

proporționale cu gravitatea pericolului, motiv pentru care a invocat

prevederile art. 44 alin. (3) C. pen.

Ceilalți doi inculpați nu

și-au motivat apelurile, însă cu ocazia dezbaterilor în apel au solicitat

achitarea lor, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că la dosar

nu ar exista nici o dovadă că acești doi inculpați ar fi participat la

incidentele descrise în hotărâre.

În subsidiar, inculpatul

S.N. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., fără a

fi arătat motivul. Tribunalul Mureș prin decizia penală nr. 186/A din 16 iunie

2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații M.V.N.,

S.M., S.N. și H.I. împotriva sentinței penale nr. 354 din 26 mai 2010 a

Judecătoriei Reghin și a obligat toate părțile apelante la plata, corespunzător

culpei procesuale a fiecăruia, de cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță de control

judiciar la adoptarea acestei soluții, a reținut următoarele considerente.

Probele administrate în

cursul urmăririi penale și al judecății, în primă instanță, au demonstrat cu

prisosință că toți cei patru inculpați se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către

prima instantă.

A fost certă

participarea inculpa

ților S.N. și S.M. la

evenimentele din noaptea de 18/19 august 2007 de la barul - discotecă A. din

Reghin (inclusiv existența evenimentelor), constând în prezentarea unui grup

mai numeros de persoane de etnie rromă, printre care și cei doi inculpați,

membrii grupului fiind înarmați, cu bâte și cuțite, cu excepția inculpatului

N.C.; urmată de pătrunderea, în bar, a celor doi inculpați-apelanți, împreună

cu inculpatul N.C., adresarea de amenințări cu moartea inculpatului O.A.F. și

aruncarea, înspre acesta, a unor obiecte precum sticle. Evenimentul a fost

aplanat doar de intervenția organelor de poliție și s-a soldat cu producerea

unor sentimente de teamă consumatorilor localului care au și părăsit barul.

În acest sens au fost

invocate declarațiile numiților P.A.l., P.P.C., M.A., M.A.Ș., S.N., P.M.V.

S-a reținut a fi, de asemenea,

certă participarea inculpatului M.V.N. la evenimentele care au avut loc în

aceeași noapte de 18/19 august 2007, în jurul orelor 04:30, la barul C. din

Reghin (inclusiv existența evenimentelor), constând în prezentarea la acel bar,

unde avea loc petrecerea, prilejuită de botezul unui copil al inculpatului

S.M., a inculpaților O.A.F., M.C.V. și M.N., cu scopul de a se răzbuna, pe

inculpații care au provocat scandalul, anterior, de la barul-discotecă A. din

Reghin, urmată de aruncarea cu pietre și sticle, din stradă, către interiorul

barului, deranjând astfel pe cei aproximativ 80 de participanți la eveniment,

totul soldându-se cu lovirea unora dintre participanți cu pietre, precum numita

C.R., cu lovirea numitului S.V. de către inculpatul O.A.F. cu un baston

telescopic, tip V. și cu plecarea marii majorități a participanților, deranjați

de cele întâmplate.

În acest sens au fost

invocate declarațiile martorilor C.R., H.V., H.M., C.G.l., procesul verbal

întocmit de organele de poliție, solicitate la locul evenimentului,

declarațiile numiților S.V. (cel lovit cu bastonul de către inculpatul O.A.), H.A.,

T.M., L.Ș., S.O., S.P., C.G., H.P., G.D. - administratoarea barului C.

În acest context

declarațiile martorilor P.A.l. și C.A., propuși în apărare de către inculpatul

M.V.N., s-au apreciat a nu fi credibile sau edificatoare. De pildă,

martorul P.A.l.

a declarat, în fața

instanței de apel, că, în una din serile lunii august 2007, a participat la

petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a inculpatului M.V.N., la un

restaurant din Reghin, iar sărbătoritul împreună cu fratele său M.C. au plecat

acasă în jurul orelor 02:00, cu un taxi. Ulterior, martorul împreună cu

inculpatul O.A.F. s-au deplasat la discoteca A. din Reghin, unde, afirmă

martorul, nu s-a întâmplat nimic. Această declarație a martorului se

contrazicea flagrant, cu cea dată în fața organelor de poliție la data de 20

august 2007 (filele 13-14 dos. u.p.) în care martorul a relatat, cu lux de

amănunte, despre prezența sa și a inculpatului O.A. în acel bar și despre

producerea unui scandal în care a fost implicat inculpatul O. A. și un grup de

circa 20 de persoane, de etnie rromă, înarmați cu mături, sticle, bâte, printre

care și inculpații S.M. și S.N.

Referitor la martorul C.A.D.

-taximetristul, despre care a făcut vorbire martorul P.A.l., de precizat că

acesta a confirmat doar că i-a dus pe cei doi frați M. acasă, însă aceasta s-a

întâmplat în jurul orelor 02:00, iar evenimentele de la barul C. au avut loc în

jurul orelor 04:30. Participarea inculpatului H.I. la evenimentele din data de

19 august 2007, în jurul orelor 13:00, de pe raza municipiului Reghin și, în

special, din incinta stadionului A. din Reghin, iarăși a fost certă și nu mai

avea nevoie de comentarii, întrucât a fost recunoscută chiar de către inculpat.

Acesta a recunoscut că l-a lovit pe inculpatul O.A.F., atât înainte, cât și

după căderea acestuia la pământ. Și-a motivat însă acțiunile, prin pretinsa sa

situarea în stare de legitimă apărare, mai precis în forma prevăzută de alin. (3)

al art. 44 C. pen., adică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu

gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Așa cum s-a arătat în

rechizitoriu și în hotărârea primei instanțe, confirmate într-un fel de

inculpatul H.l., prin motivele de apel, la data de 19 august 2007, în jurul

orelor 13:00, inculpatul O.A.F., întâlnindu-se prin cartierul Unirii din Reghin

cu inculpatul S.M., l-a lovit pe acesta, fără nici un motiv, cu bastonul

telescopic, tip V., de mai multe ori peste cap, agresiunile încetând doar la

insistențele martorului B.E. După acest prim eveniment un alt martor prezent, C.M.R.

l-a înștiințat pe inculpatul H.I. despre cele întâmplate. Inculpatul H.I. s-a

deplasat în cartier și s-a întâlnit cu inculpatul S.M., constatând pe corpul

acestuia urmele

loviturilor

primite. Inculpatul H.I. a trecut la urm

ărirea agresorului O.A.F., împreună cu

numiții H.S., S.M., I.l. și alții. Inculpatul O.A.F. s-a refugiat în incinta

stadionului A., unde avea loc o festivitate, cu un numeros public. Fiind ajuns

de către numitul H.S., inculpatul O.A.F. a încercat să-l lovească cu bastonul,

însă primul s-a apărat și a primit lovitura în mână. în urma loviturii a căzut

pe gazon. în continuare, fiind ajuns și de inculpatul H.I., inculpatul O.A.F. a

fost lovit, de mai multe ori, în special în regiunea capului, cu un băț,

inclusiv după ce și el a căzut la pământ.

În împrejurările menționate

mai sus, nu se putea accepta sub nici o formă că inculpatul H.I. s-ar f aflat

în stare de legitimă apărare.

Se putea accepta că acesta

s-a aflat într-o oarecare stare de tulburare, pricinuită de actele de

agresiune, asupra unor rude de-ale sale, exercitate de către inculpatul O.A.F.,

însă această tulburare nu putea fi echivalată cu cea la care făcea referire art.

44 alin. (3) C. pen.

În primul rând, de remarcat

că inculpatul H.I. nu era îndreptățit, legal, să-l urmărească și să-i aplice o

corecție inculpatului O.A.F., indiferent ce ar fi făcut acesta, singurul său

drept fiind acela de a reclama fapta organelor judiciare, abilitate de lege a

cerceta și aplica sancțiuni în astfel de cazuri.

În al doilea rând,

succesiunea evenimentelor l-a plasat pe inculpatul H.I., cu totul și cu totul,

în afara protecției oferite de art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la momentul în

care l-a lovit pe inculpatul O.A.F., acesta se afla în apărare, nu în atac, mai

precis acesta alerga pentru a scăpa de urmăritori, iar încercarea sa de lovire

a numitului H.S. s-a înscris în același complex factual. În al treilea rând, și

dacă s-ar fi admis că prima lovitură a inculpatului H.I. s-a datorat

necesității imperioase de a-l apăra pe numitul H.S., de o eventuală a doua

lovitură din partea inculpatului O.A.F., celelalte lovituri aplicate de

inculpatul H.I., inclusiv după ce inculpatul O.A.F. a căzut la pământ, nu mai

aveau nici o justificare. în al patrulea rând nu a fost pusă în evidență, pe

baza probelor administrate, vreo încercare de lovire a inculpatului H.I. direct

de către inculpatul O.A.F.

În fine, dat fiind locul

desfășurării evenimentelor și prezența unui numeros public, a devenit inutil a

se mai analiza dacă s-a produs sau nu vreo indignare a celor prezenți sau dacă

s-a produs vreo tulburare a ordinii și liniștii publice, acest fapt fiind

prezumat, aproape absolut.

Față de toate cele arătate

mai sus, Tribunalul,

în temeiul art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile inculpaților M.V.N.,

S.M., S.N. și H.I. declarate împotriva sentinței penale nr. 354 din data de 26

mai 2010 a Judecătoriei Reghin pronunțată în dosarul nr. 1.119/289/2008. Având

în vedere culpa procesuală al celor patru apelanți, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în apel.

Aceast

ă soluție a instanței de

apel, în termen legal a fost atacată cu recurs de către inculpații: S.M.;M.V.N.;H.I.

În recursul astfel declarat

inculpatul M.V.N. a solicitat ca, în urma admiterii acestuia și a casării

deciziei penale criticate, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa de

acuza ce i-a fost reținută în sarcină potrivit disp. art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

S-a învederat că din

declarațiile martorilor, audiați în fața instanței de apel, P.I. si C.A.,

reieșea că în cauză se impunea achitarea sa de sub acuza săvârșirii

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în baza art. 11 pct. 2 lit. a

rap. la 10 lit. c) C. proc. penală, fapta nefiind săvârșita de către el.

Atât martorul P.l. cât si

martorul C.A. au arătat că, în noaptea de 18/19 august 2007, recurentul s-a

aflat cu ei, mai precis martorul P.l. a arătat că inculpatul a stat până în

jurul orelor 2, la restaurant, împreuna cu el și inculpatul O. A., după care a

fost dus acasă de martorul C.A.

Acesta din urmă a confirmat

varianta potrivit căreia, era imposibil ca inculpatul să se afle la barul C.,

în noaptea de 18/19 august 2007, întrucât martorul, personal, i-a dus acasă pe

inculpat si fratele acestuia M.C.

Având în vedere aceste două

declarații în principal, coroborate cu declarația sa s-a susținut ca s-a

dovedit lipsa participării sale la scandalul din noaptea de 18/19 august 2007

de la barul C. În calea de atac exercitat de inculpatul H.I. s-a solicitat ca

admițându-se recursul astfel declarat și casându-se parțial decizia penală nr.

186/A/2011 a Tribunalul Mureș să se dispună achitarea sa de sub acuzele pentru

care a fost deja condamnat, conform, prev. art. 10 lit. e) C. proc. pen. S-a

arătat că decizia pronunțată este netemeinică și nelegală, intrând în sfera de

incidență a cazului de casare reglementat de disp. art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. S-a susținut că el s-a aflat în stare de legitimă apărare prev.

de art. 44 alin. (2) și (4) C. pen., situație ce constituia o cauză care

înlătură

caracterul

penal al faptei, lucru ce impunea achitarea sa de orice penalitate

în baza art. 10 lit. e) C.

proc. pen.

A dezvoltat pe larg această

stare de fapt prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, menținându-le în

totalitate, din care a rezultat faptul că într-adevăr a avut un conflict cu

partea vătămată O.A.F. în ziua de 19 august 2007, însă singurul vinovat se

făcea acesta din urmă. Actele de agresiune comise de acesta în noaptea de 18

spre 19 august, asupra rudelor sale apropriate, nu a intervenit în nici un fel,

a fost lovit, a fost scos de sub urmărire pentru ultraj în acea seară, dar nu

se liniștește și a doua zi, în 10 august, continuă atacurile, ziua în amiaza

mare îl lovește pe S.M. cu bastonul în cap, a fost anunțat și l-a găsit pe S.

plin de sânge în zona capului, s-au deplasat în zona stadionului „A." și

pentru motivul că acolo se deplasase și partea vătămată și pentru faptul că era

o festivitate și dorea să i-a parte la aceasta, l-a întâlnit pe partea vătămată

și în acel moment O. A. a vrut să îl lovească pe H.S. Dar acesta s-a apărat și

a căzut la pământ. în acel moment doar a intervenit el, pentru a-l împiedica să

mai lovească, că din nou, l-a și lovit, dar numai pentru a-i apăra pe cei

prezenți și care mai fuseseră loviți de către partea vătămată, a continuat să-l

lovească și după ce a căzut la pământ. Însă datorită faptului că era foarte

tulburat de actele de agresiune continue comise de către partea vătămată și

pentru a înlătura astfel, actele materiale de atac directe și injuste

îndreptate împotriva unor persoane apropiate lui și cărora partea vătămate le

punea în pericol iminent viața și integritatea corporală. Datorită acestei

tulburări cauzate de actele de agresiune ale părții vătămate poate a depășit

limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului arătat mai sus,

însă se afla în mod evident în situația prev. de art. 44 alin.

(3), care asimilează această situație cu legitima apărare clasică. Numai

persistența părții vătămate în a comite acte de agresiune, virulența acestora,

instrumentele periculoase folosite, etc., l-au determinat să intervină și să

acționeze, dar evident în stare de legitimă apărate. Când a ajuns pe stadion,

nu el l-a atacat pe partea vătămată ci dimpotrivă, aceasta s-a năpustit asupra

lui H.S., el a intervenit numai, dacă el nu ar fi încercat să-l lovească pe H.S.

nu s-ar fi întâmplat nimic.

S-a men

ționat că inculpatul

recurent S.M. nu a înțeles să-și motiveze calea de atac astfel exercitată în

conformitate cu disp. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., context în care

aceast

ă instanță a înțeles să dea

eficiența ce se impunea disp.

art. 385

10

alin. (2

1

) rap. la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Analiz

ându-se cele trei căi de

atac exercitate prin prisma prev. art. 385

9

C. proc. pen. s-a

apreciat că acestea au

profund caracter

nefondat pentru considerentele ce au fost expuse:

Prima instan

ță de control judiciar

analizând cu maximă imparțialitate și atenție probatoriul avut în vedere la

pronunțarea sentinței penale nr. 354/2010 a Judecătoria Reghin a reținut că

probele administrate au demonstrat mai presus de

orice dubiu faptul

că inculpații S.M., H.I. și M.V.

N. au comis infracțiunea de ultraj contra bunelor

moravuri faptă

incriminată de prev. art. 321 alin. (1) C. pen. S-a

demonstrat mai presus de orice dubiu în cauză fiecare dintre cei trei inculpați

menționați au comis infracțiunea mai sus-amintită, astfel.

În noaptea de 18/19 august

2007 inculpații S.M., S.N. și N.C. au intrat în barul discotecă A. din Reghin,

primii doi inculpați fiind înarmați cu corpuri contondente. în această locație

pe fondul amenințărilor cu moartea pe care cei trei le-au adresat

inculpatului O.A.F., ei au adus atingere bunelor

moravuri,

stârnind indignarea clienților prezenți în localul menționat,

acești

clienți apreciind la acel moment

oportun să părăsească localul în care

se aflau;în noaptea de 18/19

august 2007 inculpații O.A.F.,

M.C.V. și M.V.N.

au aruncat cu pietre și sticle înspre barul C. din Reghin, unde se desfășura o

petrecere, prin aceste manifestări ale celor trei inculpați producându-

se indignarea participanților la acest eveniment.

Ca urmare a faptului

că cei trei inculpați au aruncat înspre barul C. cu

obiectele

contondente menționate

participanții la petrecerea respectivă au fost

nevoiți să părăsească

localul unde acest eveniment se desfășura;în data de 19 august 2007 inculpatul H.I.

i-a aplicat inculpatului parte vătămată O.A.F. lovituri în urma cărora acesta a

suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr

de 22-24 de îngrijiri medicale. Activitatea de

lovire astfel desfășurată

de inculpatul menționat a avut loc într-un loc

public, ea stârnind indignarea persoanelor prezente la data de respectivă, pe

stadionul

A. din municipiul Reghin. La

celelalte două grade jurisdicționale

la care cauza s-a aflat spre

soluționare s-a reținut în mod corect faptul că se impunea încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului H.I. sub acuza comiterii infracțiunii

incriminate

de art. 181 alin. (1) C. pen. ca

urmare a retragerii plângerii prealabile

formulate de c

ătre partea vătămată O.A.F. Restul

activității infracționale desfășurate în data și locația amintită de către

inculpatul H.I. în mod corect a fost apreciată ca circumscriindu-se prev.

art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a reținut de către

instanța de control judiciar că fiecare dintre inculpații recurenți și în

special cei doi care și-au motivat in extenso recursul se face vinovat de

infracțiunea incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. (inculpații S.M. și M.V.N.),

respectiv de disp. art. 321 alin. (2) C. pen. (inculpatul H.I.). S-a demonstrat

mai presus de orie dubiu că inculpații în circumstanțele reale anterior expuse

au acționat în mod voluntar având reprezentarea faptelor lor și fără a fi fost

provocați de celelalte părți din prezenta cauză. De reținut că între cele două

grupuri din care făceau parte toți cei șapte inculpați din prezenta cauză au

fost desfășurate manifestări antisociale, în trei etape, de sine stătătoare,

începând cu noaptea de 18/19 august 2007 și finalizându-se cu după-amiaza zilei

de 19 august a.c. Faptele imputate inculpaților M.V.N. și H.I. s-a apreciat că

există și sunt incriminate ca infracțiuni de legea penală, și, mai presus de

orice contraargument au fost comise de fiecare dintre aceștia. Nu poate fi

primită susținerea inculpatului H.I. cum că ar fi comis infracțiunea de ultraj

contra bunelor moravuri în stare de legitimă apărare, cât timp probele

administrate în cauză și în special înregistrările evenimentelor desfășurate în

ziua de 19 august 2007 pe stadionul A. din Reghin, au demonstrat contrariul

celor susținute de acest inculpat.

S-a apreciat că pentru

fapta imputată fiecăruia dintre cei trei inculpați, acestora li s-au aplicat

pedepse corect individualizate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de

executare, disp. art. 72 C. pen. fiind riguros

interpretate și aplicate față de fiecare, circumstanțele personale ale

inculpaților fiind just apreciate.

Verificându-se legalitatea

și temeinicia deciziei penale recurate s-a constatat că aceasta este la adăpost

de orice critică motiv pentru care în conformitate cu prev. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins recursurile formulate de inculpații

S.M., M.V.N. și H.I. împotriva deciziei penale nr. 186/A din 16 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1119/289/2008.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M.

La termenul de ast

ăzi 21 martie 2012,

inculpatul prezent în instanță a solicitat ca instanța să ia act de retragerea

recursului.

Înalta Curte, față de

declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând

manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea

recursului declarat de inculpatul Ș.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din

26 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș - Secția Penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația de retragere

a recursului

declarat de inculpatul Ș.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din 26

octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș - Secția Penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Oblig

ă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronun

țată în ședință publică,

azi 21 martie 2012.