ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2012

Asupra recursului de fa ță; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354 din data de 26 mai 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr. 1.119/289/2008, s-a dispus: 1) - în baza art. 193 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului N.C. la o pedeapsă de 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de amenințare, cu reținerea art. 63 alin. (3) teza 1 C. pen. - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. d) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul urmează să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în condițiile art. 359 C. proc. pen. 2) - în baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., constatându-se că inculpatul era arestat în altă cauză.

3) - În baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 4) - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului O.A.F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 300 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza 1 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul s ă execute pedeapsa de 6 luni închisoare și în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. În condițiile art. 359 C. proc. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S.M. împotriva inculpatului O.A.F. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.

5) - În baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.C.V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani la care a fost condamnat inculpatul prin decizia penală nr. 229 din 31 martie 2005 a Tribunalului Cluj și executarea în întregime a pedepse și adăugarea acestei pedepse la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând că execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

6) - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului M.V.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în condițiile art. 359 C. proc. pen. 7) - în baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului H.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis exercitarea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a constatat că părțile vătămate S.V., S.M. și O.A.F. nu s-au constituit părți civile în cauză și în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 192 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., au fost obligate părțile vătămate O.A.F. și S.M. la plata sumei de 20 lei fiecare, ca urmare a retragerii plângerii penale. Pentru a hotărî cele de mai sus, prima instanță a avut în vedere următoarele. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, din data de 25 aprilie 2008, emis în dosarul nr. 1840/P/2007 s-a dispus, în baza prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a art. 264 C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților :- N.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- S.N., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;- S.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;- O.A.F., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., de art. 180 alin. (1) C. pen. și de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- M.C.V., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;- M.V.N., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.;- H.I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Din verificarea lucr ărilor și materialului dosarului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: A. în noaptea de 18/19 august 2007, în jurul orelor 03,30, inculpatul O.A.F.

se afla la barul-discotecă „A.", situat pe strada Apelor din municipiul Reghin, unde st ătea, la o masă, împreună cu numitul P.P.C. și altă persoană. La un moment dat a intrat în bar inculpatul N.C., care s-a apropiat, de masa, unde stăteau cei trei și l-a amenințat cu moartea pe inculpatul O.A.F. Ulterior acesta a plecat. La scurt timp și-a făcut apariția, la bar, un grup mai numeros de persoane, de etnie rromă, format din inculpații S.N., S.M. și alte aproximativ 25 persoane, care erau înarmate cu bâte, cuțite, cu excepția inculpatului N.C. În acest context inculpații S.N., S.M. și N.C. au intrat în bar și s-au apropiat de inculpatul O.A.F., căruia i-au adresat amenințări cu moartea, iar la un moment dat inculpatul N.C.

a aruncat, cu o sticlă, înspre inculpatul O.A.F., fără să-l nimerească deoarece s-a ferit. Acest incident a fost aplanat în urma intervenției agenților de ordine P.U.V. și M.A., care i-au poftit afară și astfel întregul grup a plecat împreună cu inculpații. Prima instanță a reținut că, în local, s-a produs o oarecare tulburare, panică în rândul consumatorilor, întrucât persoanele, care ocupau alte mese în bar și consumau diverse băuturi, s-au speriat și au părăsit localul pe fondul incidentului petrecut. B. În baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul aceleiași nopți, în jurul orelor 4,30, inculpații O.A.F., M.C.V. și M.V.N. s-au deplasat la barul „C.", de pe strada Sării, pentru a se răzbuna, pe inculpații care au provocat incidentul anterior și, astfel, când au ajuns acolo, au aruncat cu pietre și sticle, din stradă, înspre bar, deranjând grupul, format din aproximativ 80 persoane de etnie rromă, care participa la botezul fiicei inculpatului S.M.

Prima instanță a reținut că zgomotele produse, de obiectele aruncate, a determinat ca, marea majoritate a invitaților, să plece acasă, însă câteva persoane, printre care se aflau părțile vătămate C.R., S.V., inculpatul H.I., precum și numiții H.V., H.M., C.G., au ieșit în stradă. Din materialul probator administrat a mai reieșit că, în timpul incidentului descris, inculpatul O.A.F. a lovit-o pe partea vătămată S.V., cu un baston telescopic, tip „V.", acest aspect fiind văzut de martorii H.V., H.M. și C.G.l. C. Ulterior, la data de 19 august 2007, în jurul orelor 13,00, în timp ce inculpatul O.A.F. se deplasa prin cartierul Unirii, având asupra lui bastonul telescopic, cu care o lovise, în noaptea precedentă, pe partea vătămată S.V., s-a întâlnit cu partea vătămată – inculpat S.M., care era însoțită de martorii C.M.R.

și B.E. Inculpatul O.A.F., fără nici un motiv, l-a lovit pe partea vătămată S.M., cu bastonul telescopic, de mai multe ori, peste cap, actele de agresiune încetând la insistențele martorului B.E. După acest incident, martorul C.M.R. s-a deplasat la domiciliul inculpatului H.I. căruia i-a relatat ce s-a întâmplat, împrejurare în care inculpatul H.I. s-a deplasat în cartierul Unirii, unde s-a întâlnit cu partea vătămată - inculpat S.M., care prezenta urme vizibile de violență. În acest timp, inculpatul O.A.F., dându-și seama că este urmărit de inculpatul H.I., a fugit în direcția stadionului „A.", unde avea loc festivitatea de premiere a participanților, la competiția de mini-fotbal organizată de Primăria Municipiului Reghin, în colaborare cu autoritățile din Ungaria.

Inculpatul H.I. l-a urmărit pe inculpatul O.A.F. împreună cu H.S., S.M., I.l. și alte persoane de etnie rromă, până în incinta stadionului „A.", unde acesta din urmă încerca să scape. În momentul în care învinuitul H.S. s-a apropiat, inculpatul O.A.F. a încercat să îl lovească, cu bastonul, însă s-a apărat, lovindu-i mâna, împrejurare în care H.S. s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, inculpatul O.A.F. fiind lovit, după aceea, cu un băț de mai multe ori, în special în regiunea capului, de către inculpatul H.I. Ca urmare a loviturilor primite inculpatul O.A.F. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 22-24 zile îngrijiri medicale. Poziția inculpaților în cursul urmăririi penale, respectiv a lui S.N., S.M., N.C., M.C.V.

și M.V.N. a fost de nerecunoaștere a faptelor, în timp ce inculpatul H.I. a susținut că a comis fapta, pentru care a fost cercetat, în stare de legitimă apărare, apărare care însă a fost înlăturată, de declarațiile martorilor audiați sub o altă identitate în condițiile art. 86 și următoarele C. proc. pen., precum și de înregistrarea video, conservată pe suportul CD, depus la dosar, din care a rezultat că, deși inculpatul O.A.F. era căzut la pământ, pe gazonul stadionului, a fost lovit de mai multe ori, cu bățul, peste cap de inculpatul H.I. Imaginile vizionate au fost elocvente în acest sens. Martorul audiat, S.O., l-a văzut pe inculpatul O. când a aruncat, cu un bolovan, în geamul barului, persoanele din bar fiind speriate de atitudinea inculpatului, a mai arătat martorul.

Martora H.V., a evidențiat împrejurările în care inculpatul O. l-a atacat pe S.V., cu o b âtă, după care l-a lovit, iar martorul C.G.I., a evidențiat cum, mai multe persoane, au aruncat, în geam, pietre și sticle, situație ce i-a determinat să se ascundă în bar. În faza cercetării judecătorești, partea vătămată O.A.F. a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului H.l. și nu mai are nici o pretenție de la acesta, pentru infracțiunea de vătămare corporală. Partea vătămată S.M., de asemenea, a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului O.A.F. și nu mai are nici o pretenție de la acesta. Prima instanță a reținut că inculpatul S.N. nu a dorit să dea declarație în fața instanței.

Față de cele reținute prima instanță a apreciat că faptele au fost pe deplin probate, cu procese-verbale de consemnare a plângerii, certificat medico-legal, proces-verbal, declarații martori, dovadă de ridicare, declarații făptuitori, declarații învinuiți, suport CD, precum și declarațiile susținute în cursul cercetării judecătorești și la care s-a făcut referire anterior. Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului N.C. care, în noaptea de 18/19 august 2007, l-a amenințat cu moartea pe partea vătămată-inculpat O.A.F., de natură să îi creeze o temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen. Fapta inculpaților S.N., S.M.

și N.C. care, în noaptea de 18/19 august 2007, au intrat în barul discotecă „A.", primii doi învinuiți fiind înarmați cu corpuri contondente, unde, pe fondul amenințărilor cu moartea, adresate inculpatului O.A.F., au adus atingere bunelor moravuri și indignarea clienților prezenți, care au fost din această cauză nevoiți să îl părăsească, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpații S.N. și S.M. Fapta inculpaților O.A.F., M.C.V. și M.V.N.

de a arunca cu pietre și sticle, înspre barul „C.", în timp ce, în interior, avea loc o petrecere în noaptea de 18/19 august 2007, manifestări de natură să provoace indignarea persoanelor participante și părăsirea barului de către acestea, producând implicit tulburarea ordinii și liniștii publice, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C.V. Fapta inculpatului O.A.F. de a-l lovi pe S.V. s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului O.A.F. de a-l lovi pe S.M. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului H.I. de a-i aplica lovituri inculpatului parte vătămată O.A.F., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, agresiune petrecută în public și de natură să stârnească indignarea persoanelor prezente, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prima instanță a apreciat că faptele comise, de către inculpați, în contextul redat anterior, au fost pe deplin probate cu mijloacele de proba la care s-a făcut referire anterior. Instanța a reținut faptul că partea vătămată O.A.F. a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului H.I., pentru infracțiunea de vătămare corporală și nu mai are nici o pretenție de la acesta. De asemenea, partea vătămată S.M. a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului O.A.F., pentru infracțiunea de lovire și alte violențe și nu mai are nici o pretenție de la acesta.

Infracțiunile de vătămare corporală și lovire sau alte violențe s-a constatat că se urmăresc la plângerea prealabilă a părții vătămate și în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. pen., retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Având în vedere că a intervenit aceasta cauză care înlătură răspunderea penală, astfel că acțiunea nu mai poate fi exercitată, prima instanță a dispus:- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. Încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S.M. împotriva inculpatului O.A.F. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. Prima instanță a reținut, din fișele de cazier ale inculpaților N.C. și M.V.N., că aceștia nu au antecedente penale, iar din fișa de cazier a inculpatului O.A.F. a rezultat că a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă prin sentința penală nr. 492 din 02 septembrie 2003 a Judecătoriei Reghin, în raport de care s-a constatat că era reabilitat de drept conform art. 134 C. pen.

La individualizarea pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpaților, prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum si de dispozițiile legale privitoare la scopul pedepsei de la art. 52 C. pen. Astfel la alegerea pedepselor aplicate inculpaților N.C., M.V.N. și O.A.F., instanța a avut in vedere gradul concret de pericol social, ale faptelor determinat de împrejurările concrete in care au fost comise, de comportamentul inculpaților, manifestat în faza de cercetare penală și concretizat în prezența în fața autorităților, cât și în lipsa antecedentelor penale a primilor doi inculpați, dar și în constatarea reabilitării de drept față de cel de-al treilea inculpat.

În contextul celor arătate, instanța a apreciat că, prin aplicarea pedepsei, constând în amendă penală, pentru infracțiunea de amenințare și respectiv închisoare, coborâtă sub minimul special, prevăzut de lege și suspendată condiționat și cu reținerea circumstanțelor atenuante, se va realiza în mod eficient scopul pedepsei sub ambele sale aspecte. Instanța a reținut în privința inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., ceea ce a atras, potrivit prevederilor art. 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special. În ce-i privește pe inculpații S.N. S.M. și M.C.V.

și H.I., instanța, având în vedere înscrierile din fișele de cazier, a dispus executarea pedepselor în regim de detenție, aplicând și pedeapsa accesorie a interzicerii, în baza art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reținând și în privința acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea pedepselor potrivit art. 76 lit. d) C. pen., având în vedere, în concret, prezența acestora în faza de urmărire penală în fața autorităților. Prima instanță a mai constatat că p ărțile vătămate S.V., S.M. și O.A.F. nu s-au constituit părți civile în cauză. Împotriva sentinței penale menționate mai sus au declarat apel inculpații M.V.N., S.M., S.N.

și H.I. Inculpatul M.V.N. , în motivele de apel, a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Referitor la cererea formulată în subsidiar a arătat că, prima instanță a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul pe fond, deși faza probatorie nu fusese epuizată, întrucât îi fuseseră încuviințați doi martori, iar aceștia nu au fost audiați. Inculpatul H.I., în motivele de apel nu a negat existența unui conflict, la data de 19 august 2007 între el și numitul O.A.F., însă a apreciat că acesta din urmă a fost singurul vinovat. A apreciat că a acționat în stare de legitimă apărare, pentru a înlătura actele materiale de atac, directe și injuste, îndreptate împotriva rudelor și a prietenilor săi, și care le puneau în evident pericol acestora viața și sănătatea.

A acceptat că, datorită tulburării cauzate de acțiunile părții vătămate O.A., era posibil să fi depășit limitele unei apărări, proporționale cu gravitatea pericolului, motiv pentru care a invocat prevederile art. 44 alin. (3) C. pen. Ceilalți doi inculpați nu și-au motivat apelurile, însă cu ocazia dezbaterilor în apel au solicitat achitarea lor, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că la dosar nu ar exista nici o dovadă că acești doi inculpați ar fi participat la incidentele descrise în hotărâre. În subsidiar, inculpatul S.N. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., fără a fi arătat motivul. Tribunalul Mureș prin decizia penală nr. 186/A din 16 iunie 2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații M.V.N., S.M., S.N.

și H.I. împotriva sentinței penale nr. 354 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Reghin și a obligat toate părțile apelante la plata, corespunzător culpei procesuale a fiecăruia, de cheltuieli judiciare către stat. Prima instanță de control judiciar la adoptarea acestei soluții, a reținut următoarele considerente. Probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, în primă instanță, au demonstrat cu prisosință că toți cei patru inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către prima instantă. A fost certă participarea inculpa ților S.N. și S.M.

la evenimentele din noaptea de 18/19 august 2007 de la barul - discotecă A. din Reghin (inclusiv existența evenimentelor), constând în prezentarea unui grup mai numeros de persoane de etnie rromă, printre care și cei doi inculpați, membrii grupului fiind înarmați, cu bâte și cuțite, cu excepția inculpatului N.C.; urmată de pătrunderea, în bar, a celor doi inculpați-apelanți, împreună cu inculpatul N.C., adresarea de amenințări cu moartea inculpatului O.A.F. și aruncarea, înspre acesta, a unor obiecte precum sticle. Evenimentul a fost aplanat doar de intervenția organelor de poliție și s-a soldat cu producerea unor sentimente de teamă consumatorilor localului care au și părăsit barul. În acest sens au fost invocate declarațiile numiților P.A.l., P.P.C., M.A., M.A.Ș., S.N., P.M.V.

S-a reținut a fi, de asemenea, certă participarea inculpatului M.V.N. la evenimentele care au avut loc în aceeași noapte de 18/19 august 2007, în jurul orelor 04:30, la barul C. din Reghin (inclusiv existența evenimentelor), constând în prezentarea la acel bar, unde avea loc petrecerea, prilejuită de botezul unui copil al inculpatului S.M., a inculpaților O.A.F., M.C.V. și M.N., cu scopul de a se răzbuna, pe inculpații care au provocat scandalul, anterior, de la barul-discotecă A. din Reghin, urmată de aruncarea cu pietre și sticle, din stradă, către interiorul barului, deranjând astfel pe cei aproximativ 80 de participanți la eveniment, totul soldându-se cu lovirea unora dintre participanți cu pietre, precum numita C.R., cu lovirea numitului S.V.

de către inculpatul O.A.F. cu un baston telescopic, tip V. și cu plecarea marii majorități a participanților, deranjați de cele întâmplate. În acest sens au fost invocate declarațiile martorilor C.R., H.V., H.M., C.G.l., procesul verbal întocmit de organele de poliție, solicitate la locul evenimentului, declarațiile numiților S.V. (cel lovit cu bastonul de către inculpatul O.A.), H.A., T.M., L.Ș., S.O., S.P., C.G., H.P., G.D. - administratoarea barului C. În acest context declarațiile martorilor P.A.l. și C.A., propuși în apărare de către inculpatul M.V.N., s-au apreciat a nu fi credibile sau edificatoare. De pildă, martorul P.A.l. a declarat, în fața instanței de apel, că, în una din serile lunii august 2007, a participat la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a inculpatului M.V.N., la un restaurant din Reghin, iar sărbătoritul împreună cu fratele său M.C.

au plecat acasă în jurul orelor 02:00, cu un taxi. Ulterior, martorul împreună cu inculpatul O.A.F. s-au deplasat la discoteca A. din Reghin, unde, afirmă martorul, nu s-a întâmplat nimic. Această declarație a martorului se contrazicea flagrant, cu cea dată în fața organelor de poliție la data de 20 august 2007 (filele 13-14 dos. u.p.) în care martorul a relatat, cu lux de amănunte, despre prezența sa și a inculpatului O.A. în acel bar și despre producerea unui scandal în care a fost implicat inculpatul O. A. și un grup de circa 20 de persoane, de etnie rromă, înarmați cu mături, sticle, bâte, printre care și inculpații S.M. și S.N. Referitor la martorul C.A.D. -taximetristul, despre care a făcut vorbire martorul P.A.l., de precizat că acesta a confirmat doar că i-a dus pe cei doi frați M. acasă, însă aceasta s-a întâmplat în jurul orelor 02:00, iar evenimentele de la barul C. au avut loc în jurul orelor 04:30.

Participarea inculpatului H.I. la evenimentele din data de 19 august 2007, în jurul orelor 13:00, de pe raza municipiului Reghin și, în special, din incinta stadionului A. din Reghin, iarăși a fost certă și nu mai avea nevoie de comentarii, întrucât a fost recunoscută chiar de către inculpat. Acesta a recunoscut că l-a lovit pe inculpatul O.A.F., atât înainte, cât și după căderea acestuia la pământ. Și-a motivat însă acțiunile, prin pretinsa sa situarea în stare de legitimă apărare, mai precis în forma prevăzută de alin. (3) al art. 44 C. pen., adică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Așa cum s-a arătat în rechizitoriu și în hotărârea primei instanțe, confirmate într-un fel de inculpatul H.l., prin motivele de apel, la data de 19 august 2007, în jurul orelor 13:00, inculpatul O.A.F., întâlnindu-se prin cartierul Unirii din Reghin cu inculpatul S.M., l-a lovit pe acesta, fără nici un motiv, cu bastonul telescopic, tip V., de mai multe ori peste cap, agresiunile încetând doar la insistențele martorului B.E. După acest prim eveniment un alt martor prezent, C.M.R. l-a înștiințat pe inculpatul H.I. despre cele întâmplate. Inculpatul H.I. s-a deplasat în cartier și s-a întâlnit cu inculpatul S.M., constatând pe corpul acestuia urmele loviturilor primite. Inculpatul H.I. a trecut la urm ărirea agresorului O.A.F., împreună cu numiții H.S., S.M., I.l.

și alții. Inculpatul O.A.F. s-a refugiat în incinta stadionului A., unde avea loc o festivitate, cu un numeros public. Fiind ajuns de către numitul H.S., inculpatul O.A.F. a încercat să-l lovească cu bastonul, însă primul s-a apărat și a primit lovitura în mână. în urma loviturii a căzut pe gazon. în continuare, fiind ajuns și de inculpatul H.I., inculpatul O.A.F. a fost lovit, de mai multe ori, în special în regiunea capului, cu un băț, inclusiv după ce și el a căzut la pământ. În împrejurările menționate mai sus, nu se putea accepta sub nici o formă că inculpatul H.I. s-ar f aflat în stare de legitimă apărare. Se putea accepta că acesta s-a aflat într-o oarecare stare de tulburare, pricinuită de actele de agresiune, asupra unor rude de-ale sale, exercitate de către inculpatul O.A.F., însă această tulburare nu putea fi echivalată cu cea la care făcea referire art. 44 alin. (3) C. pen.

În primul rând, de remarcat că inculpatul H.I. nu era îndreptățit, legal, să-l urmărească și să-i aplice o corecție inculpatului O.A.F., indiferent ce ar fi făcut acesta, singurul său drept fiind acela de a reclama fapta organelor judiciare, abilitate de lege a cerceta și aplica sancțiuni în astfel de cazuri. În al doilea rând, succesiunea evenimentelor l-a plasat pe inculpatul H.I., cu totul și cu totul, în afara protecției oferite de art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la momentul în care l-a lovit pe inculpatul O.A.F., acesta se afla în apărare, nu în atac, mai precis acesta alerga pentru a scăpa de urmăritori, iar încercarea sa de lovire a numitului H.S. s-a înscris în același complex factual.

În al treilea rând, și dacă s-ar fi admis că prima lovitură a inculpatului H.I. s-a datorat necesității imperioase de a-l apăra pe numitul H.S., de o eventuală a doua lovitură din partea inculpatului O.A.F., celelalte lovituri aplicate de inculpatul H.I., inclusiv după ce inculpatul O.A.F. a căzut la pământ, nu mai aveau nici o justificare. în al patrulea rând nu a fost pusă în evidență, pe baza probelor administrate, vreo încercare de lovire a inculpatului H.I. direct de către inculpatul O.A.F. În fine, dat fiind locul desfășurării evenimentelor și prezența unui numeros public, a devenit inutil a se mai analiza dacă s-a produs sau nu vreo indignare a celor prezenți sau dacă s-a produs vreo tulburare a ordinii și liniștii publice, acest fapt fiind prezumat, aproape absolut.

Față de toate cele arătate mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile inculpaților M.V.N., S.M., S.N. și H.I. declarate împotriva sentinței penale nr. 354 din data de 26 mai 2010 a Judecătoriei Reghin pronunțată în dosarul nr. 1.119/289/2008. Având în vedere culpa procesuală al celor patru apelanți, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel. Aceast ă soluție a instanței de apel, în termen legal a fost atacată cu recurs de către inculpații: S.M.;M.V.N.;H.I. În recursul astfel declarat inculpatul M.V.N. a solicitat ca, în urma admiterii acestuia și a casării deciziei penale criticate, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa de acuza ce i-a fost reținută în sarcină potrivit disp.

art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a învederat că din declarațiile martorilor, audiați în fața instanței de apel, P.I. si C.A., reieșea că în cauză se impunea achitarea sa de sub acuza săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la 10 lit. c) C. proc. penală, fapta nefiind săvârșita de către el. Atât martorul P.l. cât si martorul C.A. au arătat că, în noaptea de 18/19 august 2007, recurentul s-a aflat cu ei, mai precis martorul P.l. a arătat că inculpatul a stat până în jurul orelor 2, la restaurant, împreuna cu el și inculpatul O. A., după care a fost dus acasă de martorul C.A. Acesta din urmă a confirmat varianta potrivit căreia, era imposibil ca inculpatul să se afle la barul C., în noaptea de 18/19 august 2007, întrucât martorul, personal, i-a dus acasă pe inculpat si fratele acestuia M.C.

Având în vedere aceste două declarații în principal, coroborate cu declarația sa s-a susținut ca s-a dovedit lipsa participării sale la scandalul din noaptea de 18/19 august 2007 de la barul C. În calea de atac exercitat de inculpatul H.I. s-a solicitat ca admițându-se recursul astfel declarat și casându-se parțial decizia penală nr. 186/A/2011 a Tribunalul Mureș să se dispună achitarea sa de sub acuzele pentru care a fost deja condamnat, conform, prev. art. 10 lit. e) C. proc. pen. S-a arătat că decizia pronunțată este netemeinică și nelegală, intrând în sfera de incidență a cazului de casare reglementat de disp. art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. S-a susținut că el s-a aflat în stare de legitimă apărare prev. de art. 44 alin. (2) și (4) C. pen., situație ce constituia o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, lucru ce impunea achitarea sa de orice penalitate în baza art. 10 lit. e) C. proc.

pen. A dezvoltat pe larg această stare de fapt prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, menținându-le în totalitate, din care a rezultat faptul că într-adevăr a avut un conflict cu partea vătămată O.A.F. în ziua de 19 august 2007, însă singurul vinovat se făcea acesta din urmă. Actele de agresiune comise de acesta în noaptea de 18 spre 19 august, asupra rudelor sale apropriate, nu a intervenit în nici un fel, a fost lovit, a fost scos de sub urmărire pentru ultraj în acea seară, dar nu se liniștește și a doua zi, în 10 august, continuă atacurile, ziua în amiaza mare îl lovește pe S.M. cu bastonul în cap, a fost anunțat și l-a găsit pe S. plin de sânge în zona capului, s-au deplasat în zona stadionului „A." și pentru motivul că acolo se deplasase și partea vătămată și pentru faptul că era o festivitate și dorea să i-a parte la aceasta, l-a întâlnit pe partea vătămată și în acel moment O. A. a vrut să îl lovească pe H.S.

Dar acesta s-a apărat și a căzut la pământ. în acel moment doar a intervenit el, pentru a-l împiedica să mai lovească, că din nou, l-a și lovit, dar numai pentru a-i apăra pe cei prezenți și care mai fuseseră loviți de către partea vătămată, a continuat să-l lovească și după ce a căzut la pământ. Însă datorită faptului că era foarte tulburat de actele de agresiune continue comise de către partea vătămată și pentru a înlătura astfel, actele materiale de atac directe și injuste îndreptate împotriva unor persoane apropiate lui și cărora partea vătămate le punea în pericol iminent viața și integritatea corporală. Datorită acestei tulburări cauzate de actele de agresiune ale părții vătămate poate a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului arătat mai sus, însă se afla în mod evident în situația prev. de art. 44 alin. (3), care asimilează această situație cu legitima apărare clasică.

Numai persistența părții vătămate în a comite acte de agresiune, virulența acestora, instrumentele periculoase folosite, etc., l-au determinat să intervină și să acționeze, dar evident în stare de legitimă apărate. Când a ajuns pe stadion, nu el l-a atacat pe partea vătămată ci dimpotrivă, aceasta s-a năpustit asupra lui H.S., el a intervenit numai, dacă el nu ar fi încercat să-l lovească pe H.S. nu s-ar fi întâmplat nimic. S-a men ționat că inculpatul recurent S.M. nu a înțeles să-și motiveze calea de atac astfel exercitată în conformitate cu disp. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., context în care aceast ă instanță a înțeles să dea eficiența ce se impunea disp. art. 385 10 alin. (2 1 ) rap.

la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Analiz ându-se cele trei căi de atac exercitate prin prisma prev. art. 385 9 C. proc. pen. s-a apreciat că acestea au profund caracter nefondat pentru considerentele ce au fost expuse: Prima instan ță de control judiciar analizând cu maximă imparțialitate și atenție probatoriul avut în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 354/2010 a Judecătoria Reghin a reținut că probele administrate au demonstrat mai presus de orice dubiu faptul că inculpații S.M., H.I. și M.V. N. au comis infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri faptă incriminată de prev. art. 321 alin. (1) C. pen. S-a demonstrat mai presus de orice dubiu în cauză fiecare dintre cei trei inculpați menționați au comis infracțiunea mai sus-amintită, astfel.

În noaptea de 18/19 august 2007 inculpații S.M., S.N. și N.C. au intrat în barul discotecă A. din Reghin, primii doi inculpați fiind înarmați cu corpuri contondente. în această locație pe fondul amenințărilor cu moartea pe care cei trei le-au adresat inculpatului O.A.F., ei au adus atingere bunelor moravuri, stârnind indignarea clienților prezenți în localul menționat, acești clienți apreciind la acel moment oportun să părăsească localul în care se aflau;în noaptea de 18/19 august 2007 inculpații O.A.F., M.C.V. și M.V.N. au aruncat cu pietre și sticle înspre barul C. din Reghin, unde se desfășura o petrecere, prin aceste manifestări ale celor trei inculpați producându- se indignarea participanților la acest eveniment.

Ca urmare a faptului că cei trei inculpați au aruncat înspre barul C. cu obiectele contondente menționate participanții la petrecerea respectivă au fost nevoiți să părăsească localul unde acest eveniment se desfășura;în data de 19 august 2007 inculpatul H.I. i-a aplicat inculpatului parte vătămată O.A.F. lovituri în urma cărora acesta a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 de îngrijiri medicale. Activitatea de lovire astfel desfășurată de inculpatul menționat a avut loc într-un loc public, ea stârnind indignarea persoanelor prezente la data de respectivă, pe stadionul A. din municipiul Reghin. La celelalte două grade jurisdicționale la care cauza s-a aflat spre soluționare s-a reținut în mod corect faptul că se impunea încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H.I.

sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de art. 181 alin. (1) C. pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de c ătre partea vătămată O.A.F. Restul activității infracționale desfășurate în data și locația amintită de către inculpatul H.I. în mod corect a fost apreciată ca circumscriindu-se prev. art. 321 alin. (2) C. pen. S-a reținut de către instanța de control judiciar că fiecare dintre inculpații recurenți și în special cei doi care și-au motivat in extenso recursul se face vinovat de infracțiunea incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. (inculpații S.M. și M.V.N.), respectiv de disp. art. 321 alin. (2) C. pen. (inculpatul H.I.). S-a demonstrat mai presus de orie dubiu că inculpații în circumstanțele reale anterior expuse au acționat în mod voluntar având reprezentarea faptelor lor și fără a fi fost provocați de celelalte părți din prezenta cauză.

De reținut că între cele două grupuri din care făceau parte toți cei șapte inculpați din prezenta cauză au fost desfășurate manifestări antisociale, în trei etape, de sine stătătoare, începând cu noaptea de 18/19 august 2007 și finalizându-se cu după-amiaza zilei de 19 august a.c. Faptele imputate inculpaților M.V.N. și H.I. s-a apreciat că există și sunt incriminate ca infracțiuni de legea penală, și, mai presus de orice contraargument au fost comise de fiecare dintre aceștia. Nu poate fi primită susținerea inculpatului H.I. cum că ar fi comis infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri în stare de legitimă apărare, cât timp probele administrate în cauză și în special înregistrările evenimentelor desfășurate în ziua de 19 august 2007 pe stadionul A. din Reghin, au demonstrat contrariul celor susținute de acest inculpat.

S-a apreciat că pentru fapta imputată fiecăruia dintre cei trei inculpați, acestora li s-au aplicat pedepse corect individualizate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, disp. art. 72 C. pen. fiind riguros interpretate și aplicate față de fiecare, circumstanțele personale ale inculpaților fiind just apreciate. Verificându-se legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate s-a constatat că aceasta este la adăpost de orice critică motiv pentru care în conformitate cu prev. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins recursurile formulate de inculpații S.M., M.V.N. și H.I. împotriva deciziei penale nr. 186/A din 16 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1119/289/2008.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M. La termenul de ast ăzi 21 martie 2012, inculpatul prezent în instanță a solicitat ca instanța să ia act de retragerea recursului. Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ș.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul Ș.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie. Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitiv ă. Pronun țată în ședință publică, azi 21 martie 2012.